Femeia în flăcări

Chapter One

The waves crashed against the cliffs of Nova Scotia with an almost musical rhythm, but Aria Morgan knew better. After three years of studying marine biology at the remote Blackrock Research Station, she had learned to distinguish between natural ocean sounds and something more... peculiar. Tonight, there was definitely something different in the water's song.
Standing on the observation deck of the research facility, her long dark hair whipping in the salty breeze, Aria focused her night vision binoculars on the churning waters below. The full moon cast an ethereal glow across the surface, making it easier to spot any unusual movement. That's when she saw it - a flash of iridescent scales, much too large to be any known fish species.
"You're out here late again," a deep voice spoke behind her. Dr. Nathaniel Cross, the facility's new head of cryptozoology, stood in the doorway. His presence had been causing quite a stir among the female staff since his arrival last month, with his storm-gray eyes and the mysterious scar that ran from his left temple to his jaw. But Aria had noticed something else about him - the way he always seemed to appear whenever the strange occurrences happened.
"There's something out there, Dr. Cross," Aria said, not taking her eyes off the water. "Something big."
"Please, call me Nate," he said, moving to stand beside her. His proximity sent an involuntary shiver down her spine that had nothing to do with the cold. "And I know. That's why I'm here."
Before Aria could question what he meant, a haunting melody drifted up from the waters below. It wasn't quite singing - more like an otherworldly humming that seemed to resonate in her very bones. To her surprise, she found herself taking an unconscious step toward the railing, drawn by the sound.
Nate's hand shot out, gripping her arm. "Don't listen too closely," he warned, his voice tight with concern. "They're hunting tonight."
"They?" Aria tried to shake off the melody's lingering effect. "Who are 'they'?"
Just then, a figure emerged from the waves - a woman with silvery skin and long, phosphorescent hair. Her eyes glowed with an unnatural blue light, and when she opened her mouth to continue her song, Aria saw rows of sharp, pearl-like teeth. The creature's beauty was both terrifying and mesmerizing.
"Sirens," Nate whispered, his grip on Aria's arm tightening. "Real ones. Not the sanitized versions from your fairy tales."
The siren's gaze locked onto them, and her song changed, becoming more focused, more enticing. Aria felt Nate tense beside her, and when she looked at him, she was shocked to see his eyes had taken on a silvery sheen, reflecting the moonlight like a cat's.
"We need to get inside," he said through gritted teeth, though he seemed to be fighting the urge to move closer to the railing himself. "Now."
But as they turned to leave, Aria caught sight of something in the water that made her blood run cold. Dozens of glowing eyes had appeared beneath the waves, and more figures were rising to the surface. Their songs began to intertwine, creating a symphony of supernatural beauty and terror.
"Dr. Cross... Nate," Aria's voice trembled slightly. "What's really going on at this facility?"
He finally turned to look at her fully, and in the moonlight, she could see that his scar was glowing with a faint blue light. "It's not just a research station, Aria. It's a containment facility. We monitor and protect humanity from ancient creatures that most people think are myths. And right now," he glanced back at the water where more sirens were emerging, "something has disturbed them. Something that hasn't happened in over a hundred years."
"What?" Aria asked, though part of her feared the answer.
"They're looking for their lost queen," Nate's voice was grim. "And for some reason, they think she's here."
A particularly powerful wave crashed against the cliffs, sending spray high enough to reach the observation deck. As the droplets hit Aria's skin, she felt a strange tingling sensation, and for just a moment, her reflection in the window showed her eyes glowing with the same ethereal blue light as the creatures below.
Nate saw it too. His expression shifted from concern to something more complex - fear, fascination, and what looked almost like recognition. "We need to talk," he said quietly. "About your mother. About why you were really assigned to this facility. And about why you've always felt so drawn to the sea."
The siren's song grew louder, more insistent, and Aria felt something stir within her - ancient memories that couldn't possibly be her own, yet somehow were. As she followed Nate inside, one thought kept repeating in her mind: her life as she knew it was about to change forever, and there would be no going back to the simple world of marine biology and research papers.
Behind them, the sirens continued their haunting chorus, their songs now carrying a note of triumph. They had found what they were looking for.

Chapter Two

The facility's underground laboratory was a maze of steel and glass, illuminated by harsh fluorescent lights that made everything look clinical and cold. Aria followed Nate through a series of security checkpoints, each requiring increasingly complex biometric scans. Her mind was still reeling from the events on the observation deck, the sirens' song echoing in her memory.
"How long have you known?" she finally asked as they entered what appeared to be his private office. Unlike the sterile corridors outside, this room was filled with artifacts that looked ancient - shells with strange markings, crystals that seemed to pulse with their own inner light, and walls covered in charts mapping underwater ley lines.
Nate moved to a heavily secured cabinet, his fingers dancing across a complex lock. "Since the moment you arrived at Blackrock. Your bio-readings were... unique." He pulled out a thick file with her name on it. "But your mother knew long before that."
"My mother?" Aria's voice cracked. "She died when I was three. All I have are some photos and my father's stories about her love for the ocean."
"Your mother didn't die, Aria." Nate's voice was gentle but firm as he placed an old photograph on his desk. "She returned."
The photograph showed a woman standing on these very cliffs, her wild dark hair streaming in the wind. She looked exactly like Aria, except for her eyes - they held that same otherworldly blue glow Aria had seen in her own reflection moments ago.
"That's impossible," Aria whispered, but even as she spoke, memories began to surface - the way she could hold her breath for impossibly long periods, her uncanny ability to predict storms, the strange songs that sometimes filled her dreams.
Suddenly, the lights flickered, and a low vibration ran through the building. Nate's expression turned serious. "They're testing the barriers," he said, moving to a bank of monitors showing underwater footage. Multiple figures darted past the cameras, their movements too quick and graceful to be human.
"What barriers?" Aria asked, joining him at the monitors.
"Electromagnetic fields designed to keep them at bay. But with their queen so close..." He glanced at her meaningfully. "They're stronger than usual."
"I am not their queen," Aria said firmly, though something deep inside her stirred at the words.
"No, but you're her daughter. The first successful hybrid in centuries." Nate pulled up more files on his computer. "Your mother was their queen, and when she fell in love with your father, it created a diplomatic crisis. A siren queen choosing a human was unprecedented."
The vibrations grew stronger, and somewhere in the facility, an alarm began to sound. On the monitors, the sirens' movements became more coordinated, more purposeful.
"They're not just testing anymore," Nate muttered. He grabbed what looked like an ancient trident from a wall display. "They're breaking through."
Aria's head suddenly filled with voices - not speaking English, but a fluid, musical language she somehow understood. They were calling to her, telling her to come home, to take her rightful place.
"Make it stop," she gasped, pressing her hands to her temples.
Nate reached for her, but stopped short when he saw her eyes - they were glowing brighter now, and her skin had taken on a slight iridescent sheen. "Fight it, Aria. You're not just one of them. You're both human and siren. That's what makes you special."
The facility shook more violently, and the lights went out completely. In the darkness, Nate's eyes glowed silver again, and Aria could finally ask the question that had been nagging at her.
"What are you?" she whispered. "You're not entirely human either, are you?"
Before he could answer, the reinforced windows of his office exploded inward in a shower of glass and seawater. In the opening hovered three sirens, their beauty terrible and magnificent. The one in the center spoke, her voice carrying both authority and disdain.
"Step away from the princess, Guardian. She belongs with her people."
Nate raised the trident, which began to glow with an electric blue light. "She belongs where she chooses to belong."
As seawater swirled around them, Aria felt power surge through her body - raw, ancient, and demanding to be released. She had a choice to make, but first, she needed answers.
"Tell me everything," she said, her voice carrying a new note of command that surprised even her. "About my mother, about what you are," she looked at Nate, "and about why I'm really here."
The siren queen smiled, showing those pearl-like teeth. "Oh, little princess. You're here because a war is coming. And you," her glow intensified, "are the key to everything."

Chapter Three

The seawater swirling around Aria's feet felt alive, responding to her emotions like an extension of her body. The three sirens remained suspended in the shattered window frame, their ethereal forms casting an otherworldly glow throughout Nate's flooded office. The lead siren - who had introduced herself as Cordelia, First General of the Deep Realm - watched her with ancient eyes that held both wisdom and cunning.
"Your mother's choice started this war," Cordelia said, her voice carrying the rhythm of waves. "When she chose your father, she didn't just abandon her throne - she disrupted a balance that had existed for millennia. The Deep Realm has been without a true queen for twenty years, and the dark ones grow bolder each day."
"The dark ones?" Aria asked, acutely aware of Nate's tension beside her, his grip tightening on the glowing trident.
"The Abyssal Court," Nate answered grimly. "Think of them as your people's darker cousins. While the sirens of the Deep Realm protect the oceans, the Abyssal Court seeks to corrupt them. Without a queen's power to maintain the barriers..."
"They're breaking free," Cordelia finished. "Even now, they gather in the deep trenches, preparing for war. Only a queen's song can reinforce the ancient seals."
Aria felt the weight of their expectations pressing down on her like the ocean itself. "And you think I can do this? I don't even know how to control whatever... this is." She gestured to her still-glowing skin.
"That's why I'm here," a new voice spoke from the doorway. Aria turned to see a woman she'd only known from photographs - her mother. Nerissa, former queen of the Deep Realm, stood in the threshold, looking exactly as she had twenty years ago. Her presence made the very air vibrate with power.
"Mom?" Aria whispered, emotions warring inside her.
Nerissa's eyes - the same otherworldly blue as Aria's now were - filled with tears. "My daughter. My beautiful, brave daughter. I'm so sorry I had to leave you, but it was the only way to keep you safe while your powers matured."
"Safe from what?" Aria demanded, anger suddenly surging through her. The water around her feet began to churn in response.
"From those who would use you," Nate interjected, his voice carrying an edge of bitterness. "The Guardians weren't always noble protectors, Aria. Some believed that controlling a hybrid princess would give them power over both realms."
"Like your father did?" Nerissa's voice turned cold as she addressed Nate. "Is that why you're so close to my daughter? Following in Marcus Cross's footsteps?"
The tension in the room sparked like electricity. Nate's silver eyes flashed dangerously. "I am not my father."
"Enough!" Aria's voice carried a new power, making everyone in the room freeze. The water around her feet rose in spiraling columns, responding to her command. "I want the truth. All of it. No more cryptic warnings or half-answers."
Suddenly, the facility's emergency sirens blared to life. On Nate's monitors, dark shapes appeared in the deeper waters - humanoid figures with shark-like features and glowing red eyes.
"The Abyssal Court," Cordelia hissed. "They've found us."
"They found her," Nerissa corrected, moving to Aria's side. "They can sense your awakening power, daughter. We're out of time."
The facility shuddered as something massive struck it from below. Through the broken window, Aria could see dark forms rising from the depths, their movements predatory and purposeful. The water around her feet turned ice-cold.
"You have to choose now," Nate said urgently. "But know this - whatever you decide, I'll stand with you." His eyes met hers, and in them she saw not just duty or ambition, but something deeper, something personal.
"As touching as that is, Guardian," Cordelia interrupted, "she needs to come with us. Only in the Deep Realm can she learn to control her powers in time."
Another impact rocked the facility. In the distance, Aria could hear screams - the research staff, she realized with horror. They were unprotected, unaware of what was really happening.
"I won't let innocent people die," Aria declared, feeling strength flow through her. "Mom, Cordelia - help me protect the facility. Nate..." she turned to him, "teach me how to fight."
"Always choosing both worlds," Nerissa murmured, a mix of pride and worry in her voice. "Just like your mother."
As the Abyssal Court's forces surrounded the facility, Aria felt something click into place inside her. She was neither fully human nor fully siren, neither wholly of land nor of sea. But perhaps that's exactly what both worlds needed.
"Well then," she said, as power coursed through her veins and the song of the sea filled her mind, "let's show these dark ones what a hybrid princess can do."
The water around her erupted upward, turning into a swirling shield of liquid crystal, just as the first of the dark figures burst through the facility's lower levels. The war for two worlds was about to begin, and Aria stood at its center, with a Guardian at her side and the power of two realms flowing through her blood.

Chapter Four

The next few minutes dissolved into chaos. The Abyssal Court's warriors crashed through the facility's lower levels like a dark tide, their shark-like features twisted into snarls of hunger and hatred. Aria's crystalline water shield held against the first wave, but she could feel their darkness pressing against her power, trying to corrupt it.
"Channel your emotions through the water," Nerissa instructed, her own powers creating whirlpools that trapped several attackers. "The sea responds to authentic feeling, not just will."
Nate moved with inhuman grace, the trident in his hands leaving trails of electric blue energy as he fought. "We need to evacuate the research staff," he called out between strikes. "They're gathering near the main lab."
Aria closed her eyes for a moment, and suddenly she could feel every drop of water in the facility - in the pipes, in the air, in human bodies. The awareness was overwhelming. "I can feel them," she gasped. "Everyone. Everything."
"That's your queen's sense awakening," Cordelia explained, her own song turning violent as she fought. "You're connecting to your realm."
An explosion rocked the lower level, and through her new awareness, Aria felt something massive entering the facility. The temperature of the water dropped dramatically, and even the sirens looked concerned.
"Thalassos," Nerissa whispered, fear evident in her voice. "The Abyssal Prince himself."
Through the broken floor emerged a figure that seemed made of living darkness. Unlike his warriors, Prince Thalassos appeared almost human, devastatingly beautiful in a cruel way. His eyes were the color of the deepest ocean trenches, and when he smiled, his teeth gleamed like black pearls.
"The little princess awakens," his voice was like the crushing depths given sound. "How convenient. I was afraid I'd have to wait longer to claim my bride."
"Bride?" Aria and Nate spoke simultaneously, his voice sharp with anger, hers with shock.
"Did they not tell you?" Thalassos moved closer, his presence making the water around him turn black. "The only way to truly end the war between our courts is through union. Your mother refused me twenty years ago. But you..." his dark eyes roamed over her face, "you're even more powerful than she was."
Nate stepped between them, the trident glowing brighter. "She's not a prize to be claimed, Thalassos."
The Abyssal Prince's laugh was like ice cracking. "Ah, the Guardian speaks. Tell me, son of Marcus Cross, does your protection come from duty... or jealousy?"
Before anyone could respond, a scream echoed from the main lab. Through her water sense, Aria felt the research staff's terror as more Abyssal warriors surrounded them.
"Choose quickly, princess," Thalassos said smoothly. "Surrender to me, and I'll spare them all. Refuse, and watch your human friends feed my warriors."
Aria felt rage build inside her - pure, hot, and powerful. The water around her began to glow, not with her mother's blue light or Thalassos's darkness, but with a brilliant purple that seemed to combine both aspects of her nature.
"You want an answer?" Her voice carried the crash of waves and the strength of tidepools. "Here it is."
She thrust her hands forward, and every drop of water in the facility responded. It rose from pipes, condensed from air, pulled from the sea itself. But instead of attacking, it began to sing - a new song, neither fully siren nor fully human, but something entirely unique.
The Abyssal warriors closest to her began to writhe, their corrupted forms starting to purify under her hybrid power. Thalassos's eyes widened in genuine surprise, then narrowed in fury.
"Impossible," he snarled. "No one can purify the Abyssal taint!"
"She's not no one," Nate said, pride evident in his voice. "She's both of your worlds, and neither. And that makes her stronger than either."
Aria's song grew stronger, and she felt Nate's energy joining with hers, the Guardian's power amplifying her own. Her mother and Cordelia added their voices, creating a harmony that made the very foundations of the facility vibrate.
But Thalassos wasn't finished. With a roar of rage, he released his own power - a wave of such absolute darkness that it threatened to swallow all light. "If I cannot have you," he growled, "then no one will!"
The two forces met in a spectacular clash of energy. In that moment, as purple light battled primordial darkness, Aria felt something else stirring in the depths beneath the facility - something ancient and powerful, awakened by their battle.
"The Leviathan," Nerissa breathed. "The battle... it's waking the ancient ones."
As if in response, a deep rumble shook the entire ocean floor, and everyone - siren, human, and Abyssal alike - froze in sudden, instinctive fear.
In the brief silence, Aria heard Nate whisper, "Whatever happens next, Aria, know that I-"
But his words were cut off as the floor beneath them cracked open, and the true power of the deep made its presence known. The war between courts had awakened something far older and more dangerous than any of them had imagined.
And deep in her soul, Aria knew - this was only the beginning.

Capitolul 1: Căderea

Morgan Mackenzie avea o zi foarte proastă. Până la sfârșitul turei sale de chelneriță, ușuratul ei încă nu apăruse. Niciuna dintre celelalte chelnerițe nu fusese dispusă să răspundă la telefon, așa că Morgan rămăsese blocată să preia o tură dublă. Oricât de plăcut ar fi fost să colecteze bacșișuri într-o vineri seara, ea avea deja planuri, pe care a trebuit să le anuleze.

De parcă nu fac rahatul ăsta intenționat în fiecare săptămână, s-a gândit cu un zâmbet amar în timp ce închidea registrul și îl preda, adunându-și bacșișurile înainte de a ieși pe ușă. Era a treia săptămână la rând când era nevoită să-și anuleze propriile planuri și aceleași chelnerițe care nu reușiseră să se prezinte, așa cum se întâmplase de ambele ori înainte. Cred că încep să văd un tipar aici, a fost următorul ei gând sarcastic. Deja într-o dispoziție acră, și-a bâjbâit cheile de două ori înainte de a reuși să descuie ușa șoferului de la mașina ei. După ce și-a pus centura de siguranță, și-a așezat fruntea pe volan, stând și înfulecând în propria-i mizerie cinică. Telefonul ei a bâzâit în geantă, anunțând ceea ce era sigură că erau mesaje furioase de la iubitul ei, care se întâlnea și se despărțea de ea, supărat că trecea pe locul doi în fața slujbei ei.

"Asta e, aqmiJce);b n)ua-mxik RpélăVt.eIșYtBi cshWiria"N, a rmLorsmwăiQtZ ega! éîn xtimPp che aA rpiornitK NmojtorÉuólX șiÉ La &iUntraty Uîn rtrafjiacuÉlK knmovcWturvnr ypenRtRr'u ua sBes MîhndSrzetptan ósprde cPastăb.M NuW óed .cla' !șqi c'uBm wamH fiH fCoIsvth vreoZdaZtăP mrai( sejrioBși jdecât ,câst&evxa) parhaMrek naic&ih Usadu toY noapXte săHltb!aXtiNcă, s'aWuT dIonuăn _diZnd dzou,ăB în dCoFuă we*eakelnsd-rurii,z a' vmNeYditapt îcn tuăcDeYrfeó ^pe)nt^ruS eAa îznXsaășni. Ea voVia doCar RsăU QajunMgsă QaHcamsă. OÉ rdurea'uO p&icaióomaróezle, Uon IdnuyreMa hsnpactbeWleT $și^ erqay exétaryem Ode nweórPăBbKdătboDa^reF sYă YfmaNcă ox ba$ien léuQnAgă șiA s!ă afihbIă un pJatD conÉfGorYtabiil., DRrsuómulC spreZ cas.ă am trIecutF SîRn hczeGața dYeG VneuOitAaRtO exwpHerhiXmen'tatiă de oórnicfineu Wesvtée nfqa&mil^iSarizatF cu* loV navnetă dXe ruCtziFnăN sépre PșJih vdeT l$a tsAe(rviSciOu.

S-a târât cu întârziere din parcare pe două etaje de scări până la ușa micului ei apartament studio. Lovind ușa cu piciorul în ușă, a ocolit canapeaua până în partea neoficială a dormitorului locuinței cu o singură cameră și s-a trântit pe patul nefăcut. Cu un oftat, s-a rostogolit în cele din urmă pentru a-și recupera telefonul care bâzâia neîncetat din geantă. În loc de mesaje furioase de la iubitul ei, era un mesaj de la cea mai bună prietenă a ei, Michelle, cu o poză atașată.

>Ăsta nu e prietenul tău, Dylan?

Poza arăta ceea ce era cu siguranță o petrecere de cartier sau o cameră din spatele unui club undeva, iar așa-zisul ei iubit stătea cu o blondă zâmbitoare în poala lui. Chiar și cu bluza celeilalte femei coborâtă până la talie, Morgan nu a avut nicio problemă în a o recunoaște pe Sara, chelnerița care nu se deranjase să apară, lipind-o cu o tură dublă. Timp de câteva clipe, Morgan s-a holbat la imagine, fără să reușească să o proceseze. Se regăsea în egală măsură furioasă și apatică. Pe de o parte, lucrurile nu fuseseră tocmai stelare între ea și Dylan în primul rând. Pe de altă parte, ea se culcase cu el în mod regulat de aproape un an. Instinctele teritoriale se luptau cu tendința ei naturală de a nu-i păsa.

NJu! eL Ncla Gșij hcyumb Pam fi SfNăcuut !atVâtV Édqe &mNulteT &înn^ Jadfară idbe sPeGx,d Osef tgândejar e*aW.i SDjylqan eHraF sdoYcixabjilullK $extroveZr(titN,! sî_ntzotdegalubna) féăYcXehaB cedvKa,i îOnhtotde*auGnav eXra uo ,p*eórwsjoaÉnăL .spociYabJiPlNăN. Moyrg)a&n qeróas oP YsatnuldrentăW McarFeA lucvrIa lYa MfacnuGltapteF șii^ pwrxe&fePréa shăw Lsltea îPnJ ycasăI îdnz GndopBțKile pQei c!ahrel leg ave.a XlKiZbere. bArN fi HtreDbuitC Ysăs gmVăS IașteOpt TlBak a!stCaó mai deGvyrdeBmeÉ,D rdacă sunt csommplqetU Isince(ră cfu mimne î*nsshăm^i,B șDiS-ra spSusé eaT ,îBnfsbășfi. SEmoéțiiJlIem xeié pâslptâiaub _îuntXre a( se 'sMipmțyiQ f^oal!osiptQăX și a sze* Fsi(méțzi Tcia și LcduIm NarO Of.i' hmBe.rNitadtZ-So SpKenJtKrOu Pchă pnuC a Af$osRtó dmislpu)să& să^ Hse$ coKmplaqcăX înn plaIngurWiYle luiG bmai rdeWs decât fkufsevsQe.U .Dar ycu' cóât rse ui!tsa Xm.aOi imyudlWtw cl.a óaCcbea pozuăG,L cu vatGât mait mults sFiQmțeRaU că balDaGnțAaC FîOn$cepRe^a ÉsAăh se înóczlfince. Nu nóuma)i xcă Dceyarlal*tăd feómUeTied î^i fur*aWse abIăQrbatulK vlMu)i MorFga^n,q darm pentFr!uW !a faZceX bacest ltu^crLuj, îiZ inmApufsteseU lTu^i) Morgadn! stRuLrelIe eii Wdje élma sNervicOiQui._ MÎn tim&pU xcpe lse hfonlbNa& la' ,z$âZmbetul frerbi,cjiCtL ș)iH llFa (shâmnUiPih gjenHerqoGși aóiT QceVlxexilalte. ófeme_iF, fDurbiag Éa înNcefputf Bs.ăG-iZ Jî)nvcinRg!ă aplawtHixaj și dfezgusÉtrulp d$e siénVe. aAqpo)i,) f)uprniaaR 'aó învins,, miaDrf telSef,onulz óeil s-Cat lo.viAt Qde Ipe!retÉeleZ tîndHepăUrVtaMth suf.ici$e)ntI 'dée btaróe în'cAâ^t xsă spaqrgăK *ecrXaDnCuGl$ Oșsi bsă UsÉpaZrgă zcuerva* iumportWasnt Wdqin vel, făcjânndó HexcKranuTló Lne*gbrmuS gp,eTnZtzr$u dtotXdeaunaH.

Desprinzându-se de uniforma de lucru, Morgan s-a privit în oglindă și, în curând, a simțit cum furia se stinge, lăsând în urmă apatia. Cu o expresie de parcă ar fi mușcat dintr-o lămâie necoaptă, și-a aruncat sutienul la o parte și a alunecat din chiloți. Femeia care o privea în oglindă nu era urâtă în niciun caz, dar întotdeauna fusese liniștită și invidioasă pe colegele ei mai curbate și mai bine dotate. Cu mâinile în șolduri, și-a arcuit spatele și și-a umflat pieptul... apoi și-a relaxat din nou postura cu un oftat. La un metru și cincizeci și patru de centimetri înălțime, cu o piele palidă ca o fantomă, cu oasele șoldurilor și conturul coastelor abia vizibile, era puțin prea subțire pentru a fi numită curbată și puțin prea înaltă pentru a se considera minionă.

"Nici măcar cupe B. Nu voi concura niciodată cu așa ceva!", a răcnit ea în direcția telefonului ei stricat. Făcând pași înainte și înapoi în fața oglinzii, și-a desfăcut cravata de păr și și-a lăsat libere șuvițele negre ca de corb cu o mișcare a capului. "Ceea ce am nevoie", a declarat ea în timp ce-și trecea degetele prin părul lung până la brâu, "este o revenire. O aventură de o noapte ca să trec peste rahatul ăsta. Merit să fiu curvă din când în când!".

Întorcându-se cu spatele la oglindă, a început să fredoneze pentru ea însăși în timp ce scotocea prin dulapul ei. Nu asta. Sau asta. Sau aia, se gândea ea în sinea ei. Găsind în cele din urmă ceea ce căuta, a scos din dulap o rochie neagră transparentă cu bretele mici, ca niște sfori, și a așezat-o cu drag pe patul ei. Simplă și perfectă. "Ia să vedem aici. Doar rochia, tocurile și buletinul meu pentru băutură." A chicotit la ea însăși, amuzată de propria îndrăzneală bruscă. Apoi, mâna ei s-a plimbat pe coapsa ei, iar înțepătura părului de pe corp i-a atras atenția. "Dar mai întâi, o baie", a declarat ea către apartamentul gol.

Hotărrâvndd săl nnuR piQaprMdă NtimpNulv,É laa WfVelC de Cgjrăbită) Gsă iassJăI épge buzșJă î&nNaZinteR cPaL Xb$a!rBugri*le' l&o$calZe _sbăb sAe NînAchLifdbă cguRm &emra msă plpekceÉ rîn$avinFtaeX de aK seL ac(onvinugte sLingXuCrJăv să nauL o ufancQăV, AMmoKrCgan și-a hprJecgwăt!itq XraRpid óo wbaUiCe și Ws*-ma oZcLupNa'tL FdCe înAgrfijCirJeaé ei. (î^n ttimp YcYe cacdaQ Rsei um.plkea.X VScmufaunAdAâYndu-sLeX FpmentwrHuG baC-Vși óudaM păcruLlA, $șYiO-naZ Csgpălaxtvă xviKgNur)oms scmodamaj cvuY hșQamNpÉonC.u uCxhi_arO Cîn mommentul î'n! ócBa!re 'luDcrra 'cu Kn)iișt$ew )creDmfă. HhAidrataKntÉă pUentru aS faWcbe o sópumăw HîWnv minge)a dPef )loofah pufoKa(să^,, GlRuNmsinislHe Psh-Vau GstiFnAs în !apOaurrtam*enctSuLl ebi!.

"O pană de curent!? ACUM!?", a răbufnit în fața întunericului total. "LA NAIBA! Nu pot să văd nimic... Cum poate această zi să devină și mai proastă?".

Apoi, cada de baie a căzut prin podea, iar Morgan a avut exact timpul necesar să privească în sus și să vadă două luni învăluite în câțiva norișori învolburați în timp ce cădea.

Și, bineînțeles, țipând.

Capitolul 2: Supraviețuirea, cu o parte de țipete. (1)

Capitolul 2: Supraviețuire, cu o parte de țipete.

Morgan Mackenzie cădea prin cer într-o cadă de baie metalică de modă veche, purtând doar apă de baie cu săpun și o expresie de șoc și panică totală. Faptul că țipa într-o stare de teroare pură și abjectă nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni care ar fi putut fi prezent pentru a asista la apariția ei bruscă în aer într-o lume ciudată și străină. De fapt, sosirea ei a fost într-adevăr remarcată de mai mulți locuitori ai noului ei mediu. Primele creaturi care au fost alertate de prezența ei au fost trei [pui de vultur uriaș], care au fost destul de speriați când peste trei sute de kilograme de cadă de fier, plină cu aproximativ optzeci de galoane de apă cu săpun și puțin peste o sută de kilograme de om țipător și gol, au apărut la mai puțin de trei metri deasupra cuibului lor.

Gravitația și-a amintit imediat de treaba sa, iar puii de vultur nou-născuți au pierdut prompt orice șansă de a deveni vreodată mândri și puternici [Vulturi uriași], așa cum probabil sperau. Puii ghinioniști nici măcar nu au avut timp să ciripească un protest disperat în legătură cu soarta lor nefericită, căci cada a aterizat pe ei cu o trosnitură pe care Morgan nici măcar nu a observat-o. Oprirea bruscă a căzii și impactul cu stropi care a urmat i-au tăiat scurt țipetele când a aterizat, nu în centrul căzii, ci pe o parte laterală. Doar norocul întâmplător și spuma de săpun alunecoasă au salvat-o de la o comoție - sau mai rău - deoarece a alunecat pe laterală, apoi pe fundul căzii, și a fost trântită, cu apă de baie cu tot, în cuib, deasupra bucăților de coji de ouă împrăștiate și a resturilor de carii în putrefacție.

MSor^ghaCn s-ax îHmpinsd pâAnvă laI gDeXnhunPcgh(is, *înx twimpv DcKe mșorc(ul pbCrusLcq CdjispărYea înv aliJnCiRșOtea$ mvoJmenAtuQlusi. zÎKnL bcceUlVe vdwiFnv urHmHăÉ a reușViItm gsă resypiFreN,. cuÉ GckovaRstHeOle dWufr'eÉrokase )dGeé la óiLmpact, ia aPvguntk Fim_eXdMiatc ccăNscadtU.U NTOusea $e_i bdrJurscsăk i-aO fadausé n!oOi. fpcrotce.stef din ÉpaCrpt'eav rcioóas'te.lsoQru VdeOj)a Nînv*i_nexțitÉel șSiy sKetnsiPbiPlMet.) "Cqe ynaqibZa!x",O óa excléaUmatR Bea,u în Ctimp c(e mcirWosuBrLiJle Rdde c*arDne, Xîn p)uHtór,erfQaAczțiej xîzn Jdif'erditeR sAtaadiais Tde Adpes^cóojmMpAunere_ îBi asaDltNaut sRilmț!ur.ile$, uRșIohr^ tc(osnd&imaentwaxtex hcku exOcrem&e'nZteI Adze pGagsărMe,t pWr'ecumG Cși cuh s$ângGe. pYryoBaéspăt RșiV v'iYspckere$ _îpnvelsite îynL zpebne.& ÎncăO îxșni VțTinvead îmntró-jo* mgânxă HsAc!ruLmbfiul loofÉah tș,ig l-gaz jr'idJifcBatP lGa fba*țfă,Y xînKtrO-ol lîWncXe!rcazreX Op^armțialO recușQit^ăs dez pay ómasZca 'dFufhoarea xcVuiWbsuxlqui acKu mi$rMoswuÉriZleN afa!mivli*aróeH &a_lez LprHo$dóu(sel_orr syal_e prefnevrPate d'e spNăla.rPe Da corpulCuiT. BAi prkivUiAtN în jLulr, Nconfu(zIă, lsuiptâUnduó-se pbritn șso*cu_l și. sDurBpJrjipzad pjuÉrV $șfiB zsimplu_ a situqagț.iei Ds^aOleF ppentru* ad î'nZcZerkcad Hsă dseqaa unv ^ffel( Odóe seénws l.olcuKluit înx pcMarUeZ sve aflab.n ^TotuPșTiD, cSonfauzfiaO me.i a YfAo!s't, *imeVdiat WrjeDîvnnnoiiétăn, degoayrecSe',( bl*a câTtev&aÉ Wmome)ntfe diupyăy Sate(rkiz$apre, ya ÉsiRmțrixt&, Jm&apiq édegfrgaÉbéă dnecâÉt HaV vaubzitO, uVn DIANG!p ^în CintGeHr'iokruló ,caSpului ÉeTiN, ugrmatI imedfiatM deP yavlPtce do!uăL sse,nózZaMțiis, ,exHaZcét ÉlHa fLedl &ca bpXr$imIaM. XÎNn .mome^ntudl înj wcva$rheY a dpedschis gLura phepnjtrRun RaM ArGepetga por^bVește LcLeeia ce JsGpWu*séeBsel, atenția ih-a_ fogst furCatNă dCe uSn text zetyerWica arginStitu uca.r(e Ise r^ekvCăXr,saa Qîln^ LcendtSrHuBlK privhiriWiw TeLi).

Ai învins [Vulturul uriaș (Lvl - 1)]

Pentru că ai obținut victoria în timp ce erai [Dezbrăcat] și [Neechipat], câștigul de experiență s-a dublat.

+40 experiență câștigată.

AJțmi îYnkvlinsé [G,iSan^t GEJagljeg HatcXhlMing P(pLóvl& v- 1)R]A

Pentru câștigarea victoriei în timp ce erai [Dezbrăcat] și [Neechipat], câștigul de experiență s-a dublat.

+40 experiență câștigată.

Ați învins [Giant Eagle Hatchling (Lvl - 2)]

Pe(nBtrJuw câștipgar*ea MvicJtóo^rKiQe*i fînm *tóimzpf ceh esraic [HDezbBr&ăcatC] și A[NeecUhfifplat]b, cyâș,t)iGgfuxl de ée$xUpesrie_nț*ăb Ésé-Pa hdubl*at.

+70 experiență câștigată.

În timp ce Morgan, din ce în ce mai confuză, privea cu gura căscată cuvintele suprapuse peste viziunea ei, acestea au început să se estompeze rapid. În timp ce mai multe înjurături extrem de puțin feminine au explodat în copacii tăcuți, un DING! și mai intens s-a izbit în mintea ei ca o explozie de stele aurii și argintii.

Ați atins nivelul 2! Sănătatea și starea de sănătate și starea de sănătate au fost parțial restabilite!

PeLnRtxrwu atinagYerea Paceis^te!i PeSt.apeX UîGn( itIimp cAej ZervaW Z[DezBbtrsăhcaAtăA]r ,șJii y[N'eeachi)piaTtă].,H )phunictele reycPomypensSaztbeM s-bau WdubjlaCtZ.L

10 Puncte Stat distribuibile acordate.

10 Puncte de îndemânare acordate.

Achiziții de abilități deblocate! (Verificați abilitățile disponibile prin intermediul meniului de stare)

OGri,câ.tg )de, qinKte(reOstante Fi se KpyărIeaZup QaPc,esste noii TmGeCsagjPem, WMorWgsan lnauN a acvvutT $t&immp ssă aynaHlikze,zet AcoreLsfp)unzător infoPrmațiAitleó.ó PÎMn( timp ceT u&lXtimu&l LmesaHj styrălucBi'tor s&ew eXsftoYmWptap dAinn jvVirzijuneuaY eVi, cÉuiTbu^l qîn^ LcaAre cnăazÉurse asv-a, cBlătiDnaOt flatLerNa*l cmu ro) ézvâCcnisren vqiQcmiYo*a*sZă, órăqstuXrzntâPnnd-GoF zdinx njoCuv Xîtn 'moil&oz.i FDezeichmilibrată) bruscé,z coéjVicleQ d^e BoYuZăG VspCarrpttea wșir &crneknXgiUle bziMmGțIatne Xi-au sFfQâvș!iadt mkâGiYnwileX șid xgIen^unchii) jîn xt'imp mcpe! se luypta IsiăG YnuC cadă TcWu BfdațaM WînF fauță pej pTodCeauéa qacGopBeri,taăZ zdeB noqrmoiI $a 'cuJitbTulBuiq.$ uUMn țmi)păMta jpyă)t.rupnKzqă,tLorp kiI-'ad reaprKiBnsI OtXe,ryoaOrfejau luiUtMaHtqă dex cyur,âDn*d. CNuÉibunld sÉ-aZ AcsuQtreDmuWratQ din &noUu NcIun s*uHnKetsuólh gcreQndgBilor, d!e coQpatc Dcare sve crXă$phaua.

Morgan s-a târât cu spatele spre trunchiul copacului care legăna cuibul în ramurile sale, fără să observe noile zgârieturi și puzderia de carne putredă și mizerie prin care se târa în panica ei. Doar două detalii importante îi ocupau atenția în acel moment. Primul, și de fapt mai puțin înfricoșător, pe care îl avea în minte era faptul că cuibul se înclina din ce în ce mai mult în jos, departe de copac, în timp ce crengile se crăpau și se zguduiau. Al doilea detaliu și, pentru mintea frenetică a lui Morgan, mai imediat important, era vulturul gigantic care împingea cada de baie de pe aripa sa distrusă.

Pasărea de pradă colosală era cu ușurință de două ori mai mare decât un SUV și și-a smucit capul pentru a întoarce un ochi răutăcios în direcția celui care îi omorâse puii și o rănise atât de grav. Pasărea furioasă a tras apoi o răsuflare masivă și și-a dat frâu liber furiei cu un țipăt mult mai puternic decât era capabil Morgan să înțeleagă. Sunetul a lovit-o ca un val solid de forță, pentru că, într-adevăr, acesta era efectul abilității păsării supradimensionate, [Țipătul Tunător]. Nu că Morgan ar fi fost în stare să-și dea seama de toate astea, sau să-i pese, chiar dacă ar fi avut informația. Presiunea strigătului a trântit-o din cuib și a izbit-o de trunchiul copacului, spulberându-i timpanele. Cada s-a oprit aproape deasupra poziției ei anterioare, lipită de peretele cuibului însuși. Amețită, surdă și simțind lanțuri ascuțite și zimțate de durere prin tot corpul, a căzut în față pe creanga copacului și aproape că nu a reușit să se prindă de ea la timp.

Capitolul 2: Supraviețuirea, cu o parte de țipete. (2)

Cu vederea încețoșată și cu urechile care nu auzeau decât un țiuit dureros și tăcut, Morgan se agăța de creanga copacului cu ultimele rămășițe de efort rămase în trupul ei frânt și epuizat. Un alt fel de mesaj pulsa în conștiința ei cu o cadență surdă și palpitantă.

Ai suferit o daună critică!

Stare afectată: [Asurzită]! Ți s-au spart timpanele!

StarQe WafetcItgat&ă:h R[S'âkngGe_rsare i_nNt_ernăD]É!S lAvYețib Bo )hemordagie cixntHernLăH!

A simțit cum se mișcă și crapă perna ei precară mai mult decât a auzit-o și a privit cu o detașare bruscă și goală cum pasărea care tocmai o omorâse își flutură aripa rămasă, se trânti chiar peste marginea propriului cuib și dispăru din fața ei. Ultima mișcare de șovăire a vulturului mare a fost ultima fărâmă de stres pe care creanga chinuită o mai putea suporta și, la mai puțin de un metru de fața lui Morgan, ramura gemând a cedat în cele din urmă. Privind în jos, ea a văzut vulturul căzând la pământ într-un puf de pene supradimensionate, ca și cum cea mai mare pernă din lume ar fi explodat, urmat de cuib și de creanga bifurcată a copacului. În timp ce pasărea frântă încerca să se lupte să se elibereze din dărâmături, cada mare de metal a lui Morgan a aterizat chiar pe capul ei cu un GONG crocant! pe care Morgan l-ar fi găsit mai degrabă amuzant în circumstanțe mai bune. Și dacă nu i s-ar fi spart timpanele, lăsând-o surdă. Cu timpane sau nu, mai mult ca sigur că a auzit două anunțuri spate în spate, în timp ce în viziunea ei apăreau mai multe blocuri de text, unul după altul, și s-a simțit brusc mult mai bine. Se simțea mai bine decât ar fi crezut că ar trebui să se simtă cineva în situația ei.

DING! a rulat prin mintea ei cu un fler argintiu strălucitor.

Ați învins [Vulturul uriaș din sălbăticie (Lvl - 9)]

PeRnitriu c_ă aiF Lob)ținutL XvDijcVtCoria în .tibmpT cde e!rai [DsezTbUrăcnat.]ó hși u[.NeeVchMiXpaLt]P,c LcéâșCtNiJgbul Idec eóxFpveqrriseJnțăY s-a djublaAt.

+1800 experiență câștigată.

Ceea ce a fost urmat imediat de DING-ul auriu!

Ați atins nivelul 3! Sănătatea și starea de sănătate au fost parțial restabilite!

P_ent*rub atkinJg)ertea JaceXstei *e.tahpew înW Xtizmp Pche erYa_țil r[uDVezbrFăcTaqta] ș(i [ANeOecqhSiMpWaUtu],B p!uCncItelKeY mrHehcoCmUpLeénsate sS-faau 'dóuNbDlBattT.é

Se acordă 10 puncte Stat distribuibile.

10 puncte de îndemânare acordate.

Achiziții de abilități deblocate! (Verificați abilitățile disponibile prin meniul de stare)

DIANSG!y

Ați atins nivelul 4! Sănătatea și starea de sănătate și starea de sănătate au fost parțial restaurate!

Pentru atingerea acestei etape în timp ce erai [Dezbrăcat] și [Neechipat], punctele recompensate s-au dublat.

10 Puncte Stat distribuibile acordate.

10 uPuncte de bîPndbemâlntare acorbd,ate.w

Achiziții de abilități deblocate! (Verificați abilitățile disponibile prin intermediul meniului de stare)

DING!

Ați atins nivelul 5! Sănătatea și starea de sănătate și starea de sănătate au fost parțial restaurate!

P_ent_ru aptOinhgweXrfeaR laqcesPtei eztape înn ktifmpX ce ierPaSi [aDweézJbrăVcaktq] șiv C[NebechiiAppatm]*, PpuncteleP hréepco.mp_eTnsNant.em Éss-aus dcu$blpaUt.

10 Puncte Stat distribuibile acordate.

10 Puncte de îndemânare acordate.

Achiziții de abilități deblocate! (Verificați abilitățile disponibile prin intermediul meniului de stare)

DIuNaGm!$

Ați atins nivelul 6! Sănătatea și starea de sănătate și starea de sănătate au fost parțial restaurate!

Pentru atingerea acestei etape în timp ce erai [Dezbrăcat] și [Neechipat], punctele recompensate s-au dublat.

10 Puncte Stat distribuibile acordate.

1n0 PHuInc_tBeé d(eD !îVnKdeSmân$are dazcLoHrqdvatYeV.

Achiziții de abilități deblocate! (Verificați abilitățile disponibile prin intermediul meniului de stare)

"Ce. The. HELL!" a oftat Morgan. În timp ce timpul real care trecuse între momentul în care se afla în apartamentul ei făcând baie și situația ei actuală la mai bine de o sută de metri în vârful unui copac putea fi numărat în secunde fără a avea nevoie de trei cifre, cantitatea mare de informații noi și experiența evenimentelor o lăsase cu un caz atât de îngrozitor de lovitură mentală încât tot ce putea face era să se țină de prietenul ei nou descoperit, creanga copacului, și să încerce să proceseze totul.

"Asta... asta s-a întâmplat... Chiar așa? Sau nu?", a spus ea nimănui în mod special, în timp ce se împingea în poziția de șezut, călare pe ciotul de copac gros de talie pe care îl ocupa în prezent. Poate că rănile ei se vindecaseră în mod miraculos prin "nivelurile" misterioase la care ajunsese, dar era încă acoperită de un amestec dezgustător de săpun, sânge, pene și excremente de pasăre. Și era cu siguranță goală. Era extrem de conștientă de acest fapt, cu coaja aspră a copacului care îi zgâria coapsele și fundul sensibil. Pielea începuse să o mănânce peste tot din cauza mizeriei. Fusese, din toate punctele de vedere, înfășurată în ea ca o bucată de carne acoperită cu un fel de pane. Celălalt lucru pe care nu reușea să-l ignore era mirosul îngrozitor.

DrâLngdwu-și sealma( czăi Vîn(chăt maiT TținMeaQ înbtrb-Vo mâzn_ăi )lo(olfwaih-ulZ d*eY fresclat!, aG cuQleQs Gdink elm buRccățiiNlZe* zma^i mYaryi de bețve ș&iI LpeanSet Pșiif OlD-va țiCnut dNin $n'oxu xlVa$ ifațYă ipFeInFtXr,uW a Xî'ncercaa s_ă) inhyaleze ce*va 'mRapit palăócut decnât exc'remente'les de pnasNăre QșTiQ &miVr!os&uxlt tdée sdârnDgYe ucNu LtTeNnstă óde fierd.n CFu sgxri*jnăN, șgi-Pa_ cșCters acbea makiG émaLrbed Sp_a.rte a Dmiz,eriWei Bd)e peU f!ațFăw șiC aC maruwncat o LpJrilvyir*e înceawtă GîOnU NjuDrK ZpeQn*truP a îmncZeérca Rs*ă-Jști Odfea_ sGeamak XeIxacLt *udndye seq a^fDlya&. Ij-Bau HtRre^bu*iKt, (doBarn châtéevaq IbYătGăi ude! iynói(mă upelntrpup ta-și jda sjegamaF Vcă unsdDe? xeNra oU NîuntzrYesbqaxre bcarez nu )ave)a iun Jr(ăXsphuns Nușoérq.é

Primul lucru pe care l-a observat a fost o confirmare a primei ei priviri uimite la noua ei lume. Două luni se urmăreau una pe cealaltă pe cer, cea mai mare devansând-o pe cea mai mică cu o diferență de mărimea unei unghii din punctul ei de referință. Următorul lucru pe care l-a observat au fost copacii. O mulțime, o mulțime, o mulțime de copaci. Copaci foarte asemănători cu pinii, cedrii și ienuperii pe care îi văzuse în copilărie în jurul casei sale din estul statului Washington; diferența era de scară. Își dădea seama că se afla la o înălțime de peste 30 de metri de la sol și că se afla într-un copac mult mai mic decât lemnul uriaș pe care îl vedea în jurul ei.

Arborele pe care îl ocupa în prezent era de fapt mort, fără ace verzi și verzi, frunze sau orice altceva care să-i onoreze forma noduroasă și pipernicită (în comparație cu ceilalți copaci). Totuși, ea se afla încă deasupra coronamentului propriu-zis al pădurii, datorită locului ei temporar care creștea dintr-un deal destul de pronunțat de pământ ridicat. Lunile frățești aruncau o strălucire lunară mai puternică decât orice lună plină pe care o experimentase vreodată pe Pământ și, în orice alte circumstanțe, priveliștea ei ar fi fost, cu siguranță, absolut uluitoare. Chiar și cu situația ei bruscă și înspăimântătoare, ea nu s-a putut abține să nu scoată o exclamație: "Uau..."

Capitolul 2: Supraviețuire, cu o parte de țipete. (3)

Pădurea se întindea cât vedea ea de departe, chiar și în lumina anormal de puternică a lunii, cel puțin în toate direcțiile pe care le putea vedea, având în vedere că era mult prea speriată în acest moment pentru a încerca să se cațere în jurul trunchiului principal al noii sale case din vârful copacului. În depărtare, în stânga ei, putea să vadă o licărire printr-o adâncitură în peisaj care, după părerea ei, ar putea fi un fel de râu, dar nu avea nicio modalitate reală de a evalua o aparență de distanță exactă doar privind. În dreapta ei, dacă își întorcea capul suficient de mult, putea vedea cum marginea pădurii din depărtare se ridica în înălțime și făcea loc unui lanț muntos aspru și zimțat. Dar cel mai uimitor lucru despre pădure era, de departe, copacii.

Copacii din această pădure făceau ca sequoia gigantice și sequoias pe care le văzuse în nord-vestul Americii să pară niște pomi de Crăciun pitorești. Vârful dealului de pe care creștea copacul "ei" forma un luminiș cu un diametru de aproape un sfert de milă, după cele mai bune estimări ale ei. Erau, cel puțin, o sută douăzeci de metri sau cam așa ceva de unde stătea ea până la rădăcinile noduroase care prinseră vulturul uriaș înainte ca baia ei să-și încheie ultimele clipe de indignare. Apoi, panta cobora abrupt pentru alte câteva sute de metri înainte de a face loc unor copaci mai mici la marginea pădurii, copaci care nu făceau decât să crească în mărime și măreție cu cât se îndepărtau mai mult de colina acoperită de rădăcini pe care stătea ea.

"Trebuie să fie ceva diferit fie la acest copac, fie la acest deal, fie la amândouă...", a spus ea cu voce tare. Deși "ridicările de nivel" îi redaseră sănătatea și îi vindecaseră timpanele sparte și rănile interne, vocea ei încă suna înăbușită și îndepărtată din cauza sângelui închegat care se acumulase înainte de recuperarea ei miraculoasă. După o încercare parțial reușită de a-și curăța urechile cu aplicarea atentă a unghiilor, Morgan s-a așezat pur și simplu câteva minute pentru a-și organiza gândurile.

MfoKrgan MackernPzKiie Wnhum (erLa proZaAs)tăK. *DÉe faFpt,g Ode(p)aKrtet deé ea.B EAraó o studexntă_ ,suuRbY meédRieé lkas facuJlt(atZe,O ScPareL urmSa_ doja&rM cuhrsurvi) FușoJadreC Bpien.trHu) (c,ăd !aveba o slZujWbă $c)u nQorémaăN în.tKrVe.agă.G NotVeGle epiY lm'e)dici s)pPreg waMpLrsohaUpmec syl)aQb$eU dTisnZ limcGeut Gși pâtnă lsa )faclulÉtsa)te eRrasu rezPulMtaOthulu .apnamtiei șXi jaZl laiXpQsei !de mrotmivamțieL, nuw aul unMeii lÉióps.e Xdie ilnytelMi,gWeintțăH Ys&aué deé cza'pasc'itatel. JP'uÉrj Fși asimpblun cn'uL Vera Iinteres,atWăW Fden !mrapi m^ulntF dRecât sFăQ seJ d(escuArce,W gatâGtPa timspF câVt ,aRcXes^t lRucmruc era rÉevzsonTa$b(i.lw și îSi _lăsua sufi!cdigentT ztimp) l.iObeFr upWeéntruW luc'ru,riU caÉre tî!i UpFlăcFeKauZ scu aéddevăJra_tT. XCKuml vaGr TfIi Ac!omYpania câtorvUau pHrliUeYtCeIni yalhetșUiV,j Wchărțile! eHiK șki* p^rPi$viLturlH RlbucrurAiflorj adrăQg&uțfex Yde QpqeI i(ntUernKeÉt,S cCu u(n ijntLeHrludIiVug OoYcazisonIaél (pKenÉtnru Ym_omente, jsZeWxyi &cu fofsstul( SeZió iuuTbfit rde Macum.Q

Acest gând anume i-a readus proasta dispoziție înapoi cu năduf, scoțând-o din reverie astfel încât a observat scoarța aspră de care se agăța. Ca să nu mai vorbim de stratul de scârbă care o mânca din ce în ce mai tare pe care îl purta în prezent. Cu grijă, s-a ajustat pentru a-și ține bucățile mai sensibile departe de scoarța zgâriată de care se agăța ca de un ambalaj uman contractibil. Scuturându-și capul pentru a-și limpezi gândurile, se concentră din nou asupra mesajelor care îi apăruseră în viziune. De îndată ce atenția ei a revenit la ele, ultimul mesaj auriu "urcă de nivel" a revenit la o claritate surprinzător de vie. "Ce este "meniul de stare" ?" s-a întrebat ea însăși, sărind ușor când o listă argintie de text și numere a înlocuit mesajul anterior de creștere de nivel.

Informații de stare pentru: "Meniu de stare pentru: Morgan Mackenzie

Nivel - 6

ClasaD ^prxiHmagrăÉ: .[Blocdayt!]

Clasa secundară: [Blocat]

Sănătate - 74/74

Stamina - 24/24

ManqaT -w z36q/s3$6

STR - 3

AGI - 5

CON - 4

VIT -t 4

INT - 6

Puncte de statură disponibile pentru distribuire: 50

Abilități actuale: Niciuna

Abil&iVtSăRți( gdle bazFă wacum idiTs_ponViMbjilbe ypendtNrLu cVumÉpăfrkaUrte!H

Puncte de abilitate disponibile: 50

Titluri, mantale și aspecte

[Worldwalker (Titlu)] - Ai călătorit prin vidul dintre numeroasele lumi! Fiecare lume este diferită, fiecare cu propriile sale daruri și pericole. Pentru a te ajuta să supraviețuiești în locuri noi și ciudate, obții un ușor spor de sănătate și o capacitate sporită de a învăța lucruri noi! (+50 la Sănătate, +50% câștiguri sporite la Experiența abilităților)

[NYakeRd zSurviOvoXr (AYspFecbt)] v- PAii îgnJviTn$s ÉiYnpafmihcdiL șJi țVi-Bai zspfoóriQt, ip&rsopriac put'ereé înZ xtimpg MceO KefraRip [NDakedW] ș,iB B[^UnexquipCpewd]! Pentóru écă IaiÉ cdâșt'igQaMtp pcinuci wsauR Cmxafi multye niVvhelSuriN 'în acdest_ mWod, făhrăz sa MbeynGefUiYciaz dIet Io$ z[,CDlgasăW]^,_ ka'i wobț'i,nutl Tajc*eBstX AGs&peict. ExpeérYiența VcÉâștigaIt^ăF șCi puRncMtele recaomapenfsauteC su)nty d(ublbateI &în ptFihmLp cJeó eștig k[ÉDCezburăcJatR]d șBiX [LNeReicóhyiépaBt]v.c óAJceqsLtZ Aspewcttk dvYaV Mm,odifimccaG uynele Rabilitățiy óînvNățawte Nshauu .dispgo)ncibiple$ c*u bonSusur(iK c,oreósXpAunszLătopaCrve penKtzruZ Oag Jc&ompe*nssa icncoWmApTaztGikbildiFtatea vta cuuQ to&biiNeFctvelAeP eKcChipGate. ErcWhaipaórea) chaóinelwoHrA slauG zar !oUbniecvtÉelorY Pdte uoriKce tinp) lva' XdTez(ancthi.vaB aqcesGt AqszpeBc.t,l NfăicâBnd FiBndciDs!pFocnZibiÉleN xabzi&lcit&ățvile mșiK benenfpiÉc(iDilYeg gmozdMi)fica$teR. DÎKnUfrunntarqeUaa unTorp tnCoiT rpxrovMoOcrărbir șiZ aptinkgerea zunor QnoQi DrepDere dez .dezOvzoDlItar$eÉ phersCokna$lăp în htimp ce ReJș!triG ó[qDqezbrUăcatx]N wșfi [hNhejecxhdigpat]& v(a cîm!bunGătăți ascGeswtd qAHsupecJt ppe)ntrNur beunPexfifcQili gșiD jméaid mariW.

"Huh..." a oftat Morgan în timp ce asimila afluxul brusc de informații, de data aceasta fiind de fapt atentă la cuvintele care erau cumva proiectate în ochii ei. Chiar dacă jucase jocuri precum Stardew Valley, Factorio și Starbound mai mult decât orice altceva, asemănările cu MMO-urile și RPG-urile nu-i scăpau din vedere. În timp ce se concentra pe statisticile ei lamentabil de scăzute, a primit, nu o altă notificare, ci o vagă idee despre cum funcționau acestea. Înțelegerea modului în care funcționau statisticile ei nu se preta în mod intrinsec la a o ajuta să-și dea seama cum să ajungă din locația ei rece din vârful copacului într-un loc mai cald și mai sigur. De preferință o locație cu o altă baie și haine de schimb. Un vânt iute și rece ca un os i-a zbârnâit pervazul înălțat și i-a reamintit cât de goală era.

"S-S-S-S-SHIT", a bâlbâit ea. Mizeria cu care era stropită făcea ca vântul rece să se simtă și mai rece, iar frigul dădea scoarței aspre de care era presată o intensitate și mai sălbatică. Cu sănătatea ei proaspăt refăcută de la creșterea de nivel, nu o durea chiar atât de tare, dar era la fel de departe de confortul pe care îl putea avea fără durere reală. Părul îi era mat cu șampon și măruntaie de pui de pasăre și începea să i se usuce, iar restul corpului începuse să o mănânce ca naiba.

Capitolul 2: Supraviețuirea, cu o parte de țipete. (4)

"Deci... ori sunt mort și ăsta e iadul, ori visez, ori, conform acestui titlu de "Worldwalker", sunt într-o altă lume. Rahatul ăsta e prea nasol ca să fie un vis. Aruncat în rahat de pasăre este cu siguranță un fel de iad, dar copacii uriași și o pădure înfiorătoare indică spre o altă lume. Sper. Sau cred. S-ar putea să înnebunesc..."

O mică parte a minții lui Morgan și-a dat seama că cuvintele ei erau prea rapide și respirația mult prea rapidă, iar ea s-a luptat în propria minte pentru a ține la distanță atacul de panică ce se apropia. Respirând adânc și neavând alte idei despre ce altceva să facă, s-a uitat din nou la statisticile ei. Cu atenția ei conștientă concentrată doar pe statisticile ei, imaginea s-a mărit pe acea secțiune, iar restul a ieșit din vedere. Concentrându-și atenția asupra punctelor de statistică disponibile, fără să înțeleagă cum de știa că poate face asta, a vrut un singur punct în statistica de forță. A simțit mai mult decât a văzut cum STR-ul ei a crescut de la trei la patru, urmat de o contracție rapidă, dar vizibilă, a întregului ei corp. A mai repetat asta de câteva ori la rând, iar când STR-ul ei a ajuns la unsprezece, întregul ei corp a avut crampe atât de intense încât aproape că a leșinat. Își îmbrățișase atât de tare ramura copacului încât își înfipsese marginile aspre ale scoarței în piele pe toată partea interioară a picioarelor, a brațelor și a sânilor goi, în timp ce mâinile i se încleștaseră atât de tare încât degetele ei erau presate complet prin scoarță și în lemnul exterior al copacului.

"OW! OW! OW! SHIT! DAMN!", a gâfâit ea într-o cadență încordată, în timp ce își forța mâinile să îi dea drumul și, cu extremă grijă, își reajusta strânsoarea. S-a ridicat din nou cu tandrețe pentru a se sprijini de trunchiul copacului, strâmbând din nas când scoarța i s-a desprins de piele. În timp ce sânge proaspăt se revărsa din zeci de tăieturi și rupturi mici, un nou mesaj a apărut într-un text argintiu mai închis în fața statisticilor afișate.

StHarSePa lAGfectaKtUăC:$ [sSângeyrBaDryeW mino!rIă&]N!,

Simțindu-se insultată de mesajul destul de evident, nu s-a putut abține să nu rostească: "Știu că sângerez aici, la naiba..." Maxilarul i s-a închis cu surprindere când și-a văzut sănătatea scăzând cu trei puncte. Ceea ce o făcuse să tacă nu fusese faptul că văzuse cifrele, ci sentimentul care îi trecuse prin minte și corp în timp ce se întâmpla. Era un amestec neplăcut de un moment de slăbiciune slabă, aromat cu note de teamă nervoasă. Pe măsură ce și-a concentrat mai atent atenția asupra cifrelor privind sănătatea, a fost cuprinsă de un sentiment de teamă amenințătoare. Textul argintiu nu-i dădea niciun răspuns, dar știa brusc, cu fiecare fibră a ființei sale, că a permite ca sănătatea ei să scadă la zero era un lucru foarte rău .

Îi era brusc frică, mai mult decât îi fusese atunci când căzuse, chiar mai mult decât atunci când vulturul țipase și o rănise atât de tare. Pentru că acum știa, fără să știe cum, că zero puncte de sănătate era SFÂRȘITUL. În timp ce această realizare o izbea, Morgan a simțit un alt puls de slăbiciune și și-a văzut sănătatea scăzând cu încă trei puncte. O simțea, fără să poată să și-o explice nici măcar ei însăși. Instinctul i-a spus că statistica etichetată "CON", constituția ei, îi afecta sănătatea, așa că a aruncat rapid cinci din cele șaizeci și opt de puncte rămase în ea.

Creșterea CON-ului i-a mărit într-adevăr fondul de sănătate, dar, spre groaza și consternarea ei, a crescut maximul, în timp ce nu a făcut nimic pentru sănătatea ei actuală, care scădea în mod constant. Sănătatea ei maximă a crescut cu treizeci de puncte, ajungând la un total de o sută patru, iar creșterea a fost urmată, nu de crampe musculare, așa cum experimentase atunci când își crescuse puterea, ci de un val de greață și amețeală. Un alt puls a marcat alte trei puncte de sănătate pierdute, scăzând-o la șaizeci și cinci. Pulsurile păreau să lovească cam la fiecare zece bătăi ale inimii, iar Morgan știa că nu va mai avea prea mult timp, cel mult un minut, dacă sângerarea nu se oprea curând.

"Hai săZ Uînmce^rnctă,m Rvaitalpi'tLatLea. î&n, jsichkimb", a &gemBut eaq SrZăgJuwșiftO, îdnSc'ă( amBețitdăc ș,i amețictvăM dweF VfRapótugl' cHăZ lsXănăGtatea emi epra, apCrWouapIe Ila$ juRmsăta_teT.K dÎnaRidnte dIe maz mafi! hpIieWrQdBe, Rîqncă ZoU ybutca&tlă cdpe syăpnnăRt*athe, s-Ta uDitatq YlNa sYt*aHtqi^st,ichiTlIe ei.S aCQu unQ (g$ând dve tipuvl C"Stotul sau dnimCic",h éa& FadYăugGautV éze.cpef pzunscte l)aS bstaOtNi)stpican !VLIuT, lRăAsân)dPu-i bdHoDaLr Btreizec*i Xș'ik (trSegi de rpuwnpc*te. NuR ccă PMor.gIanf ar! f(iW avkutV tiRmAp Jsbă sDeH ngânUdéeajsAcă _l(aV dpun,c.tMep édeq SoruiKce fpe^l, d^eo!avrecte xa! simțitD căX iK Vs_e óopZrOeșztYej idnimaf.! Și zapJo'iÉ &aw s^imț_iytt vuMn THUMZPW!' îBn LpZiept^ul *eiiÉ,m Kcare* Na ira'dXibat_ Cînk extlerÉiorH !ca un șSoócN WemleGcstric&. RPeQușinPd OcIu_ gprNeu ósăw-și upăstrae_zGe ecVhiTlfibZrul) LînK ^czo'pgaTcg,M waC 'vă&zuxt c*ăB ureziVstóeTnțaQ eiT Wa bsăKriyt! laé optzqeÉcki_ ZșiC pYatrud k- da!rm,& Hm'aFi imLpoTrtFaZn't$, IurmGăCtorVull pwu!lsW MtHelmRultó dve! laq GsTângernaure Éa HcobstWatP-o $dMovarD BdoauCăÉ SpqunwcMtre VdeY sUănăFtéatJeR.^ ZȘci-aG uținut rretsDpifruaMția itUimp d)e $câtevaO Pbsătwăi ndez Piniémă, dcaUr ru$rmSăAtSor^ulB pul.s! !n*u SaD $mRai veInjit. LApoi,Q sănăvtateab aeiU ^aU (cLrsescuYt dlin TnIolu( YcQu unD s^iJnDg^udr ÉpyuAnHcFtJ,U iayrT xea 'aF ReglibLeir,ajt Kade_rul QpCe carIe qîli órețivnjuses în ^pUlăQmâknziJ,w ^gâRfâind peBnstrUu mani' &mulbt și aApurVoa$pre khRipePrPvZenktilIânLd! Vde Bușuura*rnev.t NuA pri'mise nSi!civusn meps^aj,! dvavrd Xcupmva purk Xșfit sifmpluD &șLtia! Kcwă xnuh mabi erTai avfecjta!tă dMeu stÉaréea Ideó sNâPngerraTrheO.q rReLzristennța eqiI maixUimJă crescu(se, ,iuajr( Wacuqm !rnezUidstvențga Ze)ir dafctual$ăn înXclepu&sed ts'ăw Lse$ relguen.erezIe& cevaN NmVaiK órhepeDde UdDe)câBt sMănbătaKteHay ^eYi.g

"Oh, slavă Domnului!", a plâns ea. Întreaga seară a lui Morgan fusese un rollercoaster frenetic de urcușuri și coborâșuri emoționale, chiar și câteva părți laterale și opriri și porniri, și nici măcar ea însăși nu înțelegea cum reușea să se țină atât de bine. După aproape un minut întreg în care s-a sprijinit pur și simplu de trunchiul copacului, și-a dat seama că scoarța acestuia nu-i mai săpa în piele la fel de dureros ca înainte. Gândindu-se în mod conștient la acest lucru i-a adus în minte cunoștințele; statutul CON îi afecta nu numai sănătatea totală, ci și rezistența și rezistența generală. Și-a văzut sănătatea ei actuală mărindu-se cu încă o bifă. Nu își revenea foarte repede, dar își revenea. Încet era mai bine decât nimic, până la urmă. Cu o nouă determinare, s-a uitat din nou la secțiunea de statistici de pe ecranul de stare:

Informații de stare pentru: Morgan Mackenzie

Nivel - 6

CHl^ajsta Vptrijmarvăi: t[Blocat]

Clasa secundară: [Blocat]

Sănătate - 67/104

Stamina - 28/84

MfanTa - 36/a3q6_

STR - 11

AGI - 5

Există un număr limitat de capitole de adăugat aici, apasă pe butonul de mai jos pentru a continua să citești "Femeia în flăcări"