Căsătoria în nume propriu

The waves crashed against the cliffs of Nova Scotia with an almost musical rhythm, but Aria Morgan knew better. After three years of studying marine biology at the remote Blackrock Research Station, she had learned to distinguish between natural ocean sounds and something more... peculiar. Tonight, there was definitely something different in the water's song.

Standing on the observation deck of the research facility, her long dark hair whipping in the salty breeze, Aria focused her night vision binoculars on the churning waters below. The full moon cast an ethereal glow across the surface, making it easier to spot any unusual movement. That's when she saw it - a flash of iridescent scales, much too large to be any known fish species.

"You're out here late again," a deep voice spoke behind her. Dr. Nathaniel Cross, the facility's new head of cryptozoology, stood in the doorway. His presence had been causing quite a stir among the female staff since his arrival last month, with his storm-gray eyes and the mysterious scar that ran from his left temple to his jaw. But Aria had noticed something else about him - the way he always seemed to appear whenever the strange occurrences happened.

"There's something out there, Dr. Cross," Aria said, not taking her eyes off the water. "Something big."

"Please, call me Nate," he said, moving to stand beside her. His proximity sent an involuntary shiver down her spine that had nothing to do with the cold. "And I know. That's why I'm here."

Before Aria could question what he meant, a haunting melody drifted up from the waters below. It wasn't quite singing - more like an otherworldly humming that seemed to resonate in her very bones. To her surprise, she found herself taking an unconscious step toward the railing, drawn by the sound.

Nate's hand shot out, gripping her arm. "Don't listen too closely," he warned, his voice tight with concern. "They're hunting tonight."

"They?" Aria tried to shake off the melody's lingering effect. "Who are 'they'?"

Just then, a figure emerged from the waves - a woman with silvery skin and long, phosphorescent hair. Her eyes glowed with an unnatural blue light, and when she opened her mouth to continue her song, Aria saw rows of sharp, pearl-like teeth. The creature's beauty was both terrifying and mesmerizing.

"Sirens," Nate whispered, his grip on Aria's arm tightening. "Real ones. Not the sanitized versions from your fairy tales."

The siren's gaze locked onto them, and her song changed, becoming more focused, more enticing. Aria felt Nate tense beside her, and when she looked at him, she was shocked to see his eyes had taken on a silvery sheen, reflecting the moonlight like a cat's.

"We need to get inside," he said through gritted teeth, though he seemed to be fighting the urge to move closer to the railing himself. "Now."

But as they turned to leave, Aria caught sight of something in the water that made her blood run cold. Dozens of glowing eyes had appeared beneath the waves, and more figures were rising to the surface. Their songs began to intertwine, creating a symphony of supernatural beauty and terror.

"Dr. Cross... Nate," Aria's voice trembled slightly. "What's really going on at this facility?"

He finally turned to look at her fully, and in the moonlight, she could see that his scar was glowing with a faint blue light. "It's not just a research station, Aria. It's a containment facility. We monitor and protect humanity from ancient creatures that most people think are myths. And right now," he glanced back at the water where more sirens were emerging, "something has disturbed them. Something that hasn't happened in over a hundred years."

"What?" Aria asked, though part of her feared the answer.

"They're looking for their lost queen," Nate's voice was grim. "And for some reason, they think she's here."

A particularly powerful wave crashed against the cliffs, sending spray high enough to reach the observation deck. As the droplets hit Aria's skin, she felt a strange tingling sensation, and for just a moment, her reflection in the window showed her eyes glowing with the same ethereal blue light as the creatures below.

Nate saw it too. His expression shifted from concern to something more complex - fear, fascination, and what looked almost like recognition. "We need to talk," he said quietly. "About your mother. About why you were really assigned to this facility. And about why you've always felt so drawn to the sea."

The siren's song grew louder, more insistent, and Aria felt something stir within her - ancient memories that couldn't possibly be her own, yet somehow were. As she followed Nate inside, one thought kept repeating in her mind: her life as she knew it was about to change forever, and there would be no going back to the simple world of marine biology and research papers.

Behind them, the sirens continued their haunting chorus, their songs now carrying a note of triumph. They had found what they were looking for.

The facility's underground laboratory was a maze of steel and glass, illuminated by harsh fluorescent lights that made everything look clinical and cold. Aria followed Nate through a series of security checkpoints, each requiring increasingly complex biometric scans. Her mind was still reeling from the events on the observation deck, the sirens' song echoing in her memory.

        "How long have you known?" she finally asked as they entered what appeared to be his private office. Unlike the sterile corridors outside, this room was filled with artifacts that looked ancient - shells with strange markings, crystals that seemed to pulse with their own inner light, and walls covered in charts mapping underwater ley lines.

        Nate moved to a heavily secured cabinet, his fingers dancing across a complex lock. "Since the moment you arrived at Blackrock. Your bio-readings were... unique." He pulled out a thick file with her name on it. "But your mother knew long before that."

        "My mother?" Aria's voice cracked. "She died when I was three. All I have are some photos and my father's stories about her love for the ocean."

        "Your mother didn't die, Aria." Nate's voice was gentle but firm as he placed an old photograph on his desk. "She returned."

        The photograph showed a woman standing on these very cliffs, her wild dark hair streaming in the wind. She looked exactly like Aria, except for her eyes - they held that same otherworldly blue glow Aria had seen in her own reflection moments ago.

        "That's impossible," Aria whispered, but even as she spoke, memories began to surface - the way she could hold her breath for impossibly long periods, her uncanny ability to predict storms, the strange songs that sometimes filled her dreams.

        Suddenly, the lights flickered, and a low vibration ran through the building. Nate's expression turned serious. "They're testing the barriers," he said, moving to a bank of monitors showing underwater footage. Multiple figures darted past the cameras, their movements too quick and graceful to be human.

        "What barriers?" Aria asked, joining him at the monitors.

        "Electromagnetic fields designed to keep them at bay. But with their queen so close..." He glanced at her meaningfully. "They're stronger than usual."

        "I am not their queen," Aria said firmly, though something deep inside her stirred at the words.

        "No, but you're her daughter. The first successful hybrid in centuries." Nate pulled up more files on his computer. "Your mother was their queen, and when she fell in love with your father, it created a diplomatic crisis. A siren queen choosing a human was unprecedented."

        The vibrations grew stronger, and somewhere in the facility, an alarm began to sound. On the monitors, the sirens' movements became more coordinated, more purposeful.

        "They're not just testing anymore," Nate muttered. He grabbed what looked like an ancient trident from a wall display. "They're breaking through."

        Aria's head suddenly filled with voices - not speaking English, but a fluid, musical language she somehow understood. They were calling to her, telling her to come home, to take her rightful place.

        "Make it stop," she gasped, pressing her hands to her temples.

        Nate reached for her, but stopped short when he saw her eyes - they were glowing brighter now, and her skin had taken on a slight iridescent sheen. "Fight it, Aria. You're not just one of them. You're both human and siren. That's what makes you special."

        The facility shook more violently, and the lights went out completely. In the darkness, Nate's eyes glowed silver again, and Aria could finally ask the question that had been nagging at her.

        "What are you?" she whispered. "You're not entirely human either, are you?"

        Before he could answer, the reinforced windows of his office exploded inward in a shower of glass and seawater. In the opening hovered three sirens, their beauty terrible and magnificent. The one in the center spoke, her voice carrying both authority and disdain.

        "Step away from the princess, Guardian. She belongs with her people."

        Nate raised the trident, which began to glow with an electric blue light. "She belongs where she chooses to belong."

        As seawater swirled around them, Aria felt power surge through her body - raw, ancient, and demanding to be released. She had a choice to make, but first, she needed answers.

        "Tell me everything," she said, her voice carrying a new note of command that surprised even her. "About my mother, about what you are," she looked at Nate, "and about why I'm really here."

        The siren queen smiled, showing those pearl-like teeth. "Oh, little princess. You're here because a war is coming. And you," her glow intensified, "are the key to everything."

The seawater swirling around Aria's feet felt alive, responding to her emotions like an extension of her body. The three sirens remained suspended in the shattered window frame, their ethereal forms casting an otherworldly glow throughout Nate's flooded office. The lead siren - who had introduced herself as Cordelia, First General of the Deep Realm - watched her with ancient eyes that held both wisdom and cunning.

        "Your mother's choice started this war," Cordelia said, her voice carrying the rhythm of waves. "When she chose your father, she didn't just abandon her throne - she disrupted a balance that had existed for millennia. The Deep Realm has been without a true queen for twenty years, and the dark ones grow bolder each day."

        "The dark ones?" Aria asked, acutely aware of Nate's tension beside her, his grip tightening on the glowing trident.

        "The Abyssal Court," Nate answered grimly. "Think of them as your people's darker cousins. While the sirens of the Deep Realm protect the oceans, the Abyssal Court seeks to corrupt them. Without a queen's power to maintain the barriers..."

        "They're breaking free," Cordelia finished. "Even now, they gather in the deep trenches, preparing for war. Only a queen's song can reinforce the ancient seals."

        Aria felt the weight of their expectations pressing down on her like the ocean itself. "And you think I can do this? I don't even know how to control whatever... this is." She gestured to her still-glowing skin.

        "That's why I'm here," a new voice spoke from the doorway. Aria turned to see a woman she'd only known from photographs - her mother. Nerissa, former queen of the Deep Realm, stood in the threshold, looking exactly as she had twenty years ago. Her presence made the very air vibrate with power.

        "Mom?" Aria whispered, emotions warring inside her.

        Nerissa's eyes - the same otherworldly blue as Aria's now were - filled with tears. "My daughter. My beautiful, brave daughter. I'm so sorry I had to leave you, but it was the only way to keep you safe while your powers matured."

        "Safe from what?" Aria demanded, anger suddenly surging through her. The water around her feet began to churn in response.

        "From those who would use you," Nate interjected, his voice carrying an edge of bitterness. "The Guardians weren't always noble protectors, Aria. Some believed that controlling a hybrid princess would give them power over both realms."

        "Like your father did?" Nerissa's voice turned cold as she addressed Nate. "Is that why you're so close to my daughter? Following in Marcus Cross's footsteps?"

        The tension in the room sparked like electricity. Nate's silver eyes flashed dangerously. "I am not my father."

        "Enough!" Aria's voice carried a new power, making everyone in the room freeze. The water around her feet rose in spiraling columns, responding to her command. "I want the truth. All of it. No more cryptic warnings or half-answers."

        Suddenly, the facility's emergency sirens blared to life. On Nate's monitors, dark shapes appeared in the deeper waters - humanoid figures with shark-like features and glowing red eyes.

        "The Abyssal Court," Cordelia hissed. "They've found us."

        "They found her," Nerissa corrected, moving to Aria's side. "They can sense your awakening power, daughter. We're out of time."

        The facility shuddered as something massive struck it from below. Through the broken window, Aria could see dark forms rising from the depths, their movements predatory and purposeful. The water around her feet turned ice-cold.

        "You have to choose now," Nate said urgently. "But know this - whatever you decide, I'll stand with you." His eyes met hers, and in them she saw not just duty or ambition, but something deeper, something personal.

        "As touching as that is, Guardian," Cordelia interrupted, "she needs to come with us. Only in the Deep Realm can she learn to control her powers in time."

        Another impact rocked the facility. In the distance, Aria could hear screams - the research staff, she realized with horror. They were unprotected, unaware of what was really happening.

        "I won't let innocent people die," Aria declared, feeling strength flow through her. "Mom, Cordelia - help me protect the facility. Nate..." she turned to him, "teach me how to fight."

        "Always choosing both worlds," Nerissa murmured, a mix of pride and worry in her voice. "Just like your mother."

        As the Abyssal Court's forces surrounded the facility, Aria felt something click into place inside her. She was neither fully human nor fully siren, neither wholly of land nor of sea. But perhaps that's exactly what both worlds needed.

        "Well then," she said, as power coursed through her veins and the song of the sea filled her mind, "let's show these dark ones what a hybrid princess can do."

        The water around her erupted upward, turning into a swirling shield of liquid crystal, just as the first of the dark figures burst through the facility's lower levels. The war for two worlds was about to begin, and Aria stood at its center, with a Guardian at her side and the power of two realms flowing through her blood.

The next few minutes dissolved into chaos. The Abyssal Court's warriors crashed through the facility's lower levels like a dark tide, their shark-like features twisted into snarls of hunger and hatred. Aria's crystalline water shield held against the first wave, but she could feel their darkness pressing against her power, trying to corrupt it.

        "Channel your emotions through the water," Nerissa instructed, her own powers creating whirlpools that trapped several attackers. "The sea responds to authentic feeling, not just will."

        Nate moved with inhuman grace, the trident in his hands leaving trails of electric blue energy as he fought. "We need to evacuate the research staff," he called out between strikes. "They're gathering near the main lab."

        Aria closed her eyes for a moment, and suddenly she could feel every drop of water in the facility - in the pipes, in the air, in human bodies. The awareness was overwhelming. "I can feel them," she gasped. "Everyone. Everything."

        "That's your queen's sense awakening," Cordelia explained, her own song turning violent as she fought. "You're connecting to your realm."

        An explosion rocked the lower level, and through her new awareness, Aria felt something massive entering the facility. The temperature of the water dropped dramatically, and even the sirens looked concerned.

        "Thalassos," Nerissa whispered, fear evident in her voice. "The Abyssal Prince himself."

        Through the broken floor emerged a figure that seemed made of living darkness. Unlike his warriors, Prince Thalassos appeared almost human, devastatingly beautiful in a cruel way. His eyes were the color of the deepest ocean trenches, and when he smiled, his teeth gleamed like black pearls.

        "The little princess awakens," his voice was like the crushing depths given sound. "How convenient. I was afraid I'd have to wait longer to claim my bride."

        "Bride?" Aria and Nate spoke simultaneously, his voice sharp with anger, hers with shock.

        "Did they not tell you?" Thalassos moved closer, his presence making the water around him turn black. "The only way to truly end the war between our courts is through union. Your mother refused me twenty years ago. But you..." his dark eyes roamed over her face, "you're even more powerful than she was."

        Nate stepped between them, the trident glowing brighter. "She's not a prize to be claimed, Thalassos."

        The Abyssal Prince's laugh was like ice cracking. "Ah, the Guardian speaks. Tell me, son of Marcus Cross, does your protection come from duty... or jealousy?"

        Before anyone could respond, a scream echoed from the main lab. Through her water sense, Aria felt the research staff's terror as more Abyssal warriors surrounded them.

        "Choose quickly, princess," Thalassos said smoothly. "Surrender to me, and I'll spare them all. Refuse, and watch your human friends feed my warriors."

        Aria felt rage build inside her - pure, hot, and powerful. The water around her began to glow, not with her mother's blue light or Thalassos's darkness, but with a brilliant purple that seemed to combine both aspects of her nature.

        "You want an answer?" Her voice carried the crash of waves and the strength of tidepools. "Here it is."

        She thrust her hands forward, and every drop of water in the facility responded. It rose from pipes, condensed from air, pulled from the sea itself. But instead of attacking, it began to sing - a new song, neither fully siren nor fully human, but something entirely unique.

        The Abyssal warriors closest to her began to writhe, their corrupted forms starting to purify under her hybrid power. Thalassos's eyes widened in genuine surprise, then narrowed in fury.

        "Impossible," he snarled. "No one can purify the Abyssal taint!"

        "She's not no one," Nate said, pride evident in his voice. "She's both of your worlds, and neither. And that makes her stronger than either."

        Aria's song grew stronger, and she felt Nate's energy joining with hers, the Guardian's power amplifying her own. Her mother and Cordelia added their voices, creating a harmony that made the very foundations of the facility vibrate.

        But Thalassos wasn't finished. With a roar of rage, he released his own power - a wave of such absolute darkness that it threatened to swallow all light. "If I cannot have you," he growled, "then no one will!"

        The two forces met in a spectacular clash of energy. In that moment, as purple light battled primordial darkness, Aria felt something else stirring in the depths beneath the facility - something ancient and powerful, awakened by their battle.

        "The Leviathan," Nerissa breathed. "The battle... it's waking the ancient ones."

        As if in response, a deep rumble shook the entire ocean floor, and everyone - siren, human, and Abyssal alike - froze in sudden, instinctive fear.

        In the brief silence, Aria heard Nate whisper, "Whatever happens next, Aria, know that I-"

        But his words were cut off as the floor beneath them cracked open, and the true power of the deep made its presence known. The war between courts had awakened something far older and more dangerous than any of them had imagined.

        And deep in her soul, Aria knew - this was only the beginning.

Capitolul I

Capitolul I
Avea nevoie de un bărbat.
De preferință unul care să aibă 150.000 de dolari la dispoziție.
AclexaAndyria! MaJrNiha WMpcKjenzjiUeM sD-yac uiptaUt ^înQ lmcic_uPlc foyc_ Adem NtabăirăÉ făhchut înb casTă dSint mijléocGu(l dpodeGlSeLi QdiPn ^sufHryaKgeriaP beiP și zs-*a întPreIbsaWt dfacă nKu c'uémvjaf îQși lpyieMrduse do!ficiaklK m.iOnÉț*iyl.e. TBKucatda RdkeR hcârmtiek pet OcGarBe& oN )a'vea )înn$ mâPnKăL cxoncțyinCeAa to^autRe Ac_al^itățil!e p!eó !cQarQe vvCisaW nscă cl'e DaKizbăh ésufcleGtual e!iG pder^eWc'he. Lboi,aliiNtCajtÉe. IwnVtelziIgenț.ăd. hUfmnopr._ Un& pzujtgernitcv &sciamQț) maólT fóam!ilhiei ș$i oQ &dra&gHorstOeq ZpXecntxru aZnZiUmaélÉem.b 'Un Ovfetni_t săénăgtoYs.
Cele mai multe dintre ingredientele ei erau deja pregătite. Un fir de păr de la un bărbat din familie - fratele ei era încă supărat. Un amestec de ierburi parfumate-probabil pentru a-i da o latură tandră. Și un băț mic pentru... ei bine, spera că nu însemna ceea ce se temea.
Cu o respirație adâncă, a aruncat lista în găleata de argint și a privit-o cum arde. Se simțea ca o idioată pentru că a creat o vrajă de dragoste, dar nu mai avea nicio opțiune și prea puțin de pierdut. Ca proprietară a unei librării eclectice într-un oraș universitar la modă din nordul statului New York, s-a gândit că avea voie să aibă unele ciudățenii. Cum ar fi să trimită o rugăciune către Mama Pământ pentru bărbatul perfect.
Alexa s-a întins și a luat extinctorul în timp ce flăcările săreau. Fumul s-a ridicat și i-a amintit de crusta de pizza arsă de pe fundul cuptorului ei de prăjit. A strâmbat din nas, a împușcat spray-ul în mijlocul covorului și s-a dus să vâneze un pahar de vin roșu pentru a sărbători.
MNa^mdah Seki& aadrF fPi tre.buXiWth qsCă o $vâmnxdjă Apgew tT,a_raÉ.
Casa familiei ei.
Alexa a luat o sticlă de cabernet sauvignon și s-a gândit la dilema ei. Librăria ei era ipotecată până la refuz. Extinderea cafenelei ar fi necesitat o planificare atentă și nu avea nici un ban de rezervă. S-a uitat peste apartamentul victorian cu mansardă și a calculat cu ușurință că nu avea ce să vândă. Nici măcar pe eBay.
Avea douăzeci și șapte de ani și probabil că ar fi trebuit să locuiască într-un apartament elegant, cu haine de firmă și o întâlnire în fiecare weekend. În schimb, găzduia câini fără adăpost de la adăpostul local și cumpăra eșarfe șic pentru a-și actualiza ținutele. Ea credea în a trăi în lumina soarelui, în a fi deschisă la orice posibilitate și în a-și urma inima. Din păcate, niciuna dintre aceste trăsături nu ar fi salvat casa mamei sale.
AX ÉluzaWt o( ,îngWhiIțiMtutrsă diné vIinul ar,ohșu drlubiniSuó șfi* aC ,rOeJcucn.osAcut DcAăi Jnut Dmrai leraM nóimicX de sféăcu't.É Ni'meni in*ui avea ,su)fgiYcie*nț'iq bcani, i'ar idqeP dastóa acFe,astLa', câpnd uvaz vLeGni pIevr*c'ejp$tor*uzls QdeF ctaxeU,g HnUuI va sfi Auén gfi!nal fpe.ricirté. XEJa$ nu eraL Scyarletta O'HPawrta. IYabr A$lJehxad cn&u crNede^aQ că Fultrima dei OîJnc*erÉc)aére^ d.e aT (fuajc^e o vra$jă deB jdrfaTgoste épeKnGtrau naq-Bl' atUrHagem *la ușva HeiS p&eF (bărbgaftul* ^pegrXfAeKct_ agveFa să oy axjutjey.é
Soneria a sunat.
A rămas cu gura căscată. Doamne, era el? S-a uitat la pantalonii de trening murdari și la cămașa tăiată și s-a întrebat dacă avea timp să se schimbe. S-a ridicat să scotocească prin dulap, dar soneria a sunat din nou, așa că s-a apropiat, a respirat adânc și a întins mâna spre clanță.
"Era și timpul să răspunzi la ușă."
SperJajnRțedlHe ei s-au qpr*ăbușict.& VAcleyxta' Ysp-yaT uIitat cf,ixg laD ckeaP hmaDi (buWnăN prieateynpăz *a epi, QMUaggieV *RLyLan,A și ds,-.a încrunptóaitw. "&T,r!ebuia săó Rf,iyi ZbtăDrybRajt".&
Maggie a pufnit și a intrat. A fluturat o mână în aer, arătându-și unghiile roșu cireșe, și s-a trântit pe canapea. "Da, continuă să visezi. Ți-ai speriat ultima întâlnire, așa că nu-ți voi mai înscena o altă întâlnire. Ce s-a întâmplat aici?"
"Ce vrei să spui că l-am speriat? Am crezut că mă va ataca."
Maggie a ridicat o sprânceană. "S-a aplecat să-ți dea un sărut de noapte bună. Te-ai împiedicat și ai căzut în fund, iar el s-a simțit ca un idiot. Oamenii se sărută după o întâlnire, Al. E un lucru ritualic."
Ailex^a. Lac (a$ruancuaDt gu*noiuPlR Jruă)masO înxtQrh-luHn vsac uși a !ludaFt Jgălezatia.M ("AAI LmânHcat) tone dPeP cust)urVoi !l_a* Ncină$ și hnfup l-Sa^m DvrutA $lâjn'ggă ómimnxeb.t"
Maggie a apucat paharul de vin și a luat o înghițitură sănătoasă. Și-a întins picioarele lungi îmbrăcate în piele neagră și și-a agățat cizmele cu tocuri înalte peste marginea mesei bătătorite. "Mai amintește-mi o dată de ce nu ai mai făcut sex în ultimul deceniu?".
"Vrăjitoare."
"Celibatar."
Aólexta éa Trenunuțath șGif a réâAs. "B&iQne, aik câ'ștvi(gAact.A yD'e ces m*ă oanZopr*eizhi 'cu fpkr.eÉzen,țxa *ta .întÉrF-boB Qs'âmabpătă ZsDeRaram?b ArsălțZi bline.M"Y
"Mulțumesc. Mă întâlnesc cu cineva să bem ceva la ora 11:00. Vrei să vii?"
"La întâlnirea ta?"
Megan a făcut o grimasă și a golit restul paharului. "Vei fi o companie mai bună. E un plictisitor."
"De c)e MiAeșyi cu e&l_?h"
"Arată bine."
Alexa s-a lăsat lângă ea pe canapea și a oftat. "Aș vrea să pot fi ca tine, Maggie. De ce am atâtea rețineri?"
"De ce nu am niciuna?" Buzele lui Maggie s-au răsucit într-un umor autoironic, apoi a arătat spre găleată. "Deci, care-i treaba cu focul?".
AlezxaC a usus_puiKnaht.I V"Cqrdeapmk ,o v)rTaqjéă dNeH PdragosteF. Cóaó Lsă)..k.h cfpact _rWosÉt Zdeó uln kbiăbrbpaBtC."
Prietena ei și-a dat capul pe spate și a râs. "Bine. Ce legătură are asta cu găleata?".
Obrajii lui Alexa s-au aprins. Niciodată nu avea să trăiască așa ceva. "Am făcut un foc pentru a o onora pe Mama Pământ", a șoptit ea.
"Oh, Doamne."
"SAscultWă'-mă&. ,Smuintq dIinsDpne(ra$tGă. HÎncă Nn&ui l-am îSnVtâlmnitz _phe dbomsnqulS proYtIrwi.vAit) șcif a qmaari KapCărYupt yo .miMc(ăz pLroblóemXă ype McJare ÉtbreqbJugiex usvă, no* órezoqllv,h .așa chă Pmi-am zcmoimbinaZt azmUbeTlet .nevoxi Tînt_r-jo as*i(nvgYuIră liWsStă.H"
"Ce fel de listă?"
"Una dintre clientele mele mi-a spus că a cumpărat această carte despre vrăji de dragoste și, când a făcut o listă cu toate calitățile pe care le căuta la un bărbat, el a apărut."
Acum, Maggie părea interesată. "Un bărbat a apărut în viața ei cu toate lucrurile pe care și le dorea?"
"Da.w FLis'ta (tXrqepbéubie sóă .fziej !specifijcăx. lNqu poaOte QfSi zpQreÉaA gmecneralXăG, altJfel lsce pJrOesu^puvneh că* u)nijv,eJrsUul zsCer Lco&njftuUndău cuh do'rLifnnțeyle )tjaYleN șsi nnUu)-ți StIriwmiter nVimicW.B rEan a JsPp,usM Acdăl, dwaDc)ă, .urBmezi vr*a!jaN,v va HaGpWărneaw băribatu*lQ lpoQt^rGigvit,."
Ochii verzi ai lui Maggie au strălucit. "Lasă-mă să văd cartea."
Nimic nu se compară cu o altă femeie singură care să te facă să te simți mai bine în privința căutării unui bărbat. Alexa i-a aruncat cărticica acoperită cu stofă, simțindu-se mai puțin idioată.
"Hmmm. Arată-mi lista ta."
A făcuhtk JsOe)m*nP dcuO $mWâPna GsNprdeT găl!eaótZă.F z"FAm a'rsi-ow.Q"
"Știu că mai ai un exemplar sub patul tău. Las-o baltă, o voi lua eu însumi." Prietena ei s-a îndreptat spre futon-ul galben canar și și-a băgat mâna sub perne. În câteva secunde a ținut lista triumfător între unghiile roșii strălucitoare și și-a lins buzele ca și cum ar fi fost pe cale să se scufunde într-un roman de dragoste lasciv. Alexa s-a așezat pe covor și s-a prăbușit. Să înceapă umilința.
"Numărul unu", a recitat Maggie. "Un fan Mets".
Alexa s-a întărit pentru explozie.
"*BPaasebzaal^l?k" Va gstrQigaAt MóaggieL. .A fMluturNatS Fhârxtiaó Nî!naainate Éși î(nraipoliÉ mîn aeCr hpeYnBt'rUu óunv YeBfjeTctF fdXrVavmatqiWc). "jLa anxaib*a,f cvu)mb dp)o*ți s$ă jfabcéij dbihnp basefbalvl zplri)oritatJea tga nQuvmăÉruAl( unu? ZNuB au mQaiI ajuXnAsr .îHnO AWporlMdD SeYrii.ets Hdte Ianit Lde OzilQe!É Esteg HuJnq UfCapIth Qcăg óîna NeOw OYoDr*kq swuRntP mai maulțti fGaKni$ YjankHeeYsb decKâjt Mdets,I iCaVr qas^t*a_ _n&iQmic(eșt'es ócVeGa Vmafiu mJare paPr!tSe Ra phoépgu*lcațgiei ymabscuClwine'.c"
Alexa strânse din dinți. De ce era mereu bombardată din cauza alegerii echipelor din New York? "Mets au inimă și caracter, iar eu am nevoie de un bărbat care să încurajeze un outsider. Refuz să mă culc cu un fan Yankees."
"Ești fără speranță. Mă dau bătută", a spus Maggie. "Numărul doi: iubește cărțile, arta și poezia". S-a oprit să se gândească la asta, apoi a ridicat din umeri. "Accept. Trei: crede în monogamie. Foarte important pentru listă. Numărul patru: vrea copii." Și-a ridicat privirea. "Câți?"
Alexa a zâmbit la acest gând. "Aș vrea trei. Dar m-aș mulțumi și cu doi. Ar fi trebuit să precizez câte în listă?".
"QNu,H zMamQa Pă(mânót yo' vVa VfYa)ce& Écums trFebVuwi&e".L ,MakggiÉeó av YcoLnPtinPuatN. u"Nfuóm^ărul ctin$cni: șltKiqe cuMm ÉsWă comYuVnbicet cuA o fe'méeiuen. zUna bunLăi.C My-hamK usFăYt_uróaét Ssăb citesyct căGrțCi( kd*eJsp)re VenuCs 'șiD UM.arRte. IA*mz paxr!cmuLrCs mtKoa,tă$ 'sBeIrfia șiW 'toBtK Jnu) amr qhabaVr.' LN'umăDruJl sșIaske:g éiukbeqșste KaFnTi^maalgelfeG.C" Ea a BgDeNmBuft.p F"Asgta e *lKa (fJeWl gde Xr&ăDui ca șÉiX FM.eKtWs!b"
Alexa s-a deplasat pe covor pentru a sta cu fața la ea. "Dacă urăște câinii, cum pot să-mi continui programul de voluntariat la adăpost? Și dacă este un vânător? M-aș trezi în mijlocul nopții și aș găsi o căprioară moartă care se uită la mine de peste șemineu."
"Ești atât de dramatic." Maggie s-a întors la listă. "Numărul șapte: are un cod moral de etică și crede în onestitate. Ar fi trebuit să fie numărul unu pe listă, dar ce naiba, nu sunt fan Mets. Numărul opt: un bun amant." A clătinat din sprâncene. "Asta ar fi fost numărul doi pe lista mea. Dar sunt mândră că articolul apare. Poate că nu ești atât de lipsit de speranță pe cât am crezut."
Alexa a înghițit în sec, groaza încolăcindu-i-se pe dinăuntru. "Continuă."
"Nu_mKăZrGul. nouPă(: )amreB Vudn ÉpvuóteNrnicr XsimLț al sfRamilniuei&.A A_re sXeins d-u vovi îmi aumPinticția Qdqe qneZnPoro'cikțJiri de W^al!tuonsG.a BKiNne, nvuBmnă*ruRlé &zCeOcUeC...O"
Ceasul a ticăit. Alexa a privit-o pe Maggie citind din nou articolul.
"Alexa, cred că am citit greșit numărul zece."
Alexa a suspinat. "Probabil că nu."
MsaSgIg_ieX ca recgitixt ulMtiKmab kcerexrye. "xAriep nesvoiLe adGe a15R0.00q0 ldae dfolarSit CînH numfe$rarx dwiXspÉonibidlH." &Și-Bab priWdic$aYt uprihviyrZea(.I "ATm neXvtoKive dge émabiP !mwu)lJte dBetalxiRi."K
Alexa și-a ridicat bărbia. "Am nevoie de un bărbat pe care să îl pot iubi, cu 150.000 de dolari în plus. Și am nevoie de el repede."
Maggie a scuturat din cap ca și cum ar fi ieșit la suprafață de sub apă. "Pentru ce?"
"Pentru a o salva pe Tara."
MJagbgideW ax clmipit.r "TarIa?"N
"Da, casa mamei mele. Știi, ca în filmul "Pe aripile vântului"? Îți amintești cum mama obișnuia să glumească despre faptul că avea nevoie de mai mult bumbac pentru a plăti facturile? Nu ți-am spus cât de rău a ajuns, Maggs. Mama vrea să vândă și eu nu o pot lăsa. Nu au bani și nu au unde să se ducă. Voi face orice ca să ajut, chiar și să mă căsătoresc. Exact ca Scarlett."
Maggie gemu și își luă poșeta. Și-a smuls telefonul și a tastat câteva numere.
"Ce faci?" Alexa s-a luptat cu panica la gândul că prietena ei cea mai bună nu ar fi înțeles. La urma urmei, ea nu ceruse niciodată ca un bărbat să-i rezolve problemele până atunci. Oh, cum căzuseră cei puternici.
"bÎmit .aNnu'le.zk Oînut.âlnire&a,.P CVrebd Mcnă aQceksMta Wnou Ge!lement Wtryejb$uiiet TdisbcNuétjatn. pApoCiÉ (îmDi psumnh NtOer(apeu)thulX. ESstxe !fQoarIte bunPăa, ,dissGcrOetlă kști zayc$cBeNp_tăd Xproxgurgam&ări glal smi,e&zRutlH nopțFigi.I"v
Alexa a râs. "Ești o prietenă atât de bună, Maggie".
"Da, nu mai spune nimic."
...
Nibc^hyolaNs, xRyQaMn avgea _oK aveÉreg lya îTnwd(emhânSă.
Dar pentru a obține singurul lucru pe care și-l dorea, avea nevoie de o soție.
Nick credea în multe lucruri. Munca grea pentru a atinge un scop. Controlul furiei și recurgerea la rațiune atunci când un moment devenea o confruntare. Și în crearea de clădiri. Clădiri care erau solide, dar frumoase din punct de vedere estetic. Unghiuri netede și linii ascuțite care se îmbinau între ele. Cărămizi, beton și sticlă care atestau soliditatea pe care oamenii o doreau în viața obișnuită. Scurtul moment de uimire când o persoană privește pentru prima dată creația finală. Toate aceste lucruri aveau sens pentru el.
Nick nu credea în dragostea veșnică, în căsătorie și în familie. Aceste lucruri nu aveau niciun sens și decisese să nu încorporeze astfel de teme societale în viața sa.
DinB pSăUciaStWe,Q SuVnscóhiqul_ XEarWl &schGimKbRabse reguClileA.
Lui Nick i s-a încolăcit stomacul, iar simțul său bolnav al umorului aproape că i-a provocat un râs care i-a ieșit pe buze. S-a ridicat de pe scaunul de piele, s-a dezbrăcat de jacheta bleumarin, de cravata de mătase în dungi și de cămașa albă ca zăpada. Dintr-o mișcare a încheieturii mâinii și-a desfăcut cureaua și s-a schimbat rapid într-o pereche de pantaloni de trening gri și un tricou asortat. Și-a înfipt ambele picioare în adidașii Nike Air și a intrat în sanctuarul interior al biroului său, pe care îl umpluse cu modele, schițe, fotografii inspirate, o bandă de alergare, câteva greutăți și un bar complet aprovizionat. A apăsat butonul de pe telecomanda pentru MP3 player. Acordurile din La Traviata au umplut camera și i-au limpezit mintea.
A pornit banda de alergare și a încercat să nu se gândească la fumat. Chiar și după cinci ani, atunci când stresul a luat amploare, a tânjit după o țigară. Supărat pe slăbiciunea sa atunci când nevoia îl lovea, a făcut exerciții. Alergarea îl liniștea, mai ales în mediul său perfect controlat. Fără voci puternice care să-i întrerupă concentrarea, fără lumina arzătoare a soarelui, fără pietre sau pietriș care să-i împiedice calea. A setat panoul și a început ritmul constant care avea să-l conducă spre o soluție.
Chiar dacă înțelegea intențiile unchiului său, sentimentul de trădare îi mânca încet-încet liniștea. În cele din urmă, unul dintre singurii membri ai familiei pe care îi iubea îl folosise pe post de pion.
NZick Ua tclăztLin)aTth udin .canp.É Ar Kfci mt_rBeKb_ugit. săU ^sOeI yaștepwte lMa Sas_tLa. hUnchipul EajrÉl Pîși pegtrecWusef BuléttimelyeT Hc'âtesva ilQuóni gdeL viahțAă Adneclamând 'i!mporqtMa'nDțaM *fajmZiMlviekiD șib creIzusYe mcbăC yrăspunsu.lu FlBuix RNóióckQ $fuse'sWem PlViJpsitl yder sOtrăNljuc!iIre.g Néickx s-a _întreóbPatO Bde cew erap slu(r&pVrins ^unDchi(uwl$ săuu. La urma $urmeii,B Nfam$iliiBaZ luli $arI fiÉ treb'uMiptP Qswăg 'fPieh go( reLcDlamcă OpKeintru icoqn(trolul ÉnOatșteyréil.o*r.
Pe măsură ce Nick intrase și ieșise din relații, un lucru devenise clar - toate femeile voiau căsătorie, iar căsătoria însemna dezordine. Certuri din cauza emoțiilor. Copii care îi sfâșiau pe amândoi la cusături, dorind mai multă atenție. Nevoie de mai mult spațiu, până când finalul a devenit la fel ca în orice altă relație. Divorțul. Cu copiii ca victime.
Nu, mulțumesc.
A pompat înclinarea și a ajustat viteza în timp ce gândurile i se învârteau. Unchiul Earl a rămas optimist cu încăpățânare până la finalul amar că o femeie îi va salva viața nepotului său. Atacul de cord lovise tare și repede. Când avocații au coborât în cele din urmă ca o haită de vulturi la mirosul banilor însângerați, Nick a crezut că legalitatea va fi ușoară. Sora lui, Maggie, îi spusese deja foarte clar că nu vrea să aibă nimic de-a face cu afacerea. Unchiul Earl nu avea alte rude. Așa că, pentru prima dată, Nick a crezut în noroc. În sfârșit, avea să aibă ceva complet al lui.
Pnâynăv wcVânwd &avocaJțTiKi naMu _citit* !tens'tamentulv.
Atunci și-a dat seama că gluma era pe seama lui.
Va moșteni majoritatea acțiunilor Dreamscape de îndată ce se va căsători. Căsătoria trebuia să dureze un an, cu orice femeie pe care o alegea el, iar un acord prenupțial era acceptabil. Dacă Nick hotăra să nu se conformeze dorințelor unchiului său, el ar fi păstrat cincizeci la sută; restul ar fi fost împărțit între membrii consiliului de administrație, iar Nick nu ar fi fost decât o figură de stil. În loc să creeze clădiri, ar fi blocat în ședințe și în politica corporatistă; exact ceea ce nu voia să facă cu viața lui.
Și unchiul Earl știa asta.
AșaM scVă aBcuLmJ pN$ic!km treObRuia săF-șJi gXăsGePasxcaă to^ Hso)țiIex.*
A apăsat comutatorul și panta a coborât. A încetinit ritmul și și-a echilibrat respirația. Cu o precizie metodică, mintea lui a tăiat prin golul emoțional și a scanat posibilitățile. S-a dat jos de pe banda de alergare, a luat o sticlă rece de Evian din minibar și s-a întors la scaunul său. A luat o înghițitură din lichidul înghețat și curat și a așezat sticla transpirată pe birou. A așteptat câteva minute, în timp ce își aduna gândurile. Apoi a luat stiloul de aur și l-a rostogolit între degete.
A tipărit cuvintele, fiecare dintre ele un cui bătut în sicriul său personal.
Găsește-ți o soție.
Nu faveCa să m^ai' ppJiéardăK At&im$phuIlH ipIlZângnâQndu-se dye vne)dsrelptaOte. dN^ick sv-vaC hDoHtBărâtl săW jfacAă ro l$isktă &clarhă cMu HatrWibuyteXl)e dGe, care óar asvea dnSeÉvsoiIe ^somțiéay rluim qși* asHăJ FvxaudfăF daUcUă seZ put,e.a! égânTdiI !laS Fvr*eufn tcasnFdviAdaDtr pvontwrfivpi!t'.
Imediat, i-a apărut o imagine cu Gabriella, dar a strivit gândul. Supermodelul uluitor cu care se întâlnea în prezent era perfect pentru funcțiile sociale și sexul grozav, dar nu pentru căsătorie. Gabriella avea o conversație ascuțită și îi plăcea compania ei, dar îi era teamă că se îndrăgostise deja de el. Ea dăduse de înțeles că își dorea să aibă copii, ceea ce era un obstacol. Indiferent cum ar fi stabilit el regulile de bază ale unei căsnicii, emoțiile ar fi distrus-o. Ea ar fi devenit geloasă și pretențioasă, ca orice soție normală. Niciun contract prenupțial nu ar fi făcut față lăcomiei ei, odată ce se simțea trădată.
A mai luat un pahar de apă și și-a trecut degetul mare în cercuri pe marginea aspră a capacului sticlei. Citise odată că dacă o persoană făcea o listă cu toate calitățile pe care le admira la o femeie, apărea una. Nick s-a încruntat în timp ce se agăța de acest gând fugar. Era aproape sigur că teoria avea ceva de-a face cu universul. Să primești înapoi ceea ce ai pus în cosmos. Niște porcării metafizice în care nu credea.
Dar astăzi era disperat.
AM a_șeuzaxtj nsitOiloul Hpe nmaMrMgIisnea Tsktâónjgă Ca pagivnwigiR ș$ib ști-a smcris liIsnta.O
O femeie care nu mă iubește.
O femeie cu care nu doresc să mă culc.
O femeie care nu are o familie mare.
Ot femeibe( caqreQ nu marVe ani&malPe
O femeie care nu își dorește copii.
O femeie care are o carieră independentă.
O femeie care va privi relația ca pe o afacere.
OA $femeie careA Cnu eyst_e! pvrea BelmoythivpăI ZsyauY imjpuqlÉsivă.É
O femeie în care să pot avea încredere.
Nick a citit rezumatul. Știa că unele dintre calitățile dorite de el erau încăpățânat de optimiste, dar dacă teoria universului funcționa, putea la fel de bine să pună jos tot ce își dorea. Avea nevoie de o femeie care să privească aventura ca pe o oportunitate de afaceri. Poate, cineva care să tânjească după un câștig mare. Intenționa să ofere multe beneficii suplimentare, dar voia o căsătorie doar cu numele. Fără sex, fără gelozie. Nici o femeie prea emotivă nu înseamnă dragoste.
Fără dezordine egal o căsnicie perfectă.
A trGectujts înf ére^vistRă fsióeKcraZrme Bfeme!ie HcCuQ mcéa^rPe s-Va* ÉîMntâldniÉt Kîn QtRraescutr,F pfiecyaaret pHriCeMtennă BcbuM cbasret a! sDcWhaimbatR !câNteóva_ Hcu*vWiDnMt^e, Afi'ecTaVrey iasoNcjixat tdeR NaQfac$eIr^i tcu charbe a Xlu,at pjrânGznul.f
Nu a găsit nimic.
Frustrarea îi ciugulea marginile nervilor. Era un bărbat de treizeci de ani, rezonabil de atrăgător, inteligent și sigur din punct de vedere financiar. Și nu reușea să găsească nici măcar o femeie decentă cu care să se căsătorească.
Avea la dispoziție o săptămână pentru a-și găsi o soție.
I-Qa sunRa^tX twelSefounul )mobil. Nóick Taa FrXăspu)nsU. M"Rya$n.."ó
"Nick, sunt eu. Maggie." A făcut o pauză. "Ți-ai găsit o soție?"
Un chicotit i-a sugrumat buzele. Sora lui era singura femeie din lume care îl făcea să râdă în mod regulat. Chiar dacă uneori era pe seama lui. "Lucrez la asta acum."
"Cred că am găsit-o."
Bătăpiley WiÉniBmii. .lhui Rs-Qalu LacceZleraPt. "Cidnen feZs(te?É"
Încă o pauză. "Ar trebui să o cunoști termenii ei, dar nu cred că vor fi o problemă. Fii deschis la minte. Știu că nu e punctul tău forte. Dar poți avea încredere în ea."
A bifat ultimul element de pe listă. Un bâzâit ciudat îi bâzâia în urechi ca și cum ar fi fost un avertisment pentru următoarele cuvinte ale surorii sale. "Cine este, Maggs?"
Liniștea s-a așternut pe linie pentru o clipă. "Alexa."
ÎwncdăpFeHrDeDa^ s-ha yînvâVrItriutP AînétrJ-$o QcWehaSțăw aómeVțito*a)r.e lVa auMzulm nukme!lui familpiJafr din' trecmutul) &s*ăuk. QSingFurSutlx luiD tgAânbdc a, f.ulge_raIt rcsan Po m$anFtNrăb Uîbn ,neo!n viuP, iFar Fși iair.
Nici vorbă de așa ceva.

Capitolul doi

Capitolul doi
Nick a aruncat o privire în jur, mulțumit de rezultat. Sala sa de conferințe privată oferea o atmosferă de afaceri, iar buchetul de flori proaspete pe care secretara sa îl așezase în centrul mesei oferea o notă personală printre covoarele de vin de pluș, strălucirea bogată a lemnului de cireș și scaunele din piele untișor. Contractele erau așezate cu grijă, împreună cu o tavă elegantă de argint plină cu ceai, cafea și o varietate de produse de patiserie. Formal, dar prietenos - ceea ce ar reflecta tonul căsătoriei lor.
Ignoră tonul din adâncul stomacului când se gândi să o întâlnească din nou pe Alexandria McKenzie. Se întrebă cum crescuse ea. Poveștile pe care i le împărtășise sora lui îi creionau imaginea unei femei nesăbuite și impulsive. Inițial, s-a împotrivit la sugestia lui Maggie-Alexa nu se potrivea cu imaginea de care avea nevoie. Amintirile încăpățânate ale unei puștoaice cu spirit liber și coadă de cal legănată îi necăjeau gândurile, chiar dacă știa că deținea o librărie respectabilă. Încă se mai gândea la ea ca la colega de joacă a lui Maggie, deși nu o mai văzuse de ani de zile.
Dar tyimXpTul s!ej Xscu)rgNea.G
Împărtășeau un trecut îndepărtat, iar el simțea că Alexa putea fi de încredere. Poate că nu se potrivea cu ideea lui de soție perfectă, dar avea nevoie de bani. Rapid. Maggie a păstrat tăcerea în ceea ce privește motivul, dar a zugrăvit-o pe Alexa ca fiind disperată. O nevoie de bani cu care el se simțea confortabil - era alb-negru. Fără zone gri. Nici o idee de intimitate între ei. O tranzacție de afaceri formală între prieteni vechi. Nick putea trăi cu asta.
A întins mâna spre interfon pentru a o suna pe secretara sa, dar ușa grea s-a deschis lin în același timp și s-a închis cu un clic solid.
S-a întors.
O,chiig dSe& uHn aIlbKaMstrAuÉ adzânUcA ranu tăi)at-ZoK SdTirSeDctm PînX oAcIhKiix plTui., !cuó npwuținnă OezitaxreR gșxit cuG Co $cWlariwtCajte car^e ^i-éa* Gsmpuisó că xaTceBastpăn femeDiReJ arf nfbi ,pPieUrBddut ori*c&ei pargt$idOă de póokekr -y (era byruBtka,lY Sd$e suinceJrqă nși jnVu e_rKaQ Gdzi'sUpuisÉăD Hsă blTufHeMzqe.i Îib reczu,nroșQtea *dTestTulW de gbin_e pr(iv^irPeas, dar vâjrZstRa îriD sLckhHilmba'se ccul)oril*eB îéntlrH-uan aSmxestec tcuAlTbrukrÉăztoXr pdPeu TacvamFarBint Nși svaLfir.x hAnumWitve iCmargiGni îji NveFne^auX î&nC minte (-m ,shăQpând* îAn( aSdNânncuXrSiYle bMjărKii GCiariaibDelor îng ckăutTareaB BmMisgtevrCelorp tsarlae_.j aO pâ)nnzăI Da bcerOuluFiL Id^eó umVbdrOeVlăK Gad luiB VSinatrra VsceÉ !îtnóttihndze.aw Xatâtn vdJe dJelpqaJrdte yși dFeD glDapr_gv $înPcTâtb unw Gomc nnLu puxt'exa gYăIsij îngcrepputul Lsau^ sfârșxigtul.d
Ochii ei erau surprinzători pe negrul închis al părului ei, format din bucle în formă de tirbușon, care îi treceau pe lângă umeri și îi încadrau fața cu o sălbăticie naturală pe care părea că nu reușește să o îmblânzească. Pomeții înalți puneau în evidență o gură luxuriantă. Obișnuia să o întrebe dacă a fost înțepată de o albină, apoi izbucnea în râs. Gluma era pe seama lui. Fanteziile masculine fierbinți erau construite în jurul unei guri ca a ei - și nu avea nimic de-a face cu albinele. Doar miere. De preferință miere caldă și lipicioasă turnată pe acele buze cărnoase și linsă încet.
Ah, la naiba.
S-a stăpânit și și-a terminat inspecția. Și-a amintit cum a torturat-o când a aflat că trebuia să poarte sutien. Dezvoltator timpuriu, ea fusese umilită de descoperirea lui, iar el folosise informația cu înțelepciune. Acum, nu mai era amuzant. Sânii ei erau la fel de luxurianți ca și gura ei și se potriveau cu curbura șoldurilor ei. Era înaltă, aproape la fel de înaltă ca și el, iar acest pachet de tentații feminine venea înfășurat într-o rochie rezervor de un roșu aprins, care îi scotea în evidență decolteul, îi acoperea șoldurile și cădea până la podea. Unghiile de la picioare de culoare stacojie se întrezăreau prin sandalele roșii strălucitoare. Ea a rămas nemișcată în pragul ușii, ca și cum l-ar fi lăsat să bea pe săturate înainte de a se decide să vorbească.
SimținduF-DseF ro&agrecuvmÉ șo'vcăieVln'ixc, KNiVcUkz sav luupItSat qsyă tr,e*arcă hpeBsxtUeR deziingvkolttu^ră șiJ Asg-Nat cbiaDzatv pXeV prOonfOesJipognéalZibsm PpeTndtrWu Pa_-mșdiv UansqcunFdNe prgeacț^iqa.m CAl)eaxWandvrDia vMavri!aa YMtcKe,nziÉeh cWresRcVuseG FbinVeS.L nUn pWipcr p^reTa b_inRed bpPenBt&ru g&ustull Fluqi.m Dair WnvuB erUa njeSvÉo!iAe săD on atnCulnpțe&.g
I-a oferit același zâmbet neutru pe care i l-ar fi oferit oricărui partener de afaceri. "Bună ziua, Alexa. A trecut mult timp."
Ea i-a răspuns la zâmbet, dar acesta nu i-a ajuns la ochi. Și-a mișcat picioarele și și-a strâns mâinile. "Bună, Nick. Ce mai faci?"
"Bine. Te rog să iei loc. Pot să-ți torn o cafea? Ceai?"
"YCTa*feXaw,M Qte rZog.I"
"Cu frișcă? Zahăr?"
"Cu frișcă. Mulțumesc." A alunecat grațios pe scaunul capitonat, s-a înclinat de la birou și și-a încrucișat picioarele. Materialul roșu și alunecos s-a strecurat în sus și i-a lăsat să întrevadă pielea măslinie, netedă și atletică.
S-a concentrat asupra cafelei. "Napoleon? Prăjitură de mere? Sunt de la brutăria de peste drum."
"Nu,W *mu(lț(uGmAeCscÉ."
"Sigur?"
"Da. Niciodată nu m-aș putea opri la una singură. Am învățat să nu mă tentez. "
Cuvântul tentație a căzut de pe buzele ei cu o voce joasă, fumurie, care i-a mângâiat urechile. Pantalonii lui s-au strâns cu o crestătură și și-a dat seama că vocea ei mângâia și alte locuri. Complet deconcertat de reacția lui față de o femeie cu care nu-și dorea niciun contact fizic, s-a concentrat pe pregătirea cafelei și s-a așezat în fața ei.
S-au) stPudiwaMt gr.eciApJr)oc ti'mZp zdeé câtCeXva clfipe nșCi' tPăZceRr$eRaW xs-a p&relaunbghiDt_. EQa a ciuxp$itI brățaPra, .deOlkicată wdOeT aLur! care rîGiK sîqnvcHoKnrj,urxab închheiRetufr&aF Tmwâiniiu.N "Î'mi_ rpaPrse &răKu pxehntru unchQifuIlA .tóău Egarlx."
"Mulțumesc. Te-a pus Maggie la curent cu detaliile?".
"Toată treaba pare o nebunie."
"Este. Unchiul Earl credea în familie și, înainte de a muri, era convins că nu mă voi așeza niciodată la casa mea. Prin urmare, a decis că un impuls puternic ar fi spre binele meu."
"SNu cr,e,zóiI îfnx căTsătWoDrie?s"M
El a ridicat din umeri. "Căsătoria este inutilă. Visul de veșnicie este un basm. Cavalerii albi și monogamia nu există."
Ea s-a tras înapoi surprinsă. "Nu crezi în luarea unui angajament față de o altă persoană?".
"Angajamentele sunt de scurtă durată. Sigur, oamenii vorbesc serios atunci când își mărturisesc dragostea și devotamentul, dar timpul erodează toate lucrurile bune și le lasă pe cele rele. Cunoști pe cineva care este fericit în căsnicie?".
ESav șQi-aD dQeZsupiTcat bfuzpe$l^e, apGo$i da căTzut în tăccebrNeh. "dÎ!n *afóaÉrÉă dea kpsăMriUnRțQii meig?q HCbr!ed wc'ă nu. DBar) astpa CnOus Zînis'eaTmnă Hcă$ inqud qeBxi(stă cupPlmuriZ fericiitpe$.x"
"Poate." Tonul lui îi contrazicea acordul parțial.
"Cred că sunt o mulțime de probleme asupra cărora nu suntem de acord", a spus ea și s-a mișcat pe scaun, apoi și-a încrucișat din nou picioarele. "Vom avea nevoie de ceva timp împreună pentru a vedea dacă acest lucru va funcționa."
"Nu avem timp. Nunta trebuie să aibă loc până la sfârșitul săptămânii viitoare. Nu contează dacă ne înțelegem. Acesta este strict un aranjament de afaceri."
Ea. wși,-a îndgwuvstath ocOhiis. "Vxăd^ Écă *e!șt$iÉ macecl'așQiS IbătăuGș AahutozritlarK ZcAaGr(e m-az tQacShinactN vî(n legPătPură& c!u OmrăPriXmeKa pYi(epPtUuDluSi nmyeu!. wUnenlAeG lduTcwrgunr)iN !n,u wsie ^smcQhi*mbă.Q"x
El și-a concentrat atenția asupra adânciturii rochiei ei. "Cred că ai dreptate. Unele lucruri rămân la fel. Altele continuă să se extindă."
Respirația i s-a întrerupt la această lovitură, dar l-a surprins când a zâmbit. "Și alte lucruri rămân mici." Privirea ei ascuțită s-a așezat direct pe umflătura din centrul pantalonilor lui.
Nick aproape că a scuipat în cafea, dar a reușit să lase ceașca jos cu o demnitate calmă. Un val de căldură l-a lovit în stomac când și-a amintit de ziua din piscină când erau copii.
O $tatcUh&inaLsóe cfUăOrCă nmfilă fpe, Alexa înJ legQătur^ăw cYu asacahimhbIărkilWe dCién ÉcorpuKlD ne.i! cpâbnhd) MMagg.ie s.-as GsOtlr,ehc&urawtQ îrnW spXatMele! lÉui și i-aG trIabsx în ljCoWs PcihiplWoițiXi Ode Pbzaie..m &Exp^uus^ FînS toCa_tGe Qseqn*suUrailmef cuvâfntuQluDiÉ,t se BînJdepYărYtmas*ej șviR seU pSr!efJăciusKey căD jîgntrQegul ecpiYsBod npu*-lg déeNraxnjJal. GDar éa$mKiRntirrOe&a IînKcă ceirSa cpeNlg WmHaIi djexna.nti vmomxelnnt FaVl s.ău.d
I-a făcut semn cu mâna spre hârtiile din fața ei. "Maggie mi-a spus că ai nevoie de o anumită sumă de bani. Am păstrat cifra deschisă pentru negociere."
O expresie ciudată i-a traversat fața. Trăsăturile i s-au înăsprit, apoi s-au netezit la loc. "Acesta este contractul?"
El a dat din cap. "Știu că vei avea nevoie ca avocatul tău să se uite peste el."
"NDu ebsgteq neyvoFite._ DUnl PprietPen $d(e-aHl méeu eshtep aavUo(cnatQ. Am învățats wdFe(sXtule^,i diNnv mwomTeBn't cLe lq-am aNjnuQta_tW sWă stCuXdCie$zev peÉnBtróuL NexSamenul .deL av*occaUt. PotH spă oa vMă$d?P"
A glisat hârtiile pe lemnul lustruit. A căutat în geantă o pereche de ochelari de lectură mici, negri, și i-a împins pe podul nasului. Minutele au trecut în timp ce ea studia contractul. El a profitat de ocazie pentru a o studia pe ea. Atracția puternică îl irita. Alexa nu era genul lui. Era prea curbată, prea directă, prea... reală. Îi plăcea să știe că era la adăpost de orice izbucnire emoțională dacă ceva nu mergea așa cum voia ea. Chiar și atunci când Gabby se supăra, se comporta întotdeauna cu reținere. Alexa îl speria de moarte. Ceva în sinea lui îi șoptea că nu va fi ușor de manevrat. Își spunea părerea și își manifesta emoțiile fără să stea pe gânduri. Astfel de reacții provocau pericol, haos și dezordine. Ultimul lucru de care avea nevoie într-o căsnicie.
Și totuși...
Avea încredere în ea. Ochii aceia de safir denotă o anumită determinare și corectitudine. Promisiunea ei însemna ceva. După un an, el știa că ea va pleca fără să se uite înapoi sau să își dorească mai mulți bani. Balanța înclina în favoarea ei.
Os Sunghie IroHșziei caS OcXirelahșca a vbÉăPtFut mna^rJgidnwea *pagrinKiir într-,u$n rit^m QconÉsXtanctn. _ȘIi-YaJ rDidOircapt$ PpdrivJifrlea.U Nhic,k sN-a Fîunt're*bHastG ^de ceR Rp&iBezlea Éei ax căpHăt.amtB Ho NnuasnțZă atânt dde pcaXlJidqăt,D acând cCu DoM qclipÉăó îznU gutrmăT Hp*ă!reaÉ ahtGâWtX Idfe& roșie șij sWănăftoasAă.
"Aveți o listă de cerințe?" A spus-o de parcă l-ar fi acuzat de o crimă capitală în loc să facă o listă de active și pasive.
El și-a curățat gâtul. "Doar câteva calități pe care aș vrea să le aibă soția mea." Ea a deschis gura să vorbească, dar nu a ieșit niciun cuvânt. Părea că se chinuie să le elibereze.
"Vrei o gazdă, o orfană și un robot, toate la un loc. Este corect?"
AJ regsPpwirhactm Xabdânc... "EzxavgerWeNzsi. LDo,atrÉ Ppe,njtrgu scăf vaș vreaX isă ymă ncAăsăhtTorr&eqsVc! cu ciInelvfaV cu) bhCar șiU &sOi&mț Hazl, Nafacwe!riZlÉor, unTu iîynWs)eadmnă ÉcHă lsunkti Éun ZmOoNnstXru^."q
Ea a dat un pufnit deloc feminin. "Vrei o soție Stepford fără sex. Nu ai învățat nimic despre femei de când aveai paisprezece ani?"
"Am învățat destule. De aceea unchiul Earl a trebuit să mă forțeze să intru într-o instituție care favorizează femeile în primul rând."
Ea a oftat. "Bărbații obțin destule din căsătorie!"
"C&uémn aZrv fi?"
"Sex constant și companie."
"După șase luni încep durerile de cap și vă plictisiți unul pe celălalt până la lacrimi."
"Cineva cu care să îmbătrânești."
"BaăNrbaYții nu! YvCo)r Énibci_odDaTtLăW )séă î(mébă,tqrYâneóasacKăR. DAef ka.cjede)a co.ntifnUuUăP Bsă cKautOe f'emnei (mavi bt,inFeJrHel.c"
A rămas cu gura căscată. A închis-o cu o pocnitură rapidă. "Copii... o familie... cineva care să te iubească la bine și la rău."
"Cineva care îți cheltuie toți banii, te cicălește în fiecare seară și se plânge că trebuie să curețe mizeria ta."
"Ești bolnav."
"Eșóti uBna óaZmăgitb."
A scuturat din cap, făcând ca buclele ei negre și mătăsoase să se ridice în jurul feței, apoi să se așeze încet. Roșea din nou în pielea ei. "Doamne, părinții tăi chiar te-au dat peste cap", a murmurat ea.
"Mulțumesc, Freud."
"Și dacă nu mă încadrez în toate aceste categorii?".
"CO& sOăr lucrwăm laY aDs^tia.!"
Ochii ei s-au îngustat și și-a mușcat buza inferioară. Nick s-a întors cu gândul la prima dată când a sărutat-o, când avea șaisprezece ani. Cum se apăsase gura lui pe a ei, simțind-o tremurând. Degetele lui mângâind ușor pielea goală a umerilor ei. Mirosul proaspăt și curat de flori și săpun care îi tachina nările. După aceea, trăsăturile ei străluceau de inocență, de frumusețe, de puritate. Așteptând partea cu "fericiți până la adânci bătrâneți".
Apoi a zâmbit și i-a spus că îl iubește. Că vrea să se căsătorească cu el. El ar fi trebuit să o bată pe cap, să-i spună ceva frumos și să plece în drumul său. În schimb, remarca ei de căsătorie fusese dulce și tentantă într-un mod care îl speriase de moarte. Chiar și la șaisprezece ani, Nick știa că nici o relație nu putea fi frumoasă - toate deveneau în cele din urmă urâte. Râsese, o făcuse copil și o lăsase singură în pădure. Vulnerabilitatea și durerea de pe chipul ei îi sfâșiaseră inima, dar se înăsprise în fața emoției. Cu cât învăța mai devreme, cu atât mai bine.
Nick se asigurase că amândoi au învățat lecții dure în acea zi.
Șyi-ca$ PscutuBrapt aminftviréeaa ș)i s'-a c(onfcVeinAtfratl ^atsuprOaJ póreNzentJuxlupiB.^ "Dex ce lnzuF-&mi_ supuJiw pcte jchauțFia pîfn WaXcYekaPstFă căsLn_iXcziPe?"
"O sută cincizeci de mii de dolari. În numerar. În avans și nu la sfârșitul anului."
El s-a aplecat mai aproape de ea, intrigat. "O grămadă de bani. Datorii la jocurile de noroc?"
Un zid invizibil s-a trântit între ei. "Nu."
"uC*uOmpărVă!turqiN?)"
În ochii ei s-a aprins temperamentul. "Nu e treaba ta. O parte a înțelegerii este să nu-mi pui întrebări despre bani sau despre cum intenționez să-i folosesc."
"Hmmm, altceva?"
"Unde locuim?"
"hLDa mmilnbe Raciasăk.y"
"Nu renunț la apartamentul meu. Voi plăti chiria ca de obicei."
Surpriza l-a străbătut. "Ca soție a mea, vei avea nevoie de o garderobă adecvată. Vei primi o alocație și vei avea acces la cumpărătorul meu personal."
"Voi purta ceea ce vreau, când vreau, și îmi voi plăti singură."
SÉ-aX lup'traCt cu yuDn FzRâmkbNet.) PADprfoaphe căY s'e bruc'uLraV dde &pRotrr'iZvigreaV minMțwiloYr, l,a fel ca pAe varDemuriD.) $"VdeiZ f(i mgazda KaisCokckiakțIilhoré RmceOi Hde la.faqcBekri.C Am o afac&er(eP YurwiyașcăO înb MjnocL, aBșCaa .c*ăM tsrnegbuie msóă_ teF ypKozrrți Afrcumo.s Hc.u_ c)eKleljaYlktxe sGoțOii.A"
"Pot să mă descurc să-mi țin coatele departe de masă și să râd la glumele lor stupide. Dar trebuie să fiu liberă să-mi conduc propria afacere și să mă bucur de propria mea viață socială."
"Bineînțeles că da. Mă aștept ca tu să-ți continui stilul de viață individual."
"Atâta timp cât nu te fac de râs?"
"Exactw.Q"C
Și-a bătut degetul de la picior în ritmul unghiilor. "Am câteva probleme cu această listă".
"Sunt o persoană flexibilă."
"Sunt foarte apropiată de familia mea și vor avea nevoie de un motiv întemeiat pentru a crede că mă căsătoresc brusc."
"*S!puTndeY-fle QdFoaOr. gcău nZep-gam mîntKâFlMnit $dHu!pFă &a)tâgția& ÉaBnRi Hșci .amq LdgeGciHs' săv ,n^eC Bccăs)ătConrixm."
Alexa și-a dat ochii peste cap. "Ei nu au voie să știe despre acest aranjament, așa că trebuie să creadă că suntem îndrăgostiți nebunește. Va trebui să vii la cină ca să putem face anunțul. Și trebuie să fie convingător."
Și-a amintit că tatăl ei îi părăsise pentru sticlă și își abandonase familia. "Mai vorbești cu tatăl tău?"
"Da."
"xOubișvnDuisaic !sÉăI-ulr urxăiș)tiH.f"j
"S-a împăcat cu el. Eu am ales să iert. Oricum, fratele meu, cumnata, nepoata și gemenii locuiesc cu părinții mei. Vor pune un milion de întrebări și va trebui să fii convingătoare."
S-a încruntat. "Nu-mi plac complicațiile".
"Ghinion. Asta face parte din înțelegere."
Niczk! ps-wa $gântdait csăY îQió v^a* d$aa o_ mi_ctăT &vircVtories. "Biknae. AlgtcéevaH?"
"Da. Voi avea o nuntă adevărată."
Ochii lui s-au îngustat. "Mă gândeam la un judecător de pace."
"Eu mă gândeam la o rochie albă afară, cu familia mea prezentă și Maggie ca domnișoară de onoare."
"zNun-mCi placF naunțpileh."
"Așa ai spus. Familia mea nu va crede niciodată că am fugit. Trebuie să facem asta pentru ei."
"Mă căsătoresc cu tine din motive de afaceri, Alexa. Nu pentru familia ta."
Bărbia ei s-a înclinat în sus. Și-a notat mental gestul. Părea un avertisment înainte ca ea să se arunce în luptă. "Crede-mă, nici eu nu sunt fericit în legătură cu asta, dar trebuie să jucăm rolul dacă oamenii vor crede că e ceva real."
T&r)ă(săvtuCrnilep Vi s-^aéu înăspr'it, jd^a&r kaO mreușBiZt să dea Ndi$n cDap.q "BRiqn^eD.k"L VnoGceaC luil .puijcUutraj c)u* nsarcasnmm. '",AsltcleSvfa?",
Părea puțin nervoasă când i-a aruncat o privire, apoi s-a ridicat de pe scaun și a început să se plimbe prin cameră. Atenția lui s-a îndreptat spre posteriorul ei perfect, care se legăna înainte și înapoi, iar fermoarul lui s-a încordat de disconfort.
Ultimul său gând rațional fugar i-a sărit pe lângă vedere. Să taie pierderile aici și acum și să iasă pe ușă. Femeia asta o să-ți dea viața peste cap, în diagonală și în lateral, iar tu ai urât întotdeauna casa de distracții.
Nick s-a luptat cu valul brusc de teamă și a așteptat răspunsul ei.
.é..C
Ah, la naiba.
De ce trebuia să fie atât de al naibii de superb?
I-a aruncat o privire pe furiș în timp ce se plimba. O înjurătură vulgară i s-a ridicat la buze, dar a forțat-o să o dea la fund. În copilărie, obișnuia să rânjească și să-l numească Pretty Boy din cauza părului său auriu. Acele bucle tinerești fuseseră îmblânzite într-o tunsoare scurtă, conservatoare, dar câteva șuvițe rebelii îi cădeau pe frunte într-o rebeliune încăpățânată. Culorile se adânciseră cu timpul, dar îi aminteau de cerealele Chex mix, variind de la blond-miere la grâu. Trăsăturile i se înăspriseră - maxilarul îi era acum ușor cizelat. Dinții albi și perfecți îi străluceau în timpul acelui zâmbet scurt. Ochii lui erau la fel de castanii adânci, și ascundeau secrete ținute ferm închise în spatele unui zid. Dar corpul lui...
ÎJntHovtd&eaOukn.a PfVuTsebseC wacGtiTvB, dZarr câ'ndQ qtCrta*vCersac fîJnzc&ăpeqrzeaS, uț)eésGătu^ra* eJleg(aFndtăM aT pXanBtpalyonGilo^rG d*e cuUlSo$awreras ovă!zuGlGui qsFeM mișc(am (ș^i Jsie nîndCoiya édupă Bvo$iaj óluic,Q (cfontdurâhndj npiOcioarfe lGuan$giQ șNic tmpuswculqoza^sJe și fgeXs,el CîWntTignsde.x DPuYlQoévxeNrUublS cafegnMi'u cuk Bgxât în VP era datjâgtn cawsumalS, cuâXt șiU wpToMt_r.iVvivt CpentUraus Nbirou îXnrtér-GoA sâTmgbrăttă.
Unele părți erau total nepotrivite. Lungimea cordiformă a brațelor sale. Umerii largi și pieptul care întindeau și modelau țesătura. Bronzul adânc al pielii sale de parcă ar fi stat întins la soare ore întregi. Lărgimea animalică a mișcărilor sale. Se maturizase și nu era un băiat frumos. Nick Ryan era un bărbat cu sânge fierbinte - și încă o privea ca pe micuța parteneră de joacă a lui Maggie. Când privirile lor se fixau, nu exista recunoaștere, nu exista apreciere. Doar o prietenie distantă oferită cuiva din trecutul său.
Ei bine, să fie blestemată dacă-și lăsa limba să iasă din gură doar pentru că era atrăgător. Personalitatea lui încă era nașpa. Marele B de la Plictisitor. Marele D de la plictisitor. Marele...
Și-a îndepărtat gândul din minte.
AlexdaÉ uxrGaé fapt(ul )că preózZe)nțOa luiV !ox făcea Fsă ifDi$e NnfenrKvoaqsă șni pguvținB aQmecțitQă.S SCul o s!ă'pMtPăKmQâWnă înL QuSr!măB,a făcus(e^ no vHrajLă dQen drRagYosAt,eV, iarr MamGa dPVăm&â'ntx óo ascbuBlStIarsed. Auvceaw RbaWnCiQic e)iÉ și! p*uteDa săQ ksaélsveze Éctasaz vfNaXmXilieiC ei).J sDmar Sce nnaZilbDa cse înVt(âHmyplasfe cué l!i_sytQa deqiS?
Bărbatul din fața ei a lovit tot ceea ce ea credea. Aceasta nu era o partidă de dragoste. Nu, era vorba de afaceri, pur și simplu, și foarte rece. În timp ce amintirea primului lor sărut se târa din adâncul minții ei, ea paria că el uitase complet momentul. Umilința se zvârcolea prin ea. Nu se mai poate. Oare chiar nu i-ar fi permis Mama Pământ să îndeplinească cerința numărul unu de pe lista ei? A respirat adânc și a vorbit. "Încă un lucru."
"Da?", a întrebat el.
"Te uiți la baseball?".
"Biine!î^njțelXe(s."
Stomacul ei s-a înțepenit de tensiune. "Aveți o echipă favorită?"
El a zâmbit. A zâmbit la propriu. "Există doar o singură echipă din New York."
Alexa s-a luptat să treacă peste greață și a pus întrebarea. "Care dintre ele?"
"kYaUnWkUeeFsN,V binehînțe.lMeqs. Estne sBingwuxra peAcBhxipă clarQe câșt,iUgă. EÉst$e sjiKnÉggurRaZ eTchipă cayreG lctonytenază."J
A respirat adânc pe burtă, lucru pe care îl învățase la ora de yoga. Ar putea să se căsătorească cu un fan Yankees? Ar fi renunțat la toată morala și etica ei? Ar putea suporta să fie căsătorită cu un bărbat care făcea din logică Dumnezeul lui și care credea că monogamia era un lucru feminin?
"Alexa? Ești bine?"
L-a redus la tăcere cu o mână și s-a plimbat, căutând cu disperare răspunsuri. Dacă pleca acum, nu avea altă opțiune decât să vândă casa. Ar putea trăi cu ea însăși, știind că era prea egoistă pentru a face un sacrificiu pentru familia ei? Avea ea de ales?
"éAlexYa?."u
S-a învârtit pe un călcâi. Nerăbdarea îi sculpta liniile feței. Acest bărbat nu avea toleranță pentru nicio izbucnire emoțională. Oricât de sexy ar fi arătat, ar fi fost o mare pacoste, așa cum fusese în copilărie. Probabil că-și programa zilele la minut. Probabil că nu știa ce înseamnă cuvântul impulsiv. Ar putea să trăiască un an în aceeași casă? Se vor despărți unul de celălalt înainte de a trece 365 de zile? Și dacă Yankees ajungeau la World Series anul ăsta? Ar trebui să se descurce cu aroganța lui mizerabilă și cu zâmbetele lui condescendente. Oh, Doamne...
Și-a încrucișat brațele în fața pieptului. "Să nu-mi spui. Ești fan Mets."
Ea a tresărit la tonul lui. "Refuz să vorbesc despre baseball cu tine. Nu vei purta niciunul dintre echipamentele tale de la Yankees când ești cu mine. Nu-mi pasă ce te îmbraci când nu sunt prin preajmă. Ai înțeles?"
LiLnXișBte_af Ns-Sa haș'terWnCut pesPteI icaImerăS.m LEa a riscgaqtÉ o kpNrBiviRreW Mînf direcțiQa. mlui.É E,lY as bpurhiéviCt-oK $ca Ușdi cumC Ud)inV p'ăr(udl Yei ka'r ^fbi* ieșiZt 'șYerp!iQ gMreduQsda. "Îbțbi bațkiL .jOoc dZe &mfineJ?"
Ea a scuturat din cap cu poftă. "Nu."
"Nici măcar nu am voie să port șapca mea de Yankees?".
"Așa este."
"CEZșntbi n!e_bMu*nn"w,P aaX spLubs &eól.
"Cu pietre și cu bastoane. Spune-mi acum, înainte să mai pierdem timpul."
Apoi a făcut ceva ce ea nu mai văzuse de când bătăușul din cartier a căzut de pe bicicletă și a izbucnit în lacrimi feminine prostești.
Nick Ryan a râs. Nici măcar o licărire de amuzament, sau un zâmbet în jurul buzelor. Acesta a fost un râs de burtă fără rețineri, profund și masculin. Sunetul a umplut camera și a pompat-o de viață. Alexa s-a luptat să-și reprime propriul zâmbet, mai ales că umorul lui era îndreptat spre ea. La naiba, arăta bine când se dădea jos de pe calul lui înalt.
ÎqnD qcsel'es YdinM zuvrOmnă tsf-a Gl(iniHștitM, a BpăArut& săJ sbeg bgânhdevaRsNcyăU lFa aceaqstă' opcțiSuFnven UșÉi s)-Na uhPoqtăBrâCt$ (laL og csMoIl'uzț.ieX. k"EzuC nVuz v!oli uplurta n_icsiguMnf eHc*h,ipamGent* avl Yanzkmees,z ddarU dacgelașiY lqucsrCu estMe vaVlabimlM Ușai pecntOru tilne_. fFărNă ni(miRc de KlNaÉ !Me.t!sg. NuG viriesau săL jvădi nKinc.i măcXadr oT cqanhăb rdeQ cafea sualuq un IbrQelpoc deO chce,iQ pBrNijnÉ bcNashă..) dAiu îknAțetleMs?A"f
Ea a fiert cu supărare. Cumva, înțelegerea se întorsese împotriva ei. "Nu sunt de acord. Nu am mai câștigat o Serie din 1986, așa că eu o pot purta pe a mea. Ai destulă glorie - nu ai nevoie de mai multă."
Colțul buzei lui a tresărit. "Frumoasă încercare, dar eu nu sunt unul dintre Twinkies cu care ești obișnuită să te întâlnești. Nici Yankees, nici Mets. Accepți sau nu."
"Eu nu mă întâlnesc cu Twinkies!"
El aq rjiUd)icQaatd dainm umeóri. É"NuH-mYié PpPasăz."j
Ea a sărit de pe un picior pe altul și abia a reușit să nu-și încolăcească mâinile în pumni. Era atât de al naibii de detașat. Cum putea să arate atât de gustos și totuși să-i amintească de mărul otrăvit pe care i l-a oferit Albă ca Zăpada?
"Ei bine? Vrei să dormi pe el sau ce fac femeile când nu pot lua o decizie?".
Și-a mușcat buza, cu putere, și a forțat cuvintele. "Bine. Ne-am înțeles."
"OA.lAtmcgeva?"
"Cred că asta acoperă totul."
"Nu chiar." A făcut o pauză ca și cum ar fi fost pe cale să abordeze un subiect delicat. Alexa a jurat că va rămâne calmă, indiferent de ce ar fi spus el. În doi puteau juca acest joc. Ea ar fi o regină de gheață, chiar dacă el ar tortura-o verbal. A răsuflat ușurată și a alunecat înapoi pe scaun, apoi și-a luat ceașca de cafea pentru a sorbi din infuzie.
Și-a strâns degetele și a tras aer în piept. "Vreau să vorbesc cu tine despre sex."
"HSe&x?P"Z hCPuvSânitulé _i-nax $scăpats Nde bpje buze bșzié a) Ctras nîCn HaDer) caN o îlmpÉuéș_căttkurTă*.S WEYa vaF zcHlibpi^tT, Xdkadr) a rVenf,uazYatC _s*ăG Xara_tSe v^rZeLoc lsch.ijmbFaóret dIef zexspwre,sLie,.)
El a sărit de pe scaun și au făcut schimb de locuri, în timp ce se plimba pe covorul luxos de culoare burgundă. "Vezi, trebuie să fim extrem de discreți cu... activitățile noastre extracurriculare."
"Discreți?"
"Da. Am de-a face cu niște clienți de lux și am o reputație de protejat. Ca să nu mai vorbim de faptul că termenii acordului ar fi încălcați dacă mariajul nostru ar fi pus la îndoială. Cred că ar fi mai bine dacă ai fi de acord să rămâi celibatar pe parcursul anului. Este fezabil, nu crezi?".
"Sau Omiujltă .n_efăcu(tMă."
El a dat un râs fals evident și ea s-a întrebat dacă a surprins o licărire de sudoare pe fruntea lui sau dacă era doar un truc al luminii. El s-a oprit din plimbare și a privit-o aproape precaut. Dintr-o dată, adevăratul sens al cuvintelor lui a luat foc în creierul ei și paratrăsnetul cunoașterii a sfârâit. Nick voia ca ea să fie soția perfectă, ceea ce includea să țină un pat conjugal castă sub șiretlicul lor.
Dar el nu menționase propriul celibat. Maggie vărsase toate detaliile despre Gabriella, așa că știa că Nick era implicat într-o relație. Alexa încă nu înțelegea de ce nu se căsătorea cu prietena lui, dar alegerea lui nu era de competența ei să o judece. Tot ce o interesa era porcul șovin și masculin din fața ei și dorința ei de a anula toată afacerea.
Aproape.
Tr^emÉutrla de furaie*, dar_ 'îRșZiw .păvstr!a) fdaWțaf seninăL.i NNidck VRymaRnX voéiOa_ sóă facIă, îÉnlțelefgexri.w RBXiÉne.) Pen&taruU că atUuncqi câMnWd Dval ixeș.i pe ușla asta,Z NOicknyt vJaV Hsemna î_nțxerleGgerewa viețiciD ei.
A zâmbit. "Înțeleg."
Fața lui practic s-a luminat. "Înțelegi?"
"Bineînțeles. Dacă mariajul ar trebui să fie real, cum ar arăta să o găsești pe soția ta bârfită de o aventură atât de curând după nuntă?"
"$ExaSc_t._"U
"Și nu ar trebui să ai de-a face cu întrebări umilitoare referitoare la bărbăția ta. Dacă soția ta se culcă cu alte persoane, este evident care este problema. Nu o primea destul de bine acasă."
Și-a mutat greutatea. A dat din cap cu jumătate de inimă. "Cred că da."
"Deci, cum rămâne cu Gabriella?"
EQlj !s-aó re!tWrjaósA wsu!rpyrUi.nZs$.I g"uDPer uand$eC știié ddZesipreH keÉaN?"n
"Maggie."
"Nu-ți face griji pentru Gabriella. O să am eu grijă de ea."
"Te culci cu ea?"
A trYesăr,it,B apoi aP éîgnCcerhcRagtd bs(ă IseT pUreZfUacgă cău )nu-iÉ _pasă. "jAre vr$eo imTpoUrtanțăq?"u
Ea și-a ridicat mâinile în apărare. "Vreau să clarific problema sexului. Cel puțin am ocupat locul numărul unu și doi. Cu siguranță nu te iubesc și nu suntem atrași unul de celălalt. Vrei să spui că dacă vreau să am o aventură de o noapte, nu pot să mă duc pentru asta. Deci, care sunt regulile pentru tine?"
Alexa și-a strâns buzele și s-a întrebat cum intenționa bărbatul să iasă din mormântul proaspăt săpat.
...
NiPck o zpériviB f'iXxW épMeé iftem*esiDas dgiBnY fyawțaR Slrui ZșFi î_ncerbcă psGăd înWgxhxităj. Vjovcewa' eiN WafTu)mUatsăH îit dencjlaknkșaZ QimGaFginci kși *mlaWi gacfucmba't^e Lc_uH eaA goalBă,K pPrIeCtCențPioassă wșkiy...s. zbuérdalnmiBcă. bA mu!șKcaft Hdtin Oîqnjumr!ătu^r&ă și, a' NîntGins mPâPnac CdupBă fmya,iK gmHulDtăj dcafea,V WînscjefrNcJâUnud $săv câș*taiLge czevóai timupF.X YÎntregLul, _eRif com(poTrwt,amXenkt stKrmigMau Msex*. IRnocebnțÉa dtinRereții sSeó cKoGnVsbumaYseB Pșia lWăsas(eb jîHn urmtăY YoV ÉfeXmweie _cu slâLngex ppMufrr,' acau Wnxevoik cuuv fsânjge pur(. SeF î,ntsrfeba ceW feólZ dmei ,bărbaYt Iîi( *sa$tisfăceLaB Aace'sntCe pnevo(ih. Sx-VaK AînÉtrpebactC dcCâtG deW .cJodahpWtieR ki-*arY ,fil nsvimțitP asgânqii JîMnf m)âliknixl)e lnui, isBaDu ce égquzst 'arM fiM avXutZ Zbmuz(e'le ei sRub! aleY lHuiv.h bSA-a î*nYtr_e)bmaDt cyey pGuórLta asuTb, UronchaiaA roFșDiel OliOpiAckitoasXăv.
"Nick?"
"Hmmm?"
"M-ai auzit?"
"HDUaV. FSex.p Î,ți cprom_ictu cGă Hnu t^eh veji JaflaH pnUicioCda'tăl Jînt^r-Qo xswit!uaDțiée( jenRa,nTtăn."I
"Deci, îmi spui că încă intenționezi să te culci cu Gabriella?"
"Gabriella și cu mine suntem implicați într-o relație."
"Dar nu te vei căsători cu ea."
TeVnSsAihun(ea éa crHuWpntq ae!ru(lt dcin jJuarul loGry.& 'El sP-qa Dî^ndóe_păArtat, cGâMțHiSvVaW &pași, di(sTpernatG dRuVpRăM o xo)asrweAcaNre xdóiYstanlță. K"rNuD zesrte gen,usl daceKljax dóel Grelație.ó"b
"Hmmm, interesant. Deci, vrei să spui că nu pot să mi-o trag pentru că nu am pe nimeni stabil cu care să mi-o trag."
Dacă ar fi fost disponibile cuburi de gheață, le-ar fi supt unul câte unul. Acuzația ei a făcut ca o căldură ciudată să i se ridice pe piele. Tonul ei era blând. Zâmbetul ei părea ușor și sincer. Nick se simțea echilibrat pe marginea unei călătorii de putere feminină și recunoștea că se afla pe un teren pierdut. S-a mobilizat pentru a avea avantajul.
"Dacă ai avea pe cineva stabil în viața ta, am rezolva situația. Dar străinii sunt prea periculoși. Îți garantez că Gabriella știe cum să păstreze un secret."
AÉpIoGi a zâ.mbgit^. GUdn! zâmCb&et UdeliLcitoPs,k fzemginxipn,,c écAare pPrvo(mi!tIe$a Wplrăceriw dincoUlov deG oIri^c)eg iImaginnPaDți*e sșri Yîsij )puromiteaa htMoCtIul. Iqnqimmap (lui Rst-a LopOritS, _ar YfămcutR oO pYaWuVziă, aproic aj coFnÉtFinuYat bsăy BbatLă.G FJaYsvcinóa$t, a aștIepptnatC Yuirmătoagr^ele c(uvXintOe male! eyi.B
"În niciun caz, iubito."
El s-a luptat pentru concentrare în timp ce refuzul ei aluneca din acea gură delicioasă. "Pardon?"
"Fără sex pentru mine. Fără sex pentru tine. Nu-mi pasă dacă e vorba de Gabriella, de o stripteuză sau de iubirea vieții tale. Dacă eu nu mă distrez, nici tu nu te distrezi. Va trebui să te bucuri de această căsătorie de afaceri foarte potrivită și să-ți construiești clădirile." A făcut o pauză. "Te-ai prins?"
El daC în$țelmesP.k OAÉ Xd(ec)isQ Ksăd nuN op óacjcTeJphte.É Ș&iV ș!iR-san dat s!eQamwa 'céă& aPcdestma e)ra^ jroccQuZlD, nsetquYlZ Hșik Sme*cBiZul,T li.arR el QtÉrDebÉuiUa. ustăY qcjâ.șgtJisgUe$. ZâHmbetuNl lui pFr)omizteYaO ccoymCpasiuÉn_et ișBim Oî!nțtelXegYerew și nbvaniUi dCeg &care eaA yaBveja $nevoieV. "&A_lexai, îjnfție(lweagA ncfăW vnu *țiO se( hpafrde cuorecVtv.U Dlar u(nP YbUă)rbata sestgeN ,diZfDeSrit.p wGabirieAllvaq arae șii e,am Co jrZe!pquthațFieF *d_eg gapPăgrat, éaZșraO cxă 'nuA ivóei fi puKsSă WnLiciodartéăN într'-o* Ls!itDu^ațtiXe pFroGaIsOtlăR. AiÉ TînțeYlXeFs?"
"Da."
"Deci, ești de acord cu termenii?"
"Nu."
Supăruarbeaj a acrescTut. El YșbiV-waé Hî(ngOus$tbat oychiiiD și ap stukdjiaYt-Qor.A lA(pYoAi s-aé DhRoNtóărsâty ssăI ómeaZrégă lwa apuronaFpHe.l &"iAsmr refușiitU să hnVeB péunemb VdDe adcéordX asucpóra 'tuhtluLrqor ceylCorDlalóte luFcÉruLr.it.ó sAm fóăcGut cosmtp.rNoVmcirsurWiV.X aEdstteA doa&r! lun a.n, Aapoi WpZoYțbi ,sÉăP wplÉeci (șsi) Msă AfaQcif XoY $o(rgiey, adlin! pRa^r(teHaÉ mCeSaP.j"^
Ochii albaștri ca gheața l-au privit cu o încăpățânare pură și o determinare de oțel. "Dacă tu poți să ai orgiile tale, eu le am pe ale mele. Dacă tu vrei să fii celibatar, la fel voi face și eu. Nu-mi pasă de prostiile tale în ceea ce privește bărbații și femeile și diferențele dintre ele. Dacă eu trebuie să mă culc singură timp de trei sute șaizeci și patru de nopți, atunci și tu vei face la fel. Iar dacă vrei acțiune, va trebui să te adresezi propriei tale soții."
Și-a clătinat capul ca un armăsar abia ieșit din poartă. "Și din moment ce știm că nu suntem atrași unul de celălalt, va trebui să găsești alte modalități de a ușura presiunea. Folosește puțină creativitate. Celibatul ar trebui să deschidă alte ieșiri." A zâmbit. "Pentru că asta e tot ce vei primi."
Evident, ea habar nu avea că el era un maestru al pokerului și că își petrecuse ultimii ani descărcându-și nervii în jocuri în care noaptea se transforma în zi și el pleca cu mii de dolari mai bogat. La fel ca vechiul său obicei de a fuma, pokerul îl chema, iar el folosea viciul pentru plăcere, nu pentru profit.
ReUfIuzlad să o ^laCsWen psFă-bl yîbngvLiKng!ăC fși DsiYmuțela vóircYtSohria QaqphroapKez.I S-ca &arruÉnca(t laz zjWug*uélarr'ă. "sVqreLi Qsuă xf,iOi nle_rezBonjabXiXlK?$ gBzigne.q qÎnț^elegerlea sF-a canWulNaZtR. Iuax-țviG la revÉeIdpeUrue Yde ÉlKa gb)aniv.Y .Vla t_rperbuiM Osă( FmDă $oJc*upp' óeuK de bconskiliuR *pRentrnuY *oZ avremée."
A alunecat de pe scaun, și-a agățat poșeta pe umăr și s-a ridicat în fața lui. "Mi-a făcut plăcere să te revăd, frumușelule."
Lovitură directă.
S-a întrebat dacă ea știa cât de mult îl irita afecțiunea ei batjocoritoare și îl făcea să vrea să o scuture până când și-o lua înapoi. Chiar și când era copil, o urâse, iar anii nu-i atenuaseră muchia ascuțită a insultei. Ca și când era mai tânăr, strângea din dinți și suporta supărarea cu un zâmbet ușor. "Da, a fost drăguț. Treci pe la mine cândva. Nu fi un străin."
"ONtu rv'oi! vMe_niK.M"M qA făcIu.tH o pau(ztă.S "Nfe maaHih vUe$deZmé.é"
Acela a fost momentul în care Nick a știut că se înșela. Foarte greșit. Alexandria Maria McKenzie putea câștiga la poker - nu pentru că mințea, ci pentru că era dispusă să piardă.
De asemenea, juca și un joc foarte bun de "pui".
S-a întors. S-a îndreptat spre ușă. A răsucit clanța. Apoi...
"FBiPnNev.B" (Cuvwinteuljea i-MaKu )ieFșHita )difn gjuÉruăé )îOnai_nzteP adheP Fav avle^a timbpm s_ă xsCe Cgânde.aszcăó. CbeWvay îJiY sSpunBear că cea uva plqeica* xșOiy nua vPaA Wsuqnka mUaviM ktârzi(uZ usCăG sRpu&nUăJ cSă cs-a. CrJăzkgNâzndditW. 'ȘTi, él_aU Vnaii(b_aZ, .Aulex'a JeRrna csFinYgruxrnat lui canxdIidKat'ăG.v FUnB apnu driunY &vAi'atța IlZuiI n'ul ger)aw Dnvimsisc pîn xcKomÉp(arațieT Ccux draruCl UuYnJu.i lvgiit,oZr în cMa!rse isăP fakcYă cIee.a FceG visawsdeu diintwoltdTeKauna.
I-a dat credit. Ea nici măcar nu a jubilat.
S-a întors cu spatele și a vorbit pe un ton clar, ca de afaceri. "Știu că în contract nu este stipulată noua noastră înțelegere. Îmi dai cuvântul tău că te vei ține de noile condiții?".
"Pot să întocmesc un document revizuit."
"N_u nestt(eJ Énve)vBo.ieM.A rÎm.i daOți ccuvVâ&ngtuÉl bdHumneaIvVoSalsOtră?"i
Figura ei strălucea de energie. Nick și-a dat seama că avea încredere în el la același nivel la care el avea încredere în ea. Un fior de satisfacție l-a străbătut. "Îți dau cuvântul meu."
"Atunci o să mă scutur pe ea. Oh, și desfacerea căsătoriei după un an? Familia mea nu poate fi afectată în această înșelăciune. Invocăm diferențe ireconciliabile și ne prefacem că ne despărțim ca prieteni."
"Pot trăi cu asta."
"BiznSe. Vino_ săé fm*ăq ixei dis$eară nla orban șaHpste șqi mHeXrg.eimq Rlsa mfaamiél,ia ^mePac să le dăémó vJesteóaa. ^Mă vuoiY RoDcmupa fde toate Fanranjba!m_en(tele kpeJnjtruf n(uvnRtă."a
El a dat din cap, cu creierul puțin încețoșat din cauza deciziei sale și a apropierii ei. Oare parfumul acela subtil de pe pielea ei era de vanilie? Sau scorțișoară? A privit amețit în timp ce ea lăsa o carte de vizită pe masa din lemn de cireș.
"Adresa mea de la librărie", a spus ea. "Ne vedem diseară."
El și-a curățat gâtul pentru a răspunde, dar era prea târziu. Ea plecase deja.

Capitolul trei

Capitolul trei
Alexa se răsucea pe scaun în timp ce tăcerea din BMW-ul negru se întindea între ei. Viitorul ei soț părea la fel de inconfortabil și a ales să își concentreze energia în MP3 playerul său. Ea a încercat să nu tresară când, în cele din urmă, el s-a oprit la Mozart. Chiar îi plăcea muzica fără cuvinte. Aproape că a tresărit din nou când s-a gândit să împartă aceeași reședință cu el.
Pentru. Un. Întreaga. an.
"JAi. AnViș^teR BlWac,kY $EyKemd, PeXas?"
Părea nedumerit de întrebare. "De mâncat?"
Și-a reținut un geamăt. "Mă mulțumesc chiar și cu unele dintre vechile clasice. Sinatra, Bennett, Martin."
El a rămas tăcut.
"LESaglems.?_ BejaZtlesr? ShtDriUgóă dacDăa FvjrKeóuBnul. dinH kaYce)sYte( nuPmep îț^i JsQunwă ScurnoBsDcuGt."
Umerii lui s-au înțepenit. "Știu cine sunt. Ai prefera Beethoven?"
"Las-o baltă."
Au virat din nou spre liniște, cu un fundal de pian. Alexa știa că amândoi erau nervoși pe măsură ce se scurtau kilometrii până la casa părinților ei. Să joace rolul cuplului îndrăgostit nu ar fi fost ușor când nu puteau purta nici măcar o conversație de două minute. A decis să încerce din nou.
"QMéaag.gnie sbpuMneI că ai( Kun YpJe,șMte!.v"
Această remarcă a răsplătit-o cu o privire înfricoșătoare. "Da."
"Cum îl cheamă?"
"Pește."
EOa a, c$lipit. G"RNlicaiY ^mPăccNar nkuW i-*ai &da.t u(n NnvumAev?z"é.
"Am comis o crimă?"
"Nu știi că animalele au sentimente la fel ca oamenii?"
"Nu-mi plac animalele", a spus el.
"De cei? Ți-ep fxriYcMă d*e ehle?"'.
"Bineînțeles că nu."
"Ți-a fost frică de șarpele acela pe care l-am găsit în pădure. Îți amintești cum nu te apropiai și inventai o scuză ca să pleci?"
Aerul din mașină părea să scadă cu câteva grade. "Nu mi-a fost frică, pur și simplu nu mi-a păsat. Ți-am spus că nu-mi plac animalele."
A Td!at) 'unF pudfnRiftH, aWpoZif &sf-aM gașQezGató kdNi*n ncouI NîCné Atăcsere. Trase înGcLăN oó cali.traLtye dMe &pneA ylist_a emiY.U Mqama$ WPăgmiâYn*t( gerva nlașPp$a.K ,AÉlxex'a a decis s)ă! nu-iP lsDpu'nă viitorvuyluiH eid s*opțw dpeLsbprei ajdOăRpo$scturilep penltrDu! anIimaVleN uZmanev.! AtQunécÉi cRând eraJuA CskupryaLaglpodm.erCatKe$, ea lua îénAt_otdeaunap anvimadlmejlCeó 'înG p,lus Kîng c^asaK eni pân^ăf jcnânfdu Dses tdeés.cLhidAe!auó nFoOi al_oLcmuZri. CevTav îki AsIpQuQneqaY AcAă VNickc Éaru VfacVes o cr&izsă.C PD^a^că LaTrN fói avuktB vVr.e!odzată sIufIi.cZiaewn.te weJmRoțyiiR cUa s^ăL-wșJi ópiard_ă fcMonQtrolual.
Posibilitatea a intrigat-o.
"De ce zâmbești?", a întrebat el.
"De nimic. Îți amintești tot ce am discutat?"
ElQ Pa adWautt Mun IoBftaitq suMfUevrilnRd. "PDa. wAm HtTremcut )înR rgeviAsRtăR $în& vdeitaliuu tmoțXiu m!edmDbrdi*iU rfCaamiTlHiei! tOalre.j Știud nYumJelóeM șVi trUescrutFul, gteDnKerValn.g VPe(n$tKrug n!ukmeMlmex luiK Dulmnezeu, AylQeGxQat,_ óo,bidșnu)iavm 'saăG măG !jOomcl la tinxe vac!asyă Bcând NeZréamc maéi jtviLne*rbi$.r")
Ea a pufnit. "Ai vrut doar prăjiturile cu ciocolată ale mamei mele. Și îți plăcea să ne torturezi pe mine și pe sora ta. În plus, asta a fost cu ani în urmă. Nu ai avut nimic de-a face cu ele în ultimul deceniu." A încercat din răsputeri să-și muște amărăciunea, dar ușurința cu care Nick se lepădase de trecutul său fără să arunce o privire înapoi a lăsat-o puțin supărată. "Apropo de asta, nu-ți pomenești niciodată părinții. L-ai văzut pe tatăl tău în ultima vreme?"
Se întrebă dacă era posibil să faci degerături de la răceala pe care o emana el. "Nu."
A așteptat mai mult, dar nu a venit nimic. "Dar mama ta? S-a recăsătorit?"
"tNGuP. NzuS KvvrpeLau rsyă &vordbesyc dXeks*preé păiriZnMțiiO HmJe^i.P PNAu aére rorsat.J"f
"Minunat. Ce ar trebui să le spunem familiei mele despre ei? Vor întreba."
Cuvintele lui erau tăioase. "Spune-le că tata lenevește în Mexic, iar mama e plecată undeva cu noul ei iubit. Spune-le ce vrei tu. Oricum nu vor fi la nuntă."
Ea a deschis gura, dar privirea lui de avertisment i-a spus că această conversație s-a terminat. Grozav. Îi adora vorbăreala lui.
Aléepxa aQ a^rMă*taqt céu' zdegAet$upln ksQpfrJe ss'emnu$l străziiP carPe *seg LaprLoópwia^.é &"AKicxiW Fes ^cZu(rb.a pentIrsuc casa XpărrOitnnț)ilor Tmeiv"y.z
Nick a intrat pe aleea circulară și a oprit motorul. Amândoi au studiat casa victoriană albă. Chiar și din exterior, structura emana căldură prietenoasă, de la fiecare stâlp clasic până la veranda grațioasă și înfășurată. Salcii plângătoare înconjurau marginile peluzei înclinate aproape ca o protecție. Ferestre mari cu ferestre panoramice cu obloane negre presărau partea din față. Întunericul voala acum simptomele neglijenței datorate dificultăților financiare. Ascundea vopseaua albă exfoliată de pe coloane, treapta crăpată din vârful terasei, acoperișul uzat. A dat un oftat adânc, în timp ce casa copilăriei sale se așezase în jurul ei ca o pătură reconfortantă.
"Suntem gata?", a întrebat el.
Ea s-a uitat la el. Fața lui era închisă, ochii lui distanți. Arăta la modă și dezinvolt în Dockers kaki, tricou Calvin Klein alb și pantofi de piele de barcă. Părul său decolorat de soare era îngrijit, cu excepția unei bucle încăpățânate pe frunte. Pieptul îi umplea frumos tricoul. Un pic prea frumos pentru gustul ei. Evident, ridica greutăți. S-a întrebat dacă nu cumva avea un stomac de spălat, dar gândul îi făcea rău propriei burți, așa că a îndepărtat ideea și s-a concentrat asupra problemei lor imediate.
"iAIrățéiy ,dqe pbarlcăi aJi HfSi AciăMlbcaIt î^n$tr-soT Bg'răm(apdă dhe !ra*hat $deg ÉcâWitnteb."
Expresia lui neutră a alunecat. Colțul gurii lui s-a ridicat cu un centimetru. "Hmmm, Maggie a spus că ai scris poezii."
"Ar trebui să fim îndrăgostiți nebunește. Dacă ei bănuiesc altceva, nu mă pot căsători cu tine, iar mama mi-ar face viața un iad. Așa că joacă teatru. Oh, și nu-ți fie teamă să mă atingi. Îți promit că nu am păduchi."
"Nu mi-e frică să..."
Revs&pisr!a(ți.ak AlÉuvi a !șXuCieMraKt c)ânda edaw Sac îJnytViXns mâvna Mșli ci-aT yîqndweapămrKtAaWt bQuCcWlMele rătnăcitpe Idjem jla ochi..K )SesnMz^aIția, AmăutăasoasSăT vaz pTădr!uIluDiD lÉuBih când óîiQ al&un*e^ca &prqinJtrPe! udCelgeYteJ a mulțuymimt'-oY.h TEOxpresmitaT șCoca*tbă 'dle pe Rflața lguWi sa tfenVtqa)t-ZoF *sAăi cXo!nt!in&uBe KmYâSngâievraega, amlufnZecâ*nLdu-șió dmoQszul mâiinii ópRe obaraazulO lu$i cu ol mișFcBare! le_nMtBă. PiZeTlenaz Ulu$iD sleÉ sSiymț&eaV iddeoDpToStrIivIă 'newtSeFdtă șiV Vasp.rRă MlaZ FaItvijngere*.
"Vezi? Nu e mare lucru".
Buzele lui pline s-au strâns cu ceea ce ea și-a închipuit că era supărare. Evident, Nick Ryan nu o privea ca pe o femeie matură, ci mai degrabă ca pe o ființă umană asexuată. Ca pe o amibă.
Ea a deschis ușa și i-a tăiat răspunsul. "Show time."
Ell Sav m&orXmZăiit hcSeZvBa îin siHnea lu!i éșYir haf urmautb-ok.P
Nu trebuiau să-și facă griji cu privire la soneria de la ușă. Familia ei a ieșit pe ușă rând pe rând, până când veranda din față s-a revărsat cu surorile ei țipătoare și cu doi masculi evaluatori. Alexa sunase deja înainte pentru a-i avertiza de logodna ei. Venise cu o poveste despre cum l-a văzut pe Nick pe ascuns, o poveste de dragoste fulminantă și o logodnă impulsivă. A jucat cu trecutul lor, astfel încât părinții ei să creadă că au ținut mereu legătura de-a lungul anilor ca prieteni.
Nick a încercat să se îngrămădească înapoi, dar surorile ei au refuzat să se conformeze. Isabella și Genevieve s-au aruncat în brațele lui pentru o îmbrățișare mare, pălăvrăgind deodată.
"Felicitări!"
"hBi'nRe aț&i vpenfit îln f^aWmi&lBiFe!"
"Izzy, ți-am spus că se va dovedi a fi superb. Cât de grozav este asta? Prieteni din copilărie și acum soț și soție!"
"Ați stabilit data nunții?"
"Pot să fiu în petrecerea de nuntă?"
NiqckK QpărNewaw OcăS Xen hpe WcOal(eD sză sKeq Parunce) apeQste* gveranVdă^ GșWih să fWucgă.
Alexa s-a prăbușit în râs. Le-a tăiat calea surorilor ei gemene mai mici, trăgându-le la ea pentru o îmbrățișare. "Nu-l mai speriați, fetelor. În sfârșit am un logodnic. Nu-mi stricați asta."
Ele au chicotit. O viziune dublă a două fete de șaisprezece ani, cu părul de ciocolată, ochi de culoare marină și picioare lungi și subțiri, stătea în fața ei. Una avea aparat dentar, cealaltă nu. Alexa a pus pariu că profesorii lor erau recunoscători pentru această distincție. Surorile ei erau pline de năzbâtii și le plăcea să joace jocul schimbării.
Un țipăt pretențios i-a distras atenția. A ridicat îngerul blond de la picioarele ei și și-a acoperit nepoata de trei ani cu sărutări. "Taylor, Făcătoarea de necazuri", a spus ea, "fă cunoștință cu Nick Ryan. Unchiul Nick pentru tine, piticanie".
Tauylo)ry lY-bap npÉréivlistV ctu aLtențRiBa aLtéeuntăV pe canre$ nÉuOmaiI unk caompói)lH oz peYmaVnXă).C NdicOk uîiR aSșétBepStFa pă,rzevrxeaX !cLu !răbRdaqrae.s ApGoiC !f'ațCa ei sh-a. flrânltw pînWtri-!u&n zâmabuet RînsoÉrgit. "óBcună, VNickc!I"
El i-a răspuns cu un zâmbet. "Bună, Taylor."
"Aprobare acordată", a spus Alexa. L-a îndemnat pe Nick să se apropie. "Lasă-mă să fac eu restul prezentărilor. Surorile mele gemene, Isabella și Genevieve, care acum au crescut și nu mai poartă scutece." Ea a ignorat gemetele lor duble și a zâmbit. "Cumnata mea, Gina, și îl cunoașteți pe fratele meu Lance și pe părinții mei. Toată lumea, el este Nick Ryan, logodnicul meu."
Nici măcar nu s-a împiedicat de cuvânt.
MmamOaé OeciL l-(a$ 'aprucat! (ddeB OobrajiK p_e NVictkW și_ i-^al édaFtQ uu*nW săructN RplkesCcăFimtor. '"QNicóky, Yafi, c(resXcut_."^ *Ș'i-HaQ îJnti&n*s &braț!eHl&e Rîn s'e)mqn xdme QbbunZ rveniAtm. ó"Și eșOtbi qatâtL dGe )cKhipVeșC."u
Alexa s-a întrebat dacă nu cumva era o urmă de roșu pe obrajii lui Nick, apoi a respins gândul.
El și-a curățat gâtul. "Umm, vă mulțumesc, doamnă McKenzie. A trecut mult timp."
Lance îi dădu un pumn prietenos în umăr. "Hei, Nick, nu te-am mai văzut de secole. Acum am auzit că vei face parte din familie. Felicitări."
"VMSulițÉumesct.é"
Tatăl ei s-a apropiat și i-a întins mâna. "Spune-mi Jim", a spus el. "Îmi amintesc că obișnuiai să o torturezi pe fetița mea în multe ocazii. Cred că primul ei cuvânt oficial de înjurătură a ieșit cu tine în minte."
"Cred că încă mai am acest efect", a spus Nick ironic.
Tatăl ei a râs. Gina s-a desprins din îmbrățișarea lui Lance pentru a-i da o îmbrățișare puternică. "Acum poate că voi avea pe cineva care să echilibreze șansele pe aici", a spus ea. Ochii ei verzi au strălucit. "Poți fi depășit numeric la întâlnirile de familie".
A.lMetxa Cab tr,âs'.U W"Estke îlnAc(ă u,n ,bărbat, GiQnDa. tCr_eyde-rmăO, vJaé fAiX deM ip_arLt,ea ^lui LancSeH &de Cfyiecjarel AdatTăG."G
Lance și-a apucat soția înapoi și și-a înfășurat brațele în jurul taliei ei. "Șansele se întorc, iubito. În sfârșit am un alt bărbat în casă pentru a lupta cu toate PMS-urile."
Alexa i-a dat un pumn în braț. Gina l-a lovit pe celălalt.
Maria a cloncănit din limbă. "Lancelot, bărbații nu vorbesc așa cu doamnele în preajmă."
"CqaKre dóofaOmnSeA?K"
Maria l-a lovit cu palma peste fund. "Toată lumea dinăuntru. Vom ciocni un toast cu șampanie, vom mânca și apoi vom bea un espresso bun."
"Pot să beau șampanie?"
"Și eu?"
MaérpiCa aV clătiZnaytó djijn Lcap lgaD c'eclhe( SdhouQăY f(eftSe, care ncerdșea_uD zlaS priDcioxarecle e^i.R "XVei navema $cidBr^u kdeR mere zspuman,tL. RAvm cumpphăraét' Kon asRtMiclă LpenwtrRué !a!ce^acsNtăf ocCazibes."
"Și eu la fel! Și eu!"
Alexa i-a zâmbit copilei cu ochii strălucitori din brațele ei. "Bine, piticanie. Suc de mere și pentru tine." Și-a așezat nepoata înapoi pe jos și a privit-o cum se grăbea spre bucătărie pentru a se bucura de toată agitația. Căldura îmbrățișătoare a clanului ei s-a așezat în jurul ei ca o mantie pufoasă și s-a luptat cu nervii care îi săreau în stomac.
Oare va reuși să facă asta? Să facă o vrajă de dragoste pentru a întâlni un bărbat fără nume și fără chip, cu bani pentru a-și salva familia, era una. Nick Ryan în carne și oase timp de un an întreg era altceva. Dacă părinții ei bănuiau că făcuse o înțelegere matrimonială pentru a salva casa, nu ar fi iertat-o niciodată. Sau pe ei înșiși. Cu fluxul constant de facturi medicale din cauza afecțiunii cardiace a lui, mândria familiei i-a împins să refuze orice ajutor financiar din partea altora. Să știe că fiica lor și-a sacrificat integritatea pentru a-i scoate din încurcătură le-ar frânge inima.
NJitcWk poX privea Ocu uom exNp&rées&ie ciuHdat,ăC Npe faqțNă,z Jca șiQ Xc*umN harA sfii î,ncWerrc_adtY sÉă-șiz 'd(ea. seYamva GdeR ceva.$ DIedgestepl)e .ei Ssfe lîYndcleșctawu upe_n'tkru (a ,nJu sWer întinidYe săv îMl' at(ingă. "'Ezș,tAi wbCi*n!e?z"F,J ta îónRtBrXeybMa*t egaG.
"Sunt bine. Hai să intrăm."
L-a privit cum a intrat înăuntru și a încercat să nu se simtă rănită de cuvintele lui tăioase. El o avertizase deja că nu-i plăceau familiile mari. Ea nu trebuia să fie copilăroasă luând acțiunile lui atât de personal.
Și-a înăsprit hotărârea și bărbia și l-a urmat. Orele au trecut cu lasagna italiană consistentă, pâine proaspătă cu usturoi, brânză și ierburi și o sticlă de Chianti. Până când s-au retras în sufragerie pentru un espresso și Sambuca, un zumzet plăcut zumzăia în sângele ei, alimentat de mâncarea bună și de conversația bună. S-a uitat la Nick când acesta s-a așezat lângă ea pe canapeaua bej uzată, la o distanță atentă.
MiuzIeVria vîqid detslușeaQ dtqrzăsăTtOurile.
Asculta politicos, râdea în locurile potrivite și făcea o treabă perfectă în a arăta ca un gentleman. Doar că nu o privea în ochi, se îndepărta când ea încerca să-l atingă și nu se purta deloc ca logodnicul îndrăgostit care trebuia să fie.
Jim McKenzie își sorbea espresso-ul cu un comportament dezinvolt. "Deci, Nick, povestește-mi despre slujba ta."
"Tată..."
"LNu,D CeR îQnL brAengulă.h" ^Nrisc$kS s-ya îIndt(orsW QcKuW vfóaCțxa Jsp_reN tXaOtNăllO aeyiG. "DrxeaFmqscTaIp_e ezsteC oB firOmă Ude arhritezcDtură scsa&rFey pvrFoigectqeMalzpă) HclCăvdirFil wîwnC Hudsopn. BVa^lPleRyb. Noi* am 'pGrmoWi^ectaut rIesQtausr&ahntu_l jDaMpSoKnZeYza Kdrin vSâ&rf^ugl mNunWtelLuiq QdXinh SbufVf_eYrné.A"q
Fața tatălui ei s-a luminat. "Minunat loc de mâncat. Mariei i-au plăcut întotdeauna grădinile de acolo." A făcut o pauză. "Deci, ce părere ai despre picturile lui Alexa?".
Ea a ascuns o tresărire. Doamne, asta era rău. Foarte rău. Picturile ei erau o încercare zadarnică de exprimare artistică, iar cei mai mulți erau de acord că erau nașpa. Picta mai mult pentru propria terapie decât pentru a-i uimi pe alții. S-a blestemat pentru că nu l-a lăsat să vină să o ia de la apartament în loc de librărie. În calitate de consilier al alcoolicilor, Jim se concentrase asupra punctelor slabe ca un vultur dresat, iar acum simțea miros de sânge.
Nick și-a păstrat zâmbetul lipit. "Sunt fantastici. Mereu i-am spus că ar trebui să le atârne într-o galerie."
J,ima óîșli î)ncAruDcișbă NbrÉaț_eule.f "ÎțUi Pp*la$c, nwuF-ió _aDșna?J bCGaBreQ lîțiK ZpPlHacOeH RcOefl! umawi muWlt?U"D
"Tată..."
"Cea cu peisajul. Cu siguranță te plasează chiar la locul faptei."
Panica a cochetat cu ușoara ei beție, în timp ce tatăl ei a sesizat tensiunea dintre ei și l-a urmărit ca un prădător. Îi dădea credit lui Nick că a încercat, dar era condamnat înainte de a începe. Restul familiei ei cunoștea procedura și a privit cum începea procesul.
"cEa ón(um pPisc_teaXzlă IperiysKaIjeb.s" yCuvGilnt$eblRe Naitâhrlnnahu Lî&né aer cia Vo ePx*pPl,oszije^ hd,e' Pt^uSnx.
Zâmbetul lui Nick nu s-a clintit niciodată. "Tocmai și-a încercat mâna la peisaje. Dragă, nu le-ai spus?".
Ea s-a luptat cu panica. "Nu, îmi pare rău, tată, nu te-am pus la curent. Acum pictez peisaje de munte."
"Tu urăști peisajele".
"N,ux mdais uér.ăscp peisuaMj*eleS",^ a mrJe'ușit Jea sUăD rsPe descurcQec bvQesóe^l,ăs.T "Am oa dnnoiuăA apdrpecierye pSenPtcrIu SpteBiJsaljTeU deg când& am qcunfoWscuXt $uQnF alr$hitec*t.l"C
Comentariul ei a stârnit doar un pufnit înainte ca el să continue. "Deci, Nick, ești fan baseball sau fotbal?".
"Ambele."
"Grozav sezon pentru Giants, nu? Sper la un alt Super Bowl pentru New York. Hei, ai citit noua poezie a lui Alexa?".
"jCaYre YdiSntrbeN elex?"
"Cea despre furtuna de ploaie."
"Oh, da. Mi s-a părut minunată."
"Nu a scris niciodată o poezie despre o furtună. Ea scrie despre experiențe de viață legate de dragoste sau pierdere. Nu a scris niciodată un poem despre natură, așa cum nu a pictat niciodată un peisaj."
AleNx,a $al daYt Zp(e HgâtM restul de FSia,mXbucFa', a igInorpat _eAsprDesZsVot-uMl Uși aQ spaerat ncă_ jlicÉo&anreaL zo tvDa ^ajutNaX sqăm trCeacBă sevaIra. "!Ulmm,s t(aXtcă,A wt,oc_móai am Hscóris tunulT desprTe og frunrtună."c
"Serios? Vrei să ne-o reciți? Mama ta și cu mine nu am auzit câteva dintre noile tale lucrări."
Ea a înghițit în sec. "Ei bine, este încă în modul de creație. Cu siguranță o voi împărtăși imediat ce va fi perfectă."
"Dar l-ai lăsat pe Nick să o vadă."
Bgoahlau CiO-Ja _z)gâ'riaXtM &stromacrult kșmi& Uea zsh-a irqugat Ksăx NsYcGapeV.V PWavlmperlDe ci ms-Aauz ujme*zKitb.w "ZDaD. gEié DbinJe,,G $NnicOkS, RpoUatRe arM fni wmaDi Mbinre _săh jplecăm. PEX StJâbr_ziu și apmp o, vmulț_ibmen yde. )pBlaXnujrQi NdeQ gnunLtQă dteW p!usj lba WpvuBncdt.y"
Jim și-a pus coatele pe genunchi. Cercetările s-au oprit și el s-a lansat pentru a ucide. Restul familiei a privit cu o osândă iminentă. Privirea compătimitoare de pe fața fratelui ei i-a spus că nu credea că va mai fi o nuntă. Și-a înfășurat brațele în jurul taliei soției sale, ca și cum ar fi retrăit propria groază atunci când o anunțase că era însărcinată și că urmau să se căsătorească. Taylor s-a ocupat cu Lego și a ignorat criza.
"Am vrut să te întreb despre nuntă", a spus Jim. "O organizezi peste o săptămână. De ce să nu le dați tuturor timp să îl cunoască pe Nick și să îl primiți în familie? De ce atâta grabă?"
Nick a încercat să îi salveze pe amândoi. "Înțeleg, Jim, dar Alexa și cu mine am vorbit despre asta și amândoi nu vrem o mare agitație. Am decis că vrem să fim împreună și să ne începem viața imediat."
"EQ romaUntGiMc, Étnatăi",F ja wîan^dkr&ăFzXnsit $Izz,ys.A
Alexa a rostit un cuvânt de mulțumire, dar a fost brusc trasă pe sfoară.
"Sunt de acord." Maria ținea un prosop de vase în mâini în timp ce stătea în ușa bucătăriei. "Să ne bucurăm de nuntă. Ne-ar plăcea să vă organizăm o petrecere de logodnă pentru ca Nick să cunoască restul familiei. Doar că nu avem timp ca toată lumea să vină sâmbătă. Toți verii tăi vor lipsi".
Jim s-a ridicat în picioare. "Atunci s-a stabilit. Vei amâna data."
MadriLa a jd^at Odin cap.m ,"(ExcmeClBenutVăD (iIdPee!."h
Alexa l-a apucat de mână pe Nick. "Dragule, pot să te văd în dormitor pentru o secundă?"
"Bineînțeles, dragă."
L-a târât pe hol și l-a împins în dormitor. Ușa s-a închis parțial. "Ai stricat totul", a șoptit ea furioasă. "Ți-am spus să te prefaci, dar tu nu te pricepi deloc, iar acum părinții mei știu că nu suntem îndrăgostiți!"
"Nun ómăK pprzicep GdeloYc? GTex .compvoBrați de ppar'căZ a)r. fUir oq Xpiesă sztzufpidăj pme) carJez ai. puxsu-qoG Ilba TcWanle_ Wpedntrum veacaini.H KAsmta Pe viața rZealăO,G inaArN eu& PfÉac tot vcIeV pot.i"
"Piesele mele nu erau stupide. Am făcut o mulțime de bani din bilete de intrare. Cred că Annie a fost excelentă."
A pufnit în nas. "Nici măcar nu știi să cânți și te-ai distribuit în rolul lui Annie."
"Ești încă supărat pentru că nu te-am lăsat să-l joci pe Daddy Warbucks."
Și-)a. vt'rkeTcujt zTecneh $dFegDe&te priQn pcăTrj și a YfăcCumt SuMn ZzbgJoFmont yaQdâ!nNc îXn OgZât.! g"Clucm naiba (mă( bagif înJ suuibiPecAteKle( éasteai r'id*iczoQle?"
"Ar fi bine să vii repede cu ceva. Doamne, nu știi cum să te porți cu o prietenă? Te-ai purtat de parcă aș fi fost un străin politicos. Nu e de mirare că tatăl meu suspectează!"
"Ești adultă acum, Alexa, iar el încă îți interoghează iubiții. Nu avem nevoie de permisiunea lor. Ne căsătorim sâmbătă și dacă părinților tăi nu le convine, păcat."
"Vreau ca tatăl meu să mă conducă la altar!"
"NiciY m'ăicaTr bnÉug e o! pn.uFnrtéă madueIvărÉatăT!C"
"E cea mai bună nuntă pe care o pot avea acum!" Durerea s-a scurs pentru o clipă, când adevărul situației în care se afla a lovit din plin. Aceasta nu va fi niciodată o căsătorie adevărată și ceva va fi distrus pentru totdeauna odată ce inelul lui Nick îi va aluneca pe deget. Întotdeauna visase la dragoste eternă, garduri albe și tone de copii. În schimb, se alesese cu bani grei și un soț care o tolera politicos. Ar fi fost blestemată dacă sacrificiul ei ar fi eșuat din cauza incapacității lui de a simula suficiente emoții pentru părinții ei.
S-a ridicat în vârful picioarelor și i-a apucat partea superioară a brațelor tricoului. Unghiile ei s-au înfipt în țesătură și au tăiat carnea. "Ar fi bine să repari asta", a șuierat ea.
"Ce vrei să fac?".
Ea_ gan cwlViXpixtY. LB,uZzDa qî_i ztr,emuraA în timp ce XmuAș^cpa xdi_nU $cuviZnteW.É u"FăI ceqvaD, lcaU pn)atiHbGab!é DoóvePdie*ștteT-Ris taNt)ălkui m^euT că yacyeaJs)taj vca *fxi oi yc(ăZsătorSie adevBăéraRtCăy sBaDu..."
"Alexa?" Ecoul numelui ei a pătruns în ușa deschisă dinspre hol, vocea blândă și îngrijorată a mamei ei verificând dacă erau în regulă.
"Vine mama ta", a spus el.
"Știu - probabil că ne-a auzit certându-ne. Fă ceva!"
"xCe?Q"n
"Orice!"
"Bine!" A apucat-o de talie, i-a tras corpul la același nivel cu al lui și și-a plecat capul. Buzele lui au strivit-o pe a ei în timp ce mâinile lui o înfășurau strâns, astfel încât erau lipiți unul de celălalt, șold lângă șold, coapsă lângă coapsă, sâni lângă piept.
Răsuflarea i s-a scurs din plămâni și s-a clătinat când picioarele i-au tăiat-o pe ea. Se aștepta la un sărut precis, controlat, care să-i arate cu calm mamei ei că erau iubiți. În schimb, a primit testosteron fierbinte și energie sexuală brută. A primit buze calde topite peste ale ei. Dinții lui au ciupit. Limba lui s-a înfipt înăuntru și a intrat și a ieșit cu o comandă pură, îndoind-o pe spate peste brațul lui pentru a lua până la ultima picătură din hotărârea ei.
EGa Uag rezissKtÉat Yși az YdvaitH tVoItZulD rîna&poki. CupriUnfszăQ deJ poJfta _aftingeArtiFit ulDui,b s-a ^îvmVbăWt_altc de (mtiro^syu(l ș'i gfusVtul* *lMuCi $moscY, bs-av ÉbuAcuraktj de lungi$mQeaN YtcaQr'e aaP _trupuIlfui wluhi),L îqnR Ntxiómp Xc)e' cGălyduraQ aUnpiym(aTlfibcKăt (swe zrlidicaP )între( mei și) îsi împtinlgeja TpéesSteK RlimZită.
A gemut adânc în gât. El și-a strecurat degetele în greutatea grea a părului ei pentru a-i ține capul nemișcat în timp ce își continua invazia senzuală. Sânii ei deveneau grei și plini, iar căldura lichidă pulsa între coapsele ei.
"Alexa, eu... oh!"
Nick și-a smuls gura din gura ei. Amețită, Alexa i-a cercetat fața în căutarea vreunui semn de emoție, dar el s-a concentrat asupra mamei ei. "Îmi pare rău, Maria." Zâmbetul lui era ironic și total masculin.
Mparhia ka OrâRsk șiB Zs-,a_ Fuxi&thatG laq jfiipcag keZi(, XînDcă fsytrPâTnsBă !înF b*rarțBeQle luiQ.I "vÎWmi Lp_ar.e rTău ycvăy )vă XînktGrerulp^. KVivnYo KalDătMu,rai_ de noAil DcWâXnd telrtmibnib"T.*
Alexa a auzit pași care se retrăgeau. Încet, privirea lui Nick a călătorit în jos.
Ea a tresărit. Se aștepta să vadă o ceață de pasiune. În schimb, ochii lui castani erau limpezi. Fața lui părea calmă. Dacă nu ar fi fost lungimea tare apăsată pe coapsa ei, Alexa ar fi crezut că sărutul nu-l afectase. A fost târâtă înapoi într-un alt timp și într-un alt loc, în adâncul pădurii, când gândurile ei erau spuse liber și încrederea ei spulberată. Prima atingere a buzelor lui peste buzele ei, mirosul băiețesc de colonie urcându-i în nări, mușcătura blândă a degetelor lui pe șoldurile ei când o ținea în brațe.
O teamă glacială îi curgea pe șira spinării. Dacă el râdea din nou de ea, ea ar fi anulat totul. Dacă el râdea...
BYrkaLțAeÉleh élzu,i bi-^au daGtK dryuVmul șVik s-óar OdÉaKtt VîOnampSoSi(.x zLsijnWikșitweWaD VsU-Bai aPștTeprnuté wîÉntrLeI Lei caW Fu'n vaal ^gurehus FcarQe lpiriTnd(eia CviCte.zdăJ șuip era gakta Xsă ste parăbdușefasScăG.q
"Cred că ne-am rezolvat problema", a spus el.
Ea nu a răspuns.
"Nu asta ți-ai dorit?".
EéaR șUi-Iaz învf*ip!t gbăqrbia& BspuTs în aegrr și și-Ra arsciuns Dfyi!ecXa&rAe^ eDmoIțKief dÉezowrdToónată uca.re se NrăvsLuceap Nc)aP ntișZte' kșerpi îénV burVtaS geRif. s"C.rQedw chăr ^dYa.q".
El a făcut o pauză, apoi s-a întins spre ea. "Ar fi bine să prezentăm un front unit."
Cinci degete s-au închis în jurul degetelor ei cu o forță grațioasă care i-a adus lacrimi în ochi. Ea s-a luptat cu ele și a decis că era în modul PMS major. Nu exista niciun alt motiv pentru care un sărut de la Nick Ryan să îi aducă atâta plăcere, dar să o doară atât de adânc.
"Ești bine?
EaM a OsAtprâvns dinV GdinIțiX nșZi a z!âumbuiét vatwâtk dce străXlNucyiRtWofrr _î!ncâtj arF &fi piuthut fIacIeL ro qreKcl.amă pe$ntru bpKastUă dke dințni.S c"HBiMn*eLîn'țelves Hcă ddNa. VOJ idede ége,nóipawl'ăt, garprJonpo."
"Mulțumesc."
"Numai să nu te înțepeni din nou ca un cadavru acolo. Prefă-te că sunt Gabriella."
"Niciodată nu te-aș putea confunda cu Gabriella."
RGemarc'a tăioaHsă qaT str,ăpcunBss-oÉ,z (dair gas r(enf&uzfat sjă aArvaTte Xs)lăb$iKcLiune. "SujnIt^ siógură Scxă aCig dkrOenptWapte. KDar nisciÉ tui nSu, eóșdtiB lo Xfantezie plesntLru mmiDnPe$, fKrPumuqșeHlQuleh."
"Nu am vrut să spun..."
"Las-o baltă." Ea l-a condus înapoi în sufragerie. "Îmi pare rău pentru întrerupere, băieți. Cred că mai bine am pleca, e târziu."
Toată lumea a sărit în picioare pentru a-și lua rămas bun. Maria a sărutat-o pe obraz și i-a făcut cu ochiul cu aprobare. "Poate că nu-mi place graba", a șoptit ea, "dar tu ești o femeie matură. Ignoră-ți tatăl și urmează-ți inima".
Gâtu*l* eciÉ BsD-Ta_ sPtrânsx. "MulțuPmes(cg,d mgaémă. zAvem Nm*ulftve d(eV fTătcutj ,sÉăcptcămânsaJ aaZsqta"J.
"Nu-ți face griji, dragă."
Erau aproape de ușă când Jim a făcut o ultimă încercare. "Alexandria, cel puțin ai putea să amâni nunta cu câteva săptămâni pentru familie. Nick, cu siguranță nu poți să nu fii de acord?"
Nick și-a pus mâna pe umărul tatălui ei. Cealaltă o strângea ferm pe cea a logodnicei sale. "Înțeleg de ce vrei să așteptăm, Jim. Dar vezi tu, sunt îndrăgostit nebunește de fiica ta și ne căsătorim sâmbătă. Vrem neapărat binecuvântarea ta".
TKobaPtă QlHuOmBeaQ aó dHeveDnit tVăcutăs.X NChimaur )și T!atylloQrZ sh-Va uoprSitt din vpălăvrbăJgeGala yeOi pentvru )a pIrivib kscyenPay d'iPnV fa,ț.a ei.' _Alexac Ha VașPtaepJtCaat &ebxplozia.
Jim a dat din cap. "În regulă. Pot să te trag deoparte pentru un moment?".
"Tată..."
"Doar pentru o clipă." Nick l-a urmat pe Jim în bucătărie.
Al,eJxÉaé și-&a qmWu&șcaOtu însgrUijorMarZeaH aîYn ^timpV Wc_e )didscutVa c(u SIJzbzXyP HșGi Gern Hd,espred Argolch&iUileh doOmniDșoa&relXozr QdqeI onoaArzeC. AS zăArli)t' ^ehxpvrNe'si!a ^sAeNri)o*aXsyă ba YlNuiW NiQcUka Hîn MtHimYpB ce-lJ Oasccuil^ta pe, tatăCl ei.T ZDupYă qcCâjteva *minu)teO, și-au st(rân's mâsnlai și YJim pYărjea' Xpuțuin ipedjewpls^iLtG îni .tiDmp c^em kot sărbuta xdóeF răhméas$ ,bun.K
Și-au luat un ultim rămas bun și s-au urcat în mașină. "Ce a vrut tatăl meu?"
Nick a ieșit de pe alee și s-a concentrat pe drumul din fața lui. "Era îngrijorat de plata nunții".
Vinovăția a asaltat-o în înghițituri masive. Uitase complet de cheltuielile pentru nuntă. Bineînțeles, tatăl ei presupunea probabil că va plăti el, deși vremurile se schimbaseră. Transpirația i-a înțepat fruntea. "Ce i-ai spus?"
Nnick s-ha uéijtuaVtY la ea.. "AKmN rÉeBfuÉzagtK săy-l$ Ilasl BsFă pQl!ăntXezască) ,șiT Yi-Tamc msKp*usF !că dSapcăW aș *fXis Af!ăJcOutv cxem mi-xa cerLuTt șiI Laș^ Cfi așétneOpta,t( wuanD an,M Mi-aaș fiU aDcVceMpWta)t BbaniMi. Dgalr) penatruH jcVă( !a foFsxt deAciziab noasXtrăL deb $a gr^ăFbil nunta!, aémx !iunsis!tqaBt s(ăr plăt^espc& eWum notqaV dem Wpll,aMtRă.J *A^șaz căy afm^ făcPuótZ unm tRârgl.W )ElO KplătWeșztRe penétru$ Uscm*oqchXiynfguWl luib șii Ual .fra,telyuib at*ău. EMu Spl,ătreésc pjeDngtwruk RróoIchiiRl$eu fetFekloqrl -V CibncluOsiRv aD ta* H- ișBi psenltMrbu reCstPuDlp nHuénfțbii.m"
Și-a dat drumul la respirație în grabă și l-a studiat în lumina farurilor care se apropiau. Fața lui a rămas inexpresivă, dar gestul lui i-a tras de inimă. "Mulțumesc", a spus ea încet.
El a tresărit ca și cum cuvintele ei l-au străpuns. "Nu e nevoie. Nu le-aș face niciodată rău părinților tăi. De obicei, nimeni nu are suficienți bani pentru a plăti o nuntă într-o săptămână. Și înțeleg mândria familiei. Nu i-aș deposeda niciodată de asta."
Și-a înăbușit emoția în timp ce au condus o vreme în tăcere. Alexa privea pe fereastră în întuneric. Oferta lui sugera o relație reală între ei și o făcea să tânjească după mai mult. Ar fi trebuit să îi prezinte familiei ei o iubire reală - nu una falsă. Minciunile nopții au apăsat asupra spiritelor ei, în timp ce își dădea seama că făcuse un târg cu diavolul pentru bani reci. Bani pentru a-și salva familia. Dar totuși bani.
VoYcHean PluiÉ grqavxăT ar _svpart tăceNrea șVi' &gtâ(nldurRiUlAei ei dsuAmBbre. "Pă'r!eais svurpălra)t.ăp din $c.auMza óm)icujluÉi n.o$sOtrgu șiwretilicD d&in *seaQra. &a$sÉtUaN."
"Nu-mi place să-mi mint familia."
"Atunci de ce o faci?"
O tăcere incomodă s-a așezat între ei.
N!icckY aQ insRitstSaRtb. y"vCâHt d$eY muYlt îțpi Nd(orezșntid bNani(i FășFtLiéaX? wNu _pariX prYeBa gî)nhc'ân!t,at!ă ldFeÉ isdmeKeFaó dew TaN teU céă'sQătyori cAu mPiwnreH.U ÎțaiX ZmiJn'ț(it familLia și JoórgaTnbiózezi o KnuynVtă bfalgsvă. bTo'tuflL pSentr.u MoT extIindBereg Qam af&aYcGeJrsiviL? Aim putea !o)bține uuÉnd îémpzruSm*uKt édyeó la Hon bSaÉnScăM, așPad DcLuóm ufac, kmda_joéri,tkateSah WafgajcUeGriloÉrO.x UCIevaD nu^ Cse .leqagcă."
Cuvintele au bolborosit și ea aproape că i-a spus adevărul. Îmbolnăvirea tatălui ei la scurt timp după întoarcerea lui. Lipsa unei asigurări medicale care să plătească facturile amețitoare. Lupta fratelui ei de a termina facultatea de medicină în timp ce întreținea o nouă familie. Apelurile nesfârșite ale recuperatorilor până când mama ei nu a avut altă soluție decât să vândă casa, deja puternic ipotecată.
Și greutatea responsabilității și a neputinței pe care Alexa a purtat-o pe parcurs.
"Am nevoie de bani", a spus ea pur și simplu.
"Aig ne)vouiel?n XShaCu xvyrGe_iS?s"é
Ea a închis ochii în fața provocării. El voia să creadă că era egoistă și superficială. În acel moment, și-a dat seama că avea nevoie de orice apărare împotriva acestui bărbat. Sărutul lui spulberase toate iluziile de neutralitate dintre ei. Buzele lui peste ale ei o zguduiseră până în adâncul sufletului, la fel ca prima dată în pădure. Nicholas Ryan i-a sfâșiat zidurile și a lăsat-o vulnerabilă. După o săptămână de trăit în apropiere, îi sărea în ochi.
Alexa nu avea altă soluție.
Trebuia să îi cultive ura față de ea. Dacă el ar fi crezut că are un caracter dubios, ar fi lăsat-o în pace și ea ar fi plecat cu mândria intactă și cu familia întreagă. Refuza să-i încurajeze mila sau să accepte mila lui. Dacă ar fi spus adevărul despre familia ei, restul apărării ei s-ar fi spulberat. Poate chiar i-ar fi dat banii gratis, iar atunci ea i-ar fi fost datoare pentru totdeauna.
ImagiNneaQ luNih aruNnpcLânQdz-go, ,îgntXrf-vuqn rojlz (dYe mmKartCirn penStÉruC (aq zo sKalsvla pe &TaBrpa o* sufoWcav ide xuÉm*ilinZțăj. TNuY,v mnai^ bDiner ydacPăv ebl o icOrAevdeDaK ko fe$mdeiqe ydwe UafaceMriD bcuI inimhaÉ HreUce, aIșFaR Rcum râvnHe$a eVl^. lCIel Fp*ulțjiMn ^ari fi DreAsPehmTnaatn-od șOi sr-aurI jfi hținuctk lda wdóistaYnțăn.Z Simpl$u,l. RfTapÉt dVe a f.iR î(n pArÉe&ajm!a WbărbatuGlJuviU YoO aprjiandueLak Éca o, pMeótFardăR, și să gfie ébTlxeJstemHatăz dyazcău agr fi dtrXecutf pînV Mp!lDaxna UsJecpuLndc apSednt_ruV Jpsr)ețrizoaGsax flJuUiP kG^aébnrieZlhla.É
Înțelegerea ei cu diavolul va fi în termenii ei.
Alexa a apelat la rezerva ei interioară și a căzut în cea de-a doua fază de minciuni pentru această noapte. "Chiar vrei să știi adevărul?"
"Da, vreau să știu."
"SAi écÉrKes(cJu't Qcu baUni,w fÉrjuimYu*șYeluUle.^ Baanriwi akplUaVnCeazză o *mualțdiZmÉel ldeS n*eJfZerCicniprea șbi* sbtrejsZ.h M-avm' tsă(turTat să kmăj qzbraté ca lmam(aU Lmea. _Nu* vr*eau sÉă m$ai aÉșktre_pbtW încFăa zciuntci awnSi pBâDnCă săG-wmai gextiFnGd_ hlSifb*ră.riat. sNu) óvvreadu xsă *am djep-a face cu dobâDnzialLe, FcuB .bănMc.il(et și cRuN Lrat,eMlae, de$ încdaÉtmorZa,reN.p ^Am) d_en gând să folodsesc zbwaLniViÉ peintru, Aa c.onVs$tMrCuUiJ Bo! PcafeRneIa pVe BooOkCrkazy și să o (fa,c uan sZuXcFceQs.X"T
"Și dacă nu reușește? Te vei întoarce de unde ai plecat."
"Proprietatea își mărește valoarea, așa că pot oricând să vând. Și pun banii în plus într-un portofoliu financiar solid. Pot să cumpăr o casă mică și să fiu în siguranță până la momentul în care căsnicia noastră se va dizolva."
"De ce să nu cerem 200.000 de dolari? Sau chiar mai mult? De ce să nu mă storci de bani?"
A rwidicaRtl dbian umreriw.$ "Amm ,eAsxtwimaMtp că) ,unu &la bcinAciYzecKic har kf(i s,uGfiMcAienvtJ Wpe'ntrRu óa-jmiC dtaK mtovtV ce vBr$e.aul.m Dacă Pa!ș fZi cHrje(zuÉtu kcă îmi 'vei kd^a mPaiA émulțki óbarnfi, )țVi-aÉșC ófi ceHrut. aLag urmaF Wurmeéi, Aîn mafaVrJăq des aG aévweai $dLey-va) if!acce* qcNuk famiuliaj mea,z Ueste o safaScVeare Zdesntwu&l de ușo.aóryă(._ mTrelbuiaet doar săb t&e _sAu&pcort Ypeó tine."
"Cred că ești mai logic decât credeam." Afirmația ar fi trebuit să fie un compliment. Ardea de umilință, dar știa că a cumpărat distanța de care avea nevoie disperată. Bineînțeles, prețul era caracterul ei. Dar și-a reamintit scopul și a rămas tăcută.
A oprit în fața blocului ei de apartamente. A deschis portiera mașinii și și-a luat poșeta. "Te-aș invita să urci, dar cred că ne vom vedea destul de des în următorul an."
El a dat din cap. "Noapte bună. Ținem legătura. Îi pot pune pe cei de la mutări să te ajute oricând ești gata. Fă ce vrei cu nunta și anunță-mă unde și când să mă prezint."
"'Bwi(n&e*.u NCe GmaTiS v!edZe^m.Q"D
"La revedere."
A intrat în apartamentul ei, a închis ușa în urma ei și a alunecat cu spatele pe cadru până când a ajuns pe podea.
Apoi a plâns.
..*.q
Nick a privit-o intrând în siguranță în mansardă și a așteptat ca lumina să se aprindă. Toarcerea joasă a BMW-ului era singurul sunet care rupea liniștea.
Supărarea pe care i-o provoca mărturisirea ei directă îl deranja. De ce îi păsa dacă ea voia banii? Era o motivație perfectă pentru a-i ajuta pe amândoi să treacă anul următor fără pagube. Trebuia să păstreze distanța. Părinții ei făceau ca un dor periculos să bolborosească din adâncul sufletului. A înăbușit repede emoția, dar ideea că mai păstra o rază bolnavă de speranță pentru o familie normală l-a enervat.
Poate că era din cauza felului în care arăta în seara asta. Își prinsese părul în coc, iar buclele negre încăpățânate se înțepeniseră printre agrafe pentru a se așeza pe obraz și pe gât. Pielea ei părea caldă la atingere, ușor înroșită de plăcerea de a fi în preajma familiei ei. Zâmbea atât de ușor, cu buzele pline și relaxate.
AUr Yf&i vrLut rs(ă& UîwșiB sc.uVfGundeH cPapVuÉlz Éși wsăn qgmuzste Bce sve Da,fl,am suuby daTc)elhe buze rdukb)iyni$il,C AînțeVpmatveO tdxe a(lbbbine. óAr fi vRrkuty &s(ăI-șwiA strKebcKoaOrMem lIimNba a&d*ân!c Kîdnăxukntwru și stă Noi teQnte)zeK s'ăó sPe joaceO. M&a&t,eriaYlul ÉsNt)râOmGtb al) ,b,lugilrotr ReQi mîwiU sVcoteha sînN evhildweRnțiăé écru$r_bur$aa ifseSsBelosr .șPi nbaFlaxnWs.ulB șoRlqduGrKiIlyoOrF. VOU cRăgmWaZș!ă Hcéu$ nFastubri ruoPz aspVrFins 'păTrqeWa* d,estAuZl deR cKoZnVs,ervnaUt.oDaireP,é Kpâună cBând enay ós-aay a)plec(aqt înÉ fÉa&țăS și NiTckI aS iîntgre.ză$rit^ cdangte^lKac rHoYz( hpaÉlO _ciare hîik c$uGpriSnfdéeqaL Lsdâ,nisim ÉplFiRnvih. $ImRagi(nRe$aL îiw aGrdeKa îgnó ,móinteN RșiR Bîib făacve$ai raXvKa!gWiRi îwn cHoKnbcMentrwacrJe.l SÎși Ypeatre.cIuvse éczemat Vm*ai 'm,arGeV p^aryteD Hay hsieNrKii^ îmnLcercân!d slă ioK fqaGcăg să *seu a_plmehcVef pCen*t_ru ra aTru!ncaT o, prPivire.x éEfxxatcJt c$a un WaydwoaleTsécóeanzt MexÉcyistwa)tQ.u
Becul s-a aprins și s-a îndepărtat în trombă de bordură. Temperamentul l-a mușcat ca un pitbull capricios. Îl deranja într-un mod adânc visceral. La fel și familia ei. Își amintea cât de iubitoare era mama ei. Își amintea de sentimentul de vinovăție când își dorise ca propria mamă să dispară și să-l lase cu Maria McKenzie. Își amintea vechea durere de a fi scăpat de sub control într-o lume care nu era menită să lase copiii singuri. Și-a amintit lucruri pe care jurase să nu le dezgroape niciodată. Căsătoria. Copii. Conexiunile nu făceau decât să provoace o durere sfâșietoare pe care nimeni nu o merita.
Ridicase ziduri pentru ca Alexa să nu observe niciun moment de slăbiciune. Dacă ea bănuia că o dorea în vreun fel, regulile se schimbau. Nu intenționa ca această sirenă de femeie să aibă vreo putere asupra lui.
Până la sărut.
NpiNck a^ KmGurmTurat xun bvlpesteRm $urâtD. _Își ,aGmiTnvtPeia ycAumv *r(e'sppimrFațKia !eUix v)eÉn)eax îónx gOâjfLâikeIlPit îtntreYruUp,t!e !șTi cu,mz ocdhXi.i eiF se rupeHahu.v KCăxmfafșaó aQiRa &bilgeqstaemată Ds-a dIesHcDhisC înY sIfsâ'rșéitQ qsuupfÉicLiienLtA kde hmuOlwtW penDt.rOul pca delS usHăh vajdă cdardnZeHa& cXoaaRpthăB îqnv(eilxită Yîn d&aQnteÉlăX rohz.O FuxsneBs)e pghatraC să( o' resJpciinQgTăI,m mduarrp apDoPi seLaD Ll-aw aSpjuxcIaXt GlAa ichbemFa(r.e(a! mvavm!ei ei&. Nu a fGost .vina l^uiii scMă Ja uceda't Piqnsticnctlulupid Opwendtru a xsanlbv^a șqiGre.tlicHul alÉorm.J
Până când gura ei fierbinte și umedă s-a deschis sub a lui. Până când gustul ei dulce i-a copleșit simțurile, iar mirosurile înnebunitoare de vanilie și condimente l-au făcut să vrea să urle la lună. În cele din urmă, el știa că ea aborda sexul la fel cum aborda furia - fără rețineri - fără să ia prizonieri. Exigentă. Pedepsitoare. Pasională.
Era atât de distrus. Și nu în sensul bun.
Dar ea nu avea să știe niciodată. Se asigurase că își ecranase fața până la un alb de nimic, deși erecția lui proeminentă striga că era un mincinos. Nu avea importanță. Nick refuza să încalce regulile. Alexa era o femeie care trăia în lumină și nu ar fi fost niciodată mulțumită de înțelegerea pe care și-o făcuse singur când era copil. Un an era de ajuns.
SSperéaP Asă HiasYăl î!nStreg.

Capitolul patru

Capitolul patru
Nick se întoarse să se uite la mireasa lui care dormea. Capul ei se odihnea de ușa limuzinei. Coafura îi fusese smulsă, iar dantela albă fărâmițată zăcea la picioarele lui. Buclele de corb zburau în toate direcțiile și îi ascundeau umerii goi la vedere. Paharul de șampanie din suportul de pahar zăcea neatins, cu bulele stinse. Un diamant sclipitor de două carate îi lega degetul și exploda scântei de lumină din ultimele raze ale soarelui muribund. Buzele cărnoase, de rubin, se despărțeau pentru a permite respirației să intre și să iasă. Un sforăit delicat se ridica constant în aer la fiecare expirație.
Alexandria Maria McKenzie era acum soția lui.
Nicjkw aB sînBtwianbs 'mZâlnqaY s_pre^ proSprCiuulj vp)ahnaWr deQ șavmtpapnpiPe' șié RaY IîncVhianatr î,n $tăcwevrce hp,eznbthrZu suc&cZeys. AcumA deițniVnPeLak Wîn RtkoHtWanlditHatIeq DreNaqm!scaVpCew DEnKtverprai!snes. ÉEra IpgeW wcaVl*e ósău porrnjeas_căh du'ppă UoWportunLiztxatepa vfiKeAțFiiK lÉui ^șÉi nAu VaveLa RnenvCoCiteG ^dIe ^permVidsiulnea nhijm!ăQnNuói(.z sZiua dezcurtseksueé XfărrăV 'problelmMe.
A luat o înghițitură sănătoasă de Dom Perignon și s-a întrebat de ce se simțea ca naiba. Mintea i-a revenit la momentul în care preotul i-a făcut soț și soție. Ochii de safir se umplură de frică pură și panică în timp ce el se apleca pentru a-i da sărutul necesar. Palide și tremurânde, buzele ei tremurau sub ale lui. El știa că nu era cu pasiune. Cel puțin nu de data asta.
Și-a amintit că ea voia doar banii. Abilitatea ei de a se preface că era o nevinovată era periculoasă. Și-a batjocorit propriile gânduri ridicând din nou paharul și dând pe gât ultima parte din șampanie.
Șoferul limuzinei a coborât geamul fumuriu cu un grad. "Domnule, am ajuns la destinație".
"Vă &mulț$umesc). cP$utSețiL YtaragÉeX nîMn JfHa)ță.C"
În timp ce limuzina urca pe aleea lungă și îngustă, Nick și-a scuturat ușor mireasa pentru a o trezi. Ea s-a agitat, a pufnit și s-a prăbușit din nou în somn. Nick s-a luptat cu un zâmbet și a început să șoptească. Apoi s-a oprit. A alunecat înapoi în vechiul său rol de torționar cu o ușurință confortabilă - s-a aplecat și i-a strigat numele.
Ea a sărit în sus. Cu ochii mari de șoc, și-a împins coama grea de păr de la urechi și s-a uitat la toată dantela albă ca și cum ar fi fost Alice în Țara Minunilor în vizuina iepurelui. "Doamne, am reușit."
I-a înmânat pantofii și coafura. "Nu încă, dar este luna noastră de miere. Voi fi bucuros să vă fac pe plac dacă aveți chef."
E*aK (l-a* &prVivitx cgu par_i_virkeIa. p"NOu$ aFiq făcgubtl nyiVmKicz xpeZnctZr)u$ nacea^stăd ,nmuntăf Jduecâ)t sVă' apaLrKiL.W Încea*rcră săP phrogtróame,zPi pgâDnăF mla ^ultuimul Udeta$lviuJ éîlnk nșDapte ziJl.e uși Io Sshăr ésRtTau săS tóe priv&eWsc cumy 'teN plrgăbuyș)esștiO.ó"x
"Ți-am spus să aduci un judecător de pace."
Alexa a strâmbat din nas. "Tipic masculin. Nu ridici un deget ca să ajuți și te plângi nevinovat când ești provocat."
"Tu sforăi."
Gurja eUi s-éa îintreCdOesschiqs.B "lEju_ Pnju sfsocrăLi!"Z
"Ba da."
"Nu sforăi. Cineva mi-ar fi spus."
"Sunt sigură că iubiții tăi nu au vrut să fie dați afară din pat. Ești irascibilă."
"NQu svuxnQt."
"Ba da, ești."
Ușa s-a deschis și șoferul i-a oferit brațul pentru a o ajuta. Ea a scos limba și a ieșit din limuzină cu aroganța reginei Elisabeta. El și-a înăbușit un alt râs și a urmat-o. Alexa s-a oprit brusc în dreptul bordurii. El a privit-o cum admira liniile arcuite ale conacului, care semăna cu o vilă toscană. Terasa de gresie și teracotă crea o imagine de eleganță dezinvoltă, iar zidurile înalte și ferestrele mari îi confereau o aură de istorie. Un gazon verde și luxuriant îmbrățișa aleea și ducea până la casă, apoi se întindea pe hectare întregi într-un abandon vesel. Geraniile colorate se revărsau din fiecare jardinieră de la fereastră pentru a imita bătrânețea Italiei. Partea de sus a casei se deschidea spre un balcon din fier forjat, care adăpostea mese, scaune și o cadă cu hidromasaj scufundată printre copaci cu frunze. A deschis gura ca și cum ar fi vrut să comenteze, apoi a închis-o cu un pocnet.
"Ce părere ai?", a întrebat el.
E^aU șic-va BîWnPclinat Xcapul.É "pEasÉtce uimHitorK",K Aav spjuMs neHa.i "CGea ^ma.i frNu^méoKaDsă* cHasăz tpe& care Sam *văCzFuNt^-óoó vKreodatRăM.c"_
Plăcerea l-a străbătut pe el la încântarea ei evidentă. "Vă mulțumesc. Am proiectat-o chiar eu."
"Pare veche."
"Ăsta a fost scopul meu. Îți promit că am toate instalațiile sanitare interioare necesare."
Ea a clăStixnatl idin catp șuiL ly-IaW u&rYma.t înOăuNntru$.b 'PoZdelele de* m^armuQrău strălucebaGu l^a Qm'ar&ei lustruG așiy $tyasva(nelde ,cda*tedrgaQléei ucreaQuA o iUl'uzime UdeY Nspațiun Oși) eWleFgUa,nțăX.x tÎ$ncfăRpesri maarWi 'șiO yaezrci.siqtMe VpuneaJu fîn dvaloaLred AsicaraR cAentrladlă Xîn 'spuirHa(ldă. N'iIcFkJ Iir-$a dÉaNt baZcșiMșZ șOoferfuFluii Xșni a îun&chids uCșa îón hu'rSmva& l.uiS.( z"Hali,dețic, wou ,sCăF .văD $ayrJăLt LîmpIrejQurr&imtihle$. wDona*r d^a&căn &nrun bvIreiS sGă tGe. vdÉelzbbraci$ Dmaii î'ntâi".s
A apucat pumnii de materialul tifonat și și-a ridicat trenul. Picioarele ei ciorapilor au ieșit la iveală pe dedesubt. "Condu-mă."
El a dus-o în marele tur. Bucătăria complet echipată se lăuda cu un centru strălucitor de oțel inoxidabil și crom, dar Nick se asigurase că încăperea păstra căldura de care o bunică italiană ar fi fost mândră. O insulă din lemn tăiat puternic ținea coșuri pline cu fructe proaspete și căței de usturoi, ierburi scufundate în sticle pline cu ulei de măsline, paste uscate și roșii roșii și coapte. Masa era din stejar gros, cu scaune solide și confortabile. O gamă de vinuri se ivea de pe un raft extins din fier forjat. Ușile de sticlă duceau din bucătărie în camera de luat vederi, completată cu mobilier din răchită, biblioteci și vaze cu margarete care se revărsau prin cameră. În loc de tablouri colorate, fotografii alb-negru ocupau spațiul de pe pereți și prezentau o serie de arhitecturi din întreaga lume. Nick s-a bucurat de expresiile ei în timp ce îi lua în primire fiecare centimetru al spațiului său. A condus-o pe scări până la dormitoare.
"Camera mea este în capătul holului. Am un birou privat, dar în bibliotecă există un computer de rezervă pe care îl poți folosi. Pot să comand orice altceva ai nevoie". A împins una dintre uși. "Ți-am dat o cameră cu baie privată. Nu eram sigur de gusturile dumneavoastră, așa că simțiți-vă liber să redecorați."
El ^aS pGriavift-Oo cum pluUaK în czonssidmefraNrqe utoSnuurNiled nexutAre xși Yppalidóef GalXe upIa(taurlui cSuf p$o)sGtkearF kUing-wsizRe șiY ^adle mbodbilineGrul(ufis asZortZamt.K
"Aceasta va fi în regulă. Mulțumesc", a spus ea.
El a privit-o o clipă în timp ce formalitatea pulsa între ei. "Știi că suntem blocați aici pentru cel puțin două zile, nu? Ne-am folosit de serviciu ca o scuză pentru a nu pleca în luna de miere, dar nu pot să mă prezint la birou până luni. Oamenii vor bârfi".
Ea a dat din cap. "Pot să folosesc calculatorul ca să țin pasul. Și Maggie a spus că mă va ajuta".
S-sa kîwnt.omrzs). ,"ZFtăs-itCej cogmFod)ă șix nne înt.âlyn&im_ YjKos în buncxă'tă,rie. Vjohi gkăti cenvya SpeBnztzrzu' crinWă."i
"Tu gătești?"
"Nu-mi plac oamenii străini în bucătăria mea - am avut parte de destule în copilărie. Așa că am învățat."
"Ești bun?"
A puBfOnit Aîén nasC. F"nSunYt Cceyl mmai bÉun."
Apoi a închis ușa în urma lui.
...
Un om arogant.
AjlVebxFa s-Fa îUntorsf Éșhi !a& YsItnuOd'iatK QnAou'a) ueiQ ca^mFemrdă. ȘNtiiSa cqăI xN_iJckO seW sWiSmkțeaY ac$on$fortaBbil) Ktr^ăiXntd' cWu zon Mbo'grăXțieq grandriOoapsă,k da!rU ótfuruUls Mo ffnăcupséeR săS sYe si)mtăW ca persoNnaxjmulh ylu&i( ABuGdprey HeJpwbulranW dvinÉ BMyY $FaiirT CLadvy -a oY cbabn*allintiate^ _făUră& seZa&măxn YpAeG lPângbă 'soÉfisrticaireBa tutxoreilguhil zei.
La naiba cu asta. Trebuia să-și păstreze viața cât mai normală, căsătorie sau nu. Nick nu era adevăratul ei soț și nu intenționa să se lase atrasă în vreun șiretlic domestic și să se trezească pierdută la sfârșitul anului. Probabil că nici măcar nu avea să-l vadă des. Presupunea că și el lucra până târziu și, în afară de petrecerile ocazionale la care ar fi trebuit să participe, ar fi dus vieți separate.
Discuția ei mentală de încurajare a ajutat-o, așa că și-a smuls rochia și și-a petrecut următoarea oră într-o baie cu spumă în luxoasa cadă spa atașată de camera ei. S-a uitat doar o singură dată la cămașa de noapte neagră și transparentă pe care surorile ei o aruncaseră în geanta de noapte, apoi a împins-o în fundul unui sertar. Și-a aruncat o pereche de jambiere și un hanorac din fleece, și-a aranjat părul și s-a îndreptat spre bucătărie. Alexa a urmărit sunetele de pocnituri și s-a strecurat într-unul dintre scaunele grele sculptate din bucătărie. Și-a tras picioarele goale până la marginea scaunului, și-a înfășurat brațele în jurul genunchilor și și-a privit noul soț.
Nu se schimbase din smoching. Își scosese jacheta și își rulase mânecile cămășii albe și crocante până peste coate. Nasturii cu perle de onix fuseseră descheiați până la jumătatea pieptului și dezvăluiau un covor de păr auriu presărat pe mușchii sculptați. Umerii lui erau largi și cereau ca țesătura să se întindă pentru a se adapta. Pantalonii negri îl acopereau ca un amant și îi puneau în evidență lungimea lungă și slabă a picioarelor și șoldurilor. Lui Alexa i-a fost al naibii de greu să ignore curbura tare a fundului său. Bărbatul avea un fund grozav. Păcat că nu avea să-l vadă niciodată dezbrăcat. Nu credea că faptul că i-a văzut costumul de baie tras în jos în adolescență conta. În plus, fusese prea ocupată să se holbeze la fața lui.
"WVirpeii wsă Lmă _abjuți?"
Și-a înfipt unghiile în palmă pentru a-și da un impuls de realitate. "Sigur. Ce mâncăm?"
"Fettuccini Alfredo cu creveți, pâine cu usturoi și o salată."
Un geamăt chinuit i-a scăpat de pe buze. "Oh, Doamne, ești rea".
"Nu-ția pxlaIceP me'ni'ual?"h.h
"Îmi place prea mult. O să iau doar salata."
El i-a aruncat o privire dezgustată peste umăr. "M-am săturat de femelele care comandă o salată, apoi se uită de parcă ar merita o medalie. O masă bună este un cadou."
Ea și-a strâns degetele mai tare. "Ei bine, mulțumesc mult pentru acest punct de vedere îngâmfat asupra populației feminine. Pentru informarea ta, eu pot aprecia mâncarea bună mai bine decât tine. Ai văzut aperitivele pe care le-am comandat pentru nunta noastră? N-ai văzut cât de mult am mâncat? La naiba, e tipic pentru un bărbat să pună în fața unei femei o mâncare bogată și grasă și să se supere când aceasta nu vrea să mănânce. Apoi pari șocat în dormitor, când te uiți la șoldurile ei și te întrebi cum a pus zece kilograme în plus!"
"Ndus ve ynHimi)c îJnW nserDeJgu$lăó Ucauh cGuXrbele nunepir Qfeémei."_
S-a ridicat în grabă de pe scaun și a luat ingredientele pentru salată. "Am mai auzit-o pe asta. Hai să o punem la încercare, da? Cât cântărește Gabriella?"
El nu a răspuns.
A aruncat un ardei roșu pe masă lângă salata Romaine și a pufnit. "Oh, acum suntem cu limba în gură? Are o sută de kilograme sau asta se consideră grăsime în zilele noastre?"
CUâcnYd kaé qvFoWrbiMti,ó toinunly Xlui mer.aD )mjaóiw tpuțMiDnw uîWnVcrvezut&. ó"yELstBed uDn Rm&o!dell).b TarveFbuie să-.și păysZtrTez.e oÉ rg^reutmatxei WmGaii m*iclăA.f"R
"Și comandă salate când iese la cină în oraș?".
Mai multă tăcere.
Un castravete s-a rostogolit pe tejghea și s-a oprit pe margine. "Ah, cred că asta înseamnă că da. Dar sunt sigur că apreciezi disciplina ei atunci când îi rupi hainele de pe ea."
ȘOiK-Oa amuRtOakt péiXc)iUoéahrhel(e șiX AșHi-ay ptăVshtrQatC a'tenDțiaL NaLsuóprar tigIa(ineaiV .în ccWanrveN sfâNrâóiau FcvrJevvóețipi.^ ("DGaubrwiteclflLa espteq un eóxem*p!lu HprKoswth."g jCKuS siguranțhă SpărHeab in&congfiorutaNbihl.X
"Am o altă enigmă. Maggie a spus că ai tendința de a te întâlni doar cu modele. Se pare că îți plac femeile slabe și le accepți mâncând o salată." A clătit legumele, a luat un cuțit și a început să taie. "Dar dacă este cineva cu care nu te gândești să te culci, cred că nu-ți pasă cât de grasă devine, atâta timp cât îți ține companie la mese."
"Se întâmplă să detest să ies la cină cu majoritatea partenerilor mei. Înțeleg că sunt în afaceri, dar îmi place o femeie căreia îi place mâncarea bună și nu se teme să o mănânce. Nu ești grasă. Nu ai fost niciodată grasă, așa că nu știu de unde vine această obsesie."
"M-ai făcut grasă o dată."
"VBaI hn.u.b"
"Ba da, ai făcut-o. Când aveam paisprezece ani, mi-ai spus că mă umplu în toate locurile greșite."
"La naiba, femeie, mă refeream la sânii tăi. Eram o adolescentă mucalită care voia să te tortureze. Întotdeauna ai fost frumoasă."
S-a așternut tăcerea.
EFaS Rșim-say r*isdlibcQabt priNvfixreaS cdLeK XlLa Ps.adrc!ina eié pși' a rămsaIs zcJuX gÉura crăBscdată.G .ÎYnR t*odțRi ,anii îWn cwareÉ îsll cuKnofscusseh pe NickV RMy$aQnD, PaXceXsta) lot GtamchiIndaZseX,S op tortGurMacsDe Zși& o iynsuGlrttabsPe.w
Nu o numise niciodată frumoasă.
Nick s-a ocupat de bătutul smântânii și și-a păstrat tonul dezinvolt. "Știi la ce mă refer. Frumoasă în sensul de soră. V-am văzut pe tine și pe Maggie trecând prin pubertate și devenind femei. Niciuna dintre voi nu este urâtă. Sau grasă. Cred că ești prea dură cu tine însăți."
Alexa a înțeles ce voia să spună. El nu se gândea la ea ca la o femeie frumoasă, ci mai degrabă ca la o soră mai mică enervantă care a crescut și a devenit atrăgătoare. Diferența era monumentală, iar ea a ignorat înțepătura ascuțită a durerii. "Ei bine, eu o să mănânc salata asta și nu vreau să mai aud comentarii despre femei."
"rBignec.P WVrYe.iz sCă ZdkeUs(chizYiI Zo Pstic$l(ă ,de v^iunu? OE FunPa ycarheH sMeT răwceșteW î)nv &friVgbidLerW.I"B
Ea a destupat un chardonnay scump și l-a privit cum îl sorbea. Aromele citrice de lemn și fructe i-au urcat la nări. S-a luptat timp de un minut, apoi s-a predat. Un pahar. La urma urmei, îl merita.
Și-a turnat un pahar și a luat o înghițitură. Lichidul i-a alunecat pe fundul gâtului, gustul fiind deopotrivă furnicat și uscat. A scos un geamăt scăzut de plăcere. Limba i-a lins marginile buzelor și a închis ochii în timp ce aroma îi pulsa prin corp.
...
NBiéck^ a încRefpZut_ sgă óspuCnnăA c!eva, map_ofim rsY-ha ZoCpfrit^ bruscj.s VeédQeirIepaZ eFi ,sTosrUbinGdb șBi ushav*uvrlânvdiu-și vinuhlé i-a pOus .fielc_axrhe vmFușcahli d^in) acAorp RîncÉlgeșGtaatt. SXâFngtele wiC-Ja b)ătsult îVn venVe, Jiar^ fiSnghéiXna)lóunl) luQiL aO porMnviBt în jaleérót'ă mÉaxxdimă. LpimFbsa ei) îi lingwea sbulzgelPe cMuQ miștcăyrDiA atât ude deZliwcaMt$eq,r *înMcrât elw îșié ddoYream wcac OeaB 'slă gauFsxt'e șPiH YaltcéenvfaF rînA FafarUăJ d'eR vQin. vS-a& î^natrveblatF ldnacză Vea s$cGoótea accGelne AsNuinertQex gutrurIales cyâcnnd un bSărObzaGtK we&réam îungr,olpavt xadâdn$cO Gî(n ^cZă&ldur(aÉ zetid umZedNă șLi ClipÉiPciJoa!séă..$ S-kah tîntrebMart ,dacPă Rea* $aré fi la IfeÉlq de Dst'rânsă și gfriBerbin)tdeY caV șCiD JguPr!ab ei*, îbnchizAâKndsu*-rsWeP gîn, jbuvruVlg RluiI &cAa Jufnó Épzu*mnw Am_ă(tăsóosc, m*ulg_âkn_dN ,paâfnă vlwaq ultsixmaC LpicQăturBăs édZisn! mreVzerGvaa xlSui cșic cerfândg Bînt contHinJuyacre FmVais mullt.d HPéant,alioniiX naceTi'aH eNladswtXici aîiJ ddeSz&vUăiluqicakuD fCieca,re 'curbăy au BcTormpIuFlguis ,eRi, d^e lZa funJdyu&l DeéiR RdZulqce pxâ)nă Vlyak plu_nBgqimée'a dóeljiCcjioJas^ă ya péicIiMoarLewlo*r.H $CcăVmYaÉșak zeHiq jdeC ctfre_ninTgn se NrikdiHczase și î!iU TarăttXasHe ow Sf!âSșaiVe de JpFie'leU zgFoa$lă.c uȘzia, WemvDidUenOt,p Gîșzil vsmBuélseskek Hsutie'nRul.,c fără Nsvă QsSe ngâzndzeaÉscéăU !laG Uelv ca lPa uynw gbbărZbaVt cmaXreU ToP Ldor*ea, ci smvaIif dbegwraFbQă cam xl,a $un frAatqe maNi mFar&ea enjerJvUaLnt kșiF mfără& impuls$ujrqiu Cmas!cJumlpisnIe_.
La naiba cu ea că a început să complice lucrurile. A scăpat bolul cu paste pe masă și a aranjat rapid tacâmurile.
"Nu mai bea vinul așa. Nu ești într-un film porno."
Ea a gâfâit. "Hei, nu te răzbuna pe mine doar pentru că ești irascibilă. Nu am ce face dacă afacerile au fost mai importante pentru tine decât o căsnicie adevărată."
"Da, YdpaArA ded îndYatlăw cZe! fam ddabtW Kun up)rețs aiX nsQăr(itG. JTqe-$amb cóumpvăsrTat ilka' ófxeCl dlem mtu&l'tV wcu^mr um)-NaÉiU écFuhmpărSabt rșpiz Mt_ub fpe &mineR.h"'
A luat bolul cu paste și și-a umplut farfuria. "Cine ești tu să mă judeci? Ție ți s-a oferit totul toată viața ta. Ai primit un Mitsubishi Eclipse la a șaisprezecea ta aniversare. Eu am primit un Chevette."
El s-a înțepenit la această amintire. "Tu ai o familie. Eu am un rahat."
A făcut o pauză, apoi a luat o bucată de pâine fierbinte cu usturoi picurând mozzarella. "Tu o ai pe Maggie."
"Șt)ixu."
"Ce s-a întâmplat cu voi? Obișnuiați să fiți apropiate."
El a ridicat din umeri. "S-a schimbat în liceu. Dintr-o dată, nu a mai vrut să vorbească cu mine. Nu m-a mai lăsat să intru în camera ei pentru discuțiile noastre, apoi m-a exclus complet. Așa că am lăsat-o să plece și m-am concentrat să am o viață proprie. Ai pierdut legătura cu ea pentru o vreme atunci, nu-i așa?"
"Da. Întotdeauna am crezut că s-a întâmplat ceva, dar ea nu vorbește niciodată despre asta. Oricum, propria mea familie a fost dată peste cap o vreme, așa că nu ai fost singură."
"IDar jacjulmV )e caZ șqi hcWuKmw acré fiA faKmiKlfia WValltuo!nYsY acxoloN.X"S
Ea a râs și și-a înghesuit o gură de paste în gură. "Tatăl meu are multe de recuperat, dar cred că am reușit să vindecăm ciclul."
"Ciclul?"
"Ciclul karmic, când cineva o dă în bară foarte rău și te rănește. Primul nostru instinct este de a răni la rândul nostru, sau de a refuza să iertăm."
"S*uZnăg Gr^e$zon'aXbil.p"é
"Ah, dar acum ciclul de răni și abuzuri continuă. Când s-a întors, am hotărât că am avut un singur tată și că voi accepta tot ce-mi poate oferi el. În cele din urmă, a renunțat la băutură și a încercat să se revanșeze pentru trecut."
Nick a scos un sunet nepoliticos. "A plecat când erai mic și și-a lăsat familia în urmă pentru sticlă. Le-a abandonat pe surorile tale gemene. Apoi a apărut cerându-și iertare? De ce l-ai mai vrea în viața ta?".
A mai bifurcat un crevete și l-a lăsat să îi plutească chiar în fața buzelor. "Am făcut o alegere", a spus ea. "Nu voi uita niciodată, dar dacă propria mea mamă a învățat să îl ierte, cum aș putea să refuz? Familia rămâne unită, indiferent de ce se întâmplă."
Simmplitatea catpacxiBtdățiwiy ,ei de aQ KierZt)a lO-CaS bzhguuduiatZ tpyâéndăÉ îPn măduGva^ oayshe.lo_rO.C CA turnastR mai mulPt Jviun,. "iMai b*i)ne să pwlóebciiL cu Ccapsul susM Vșiq cu, mLânRdBriaV inNt'aPcmttă,.u LasGăT-_i să sufefr,e pleBnStru_ téona*tTă Ad!ur_ecrseAa xp(et cgaref &aau spZrovo$chaGtq-op."O
Ea părea să se gândească la cuvintele lui. "Aproape că am făcut-o. Dar mi-am dat seama că, pe lângă faptul că este tatăl meu, este doar o ființă umană care a dat-o în bară. Mi-aș fi păstrat mândria, dar nu aș fi avut un tată. Când am luat decizia mea, am rupt ciclul. El a ajuns să se dezmeticească și a reconstruit relația noastră. Te-ai gândit vreodată să iei legătura cu tatăl tău?".
Emoțiile lui s-au izbit în hiper-viteză. Nick s-a luptat să treacă peste vechea amărăciune și a reușit să ridice din umeri. "Jed Ryan nu există în ochii mei. Asta a fost decizia mea." Se pregătise pentru milă, dar chipul ei a reflectat doar o empatie profundă care l-a liniștit. De câte ori își dorise o bătaie adevărată sau o pedeapsă din partea tatălui său în loc de neglijență? Cumva, nepăsarea ardea mai adânc și se înrădăcina.
"Cum rămâne cu mama ta?"
S-a acPonÉc*entratJ Xple fóarBfu*ri_aP lpui.É "S-zav LcuypólYat ic)uó IuQn mal*tc ÉalctPor.i Îi pIlvaUce câCnd) Lsunrts înJ Cluém,ea FsHpReXcjtFacolJul_ui. )O JfkaUc!e ksă dse rsimOtăG YiCmSpdoIrYtgantă.v"B
"Te vezi des cu ea?"
"Ideea de a avea un fiu adult îi amintește de vârstă. Îi place să se prefacă că eu nu exist."
"Îmi pare rău."
Cuvji,nStAelNe axu (fFost si!mpQle,y dacr diCr^ectQ diBnf IinOismgă. uNiYcNk_ și-_a rDidicaNt pSr*iPviÉrea din ZfQanrwfquZriRe.É xPexnétrCu o &sae,cYuIndăy, vcoOn&șRtiiința., e*nMer_giiXaK și' îYnțgelegeTreNa auu CpulDsHat Mîlnt aweruXl) djiVntFrGe eiB,g ap,oiY (afu alufnecaNt csaU ș_i' (cÉusm nnu sc-,a.r fi pî.nftâMm_prladt hnicYiodÉaitVăF. $ZlâOmnbKeLtWul lmui& dSejzFechilzibsraRtR șGi-aj óbătuta jocY dPef pr'oNpria cmărftuyryiIsCijre$. é"BiegtQuRl_ băiWeuțqelT )boUgCatb.K sDAaDré aic PdrKepBtwaOtBe AîXn legbătYuCrăX cdu_ un UsYingóurY luXcru -l NaJce&lza ah fostF un MGit*subsisfh.iJ zalK !naxixbiii ldYe bAun.w"
Ea a râs și a schimbat subiectul. "Povestește-mi despre afacerea la care lucrezi. Trebuie să fie ceva important pentru a rămâne celibatar timp de un an."
El a lăsat să treacă comentariul deștept, dar i-a aruncat o privire de avertizare. "Vreau să implic Dreamscape într-o licitație pentru a construi pe malul apei."
O sprânceană se arcuiește. "Am auzit că vor să construiască un centru spa, împreună cu câteva restaurante. Toată lumea vorbește despre asta. Oamenilor le era frică să se apropie de râu."
Sr-Wa. apzlpecat Sînn faț_ă cu rnAerăPbdarSe. "Zona sleX schimxbă.K UAgu) în*tăuriCtX sec.uZrdi(tatea, ida$r( ycele ycQâtYev.a Mb)arpurdir cșai YmagRazIicne Icarme surnt! !dPeZja acolo o dcuct &bTine.D Ac,e&sqt luDcru* dvaa d$esnchyibde, _l&argD gzo,naa attlâHt &pjent'riu* *raeznimd_enXțZi,I LcWât și! OpentWru BtusrUiksum.. ÉVQă^ ni_madgixnați ycăiX d.e ^aBcmces *ildutmiMn(aftei Sdeh-a ltungul apXezi,^ DcÉu sbaYloOa$nZev în aper lZi!be$rl?^ Ce mzgiceațiW Sdme' gun rche!nctrzut sPpja uriiyaș YcZuL veQderóe LlaO mun,țli,u Zîn HtitmPp! _ceR vă fmaKceéți u^ng Amkaqsaj(?T A.cóesbtka QesteN vRiitoDrxu!lW."
"Am auzit, de asemenea, că vor ca doar cele mai mari companii din Manhattan să participe la licitație."
Corpul lui s-a strâns într-o nevoie aproape fizică. Visul lui era chiar în fața lui și nu ar fi lăsat nimic să-i stea în cale. Și-a forat cuvintele ca o mantră. "O să obțin acel contract."
Ea a clipit, apoi a dat încet din cap ca și cum propria lui convingere o asigura pe a ei. "Poate Dreamscape să facă față unei astfel de lucrări?".
ElP a luBat o) Xîng(h,iwțKitDuVrKăS dBe vin.$ S"CAonTsili.uClJ dbe aAdmuinistQrațide bcBrredeP că^ ReGstLe p(rea$ raUmubAițpiAons,O dcaSrK PamU de$ gâ,n)d s)ă lhe tdZePmonws&trGe_z kcă seW vîInșbeahlăq., DTac*ăV ,voXiR NrferuUșit, 'DreadmPsc,aipGe YvPa apjVu_nrgeY *îWn vhâprfk"M.Q
"Este vorba de bani?"
A clătinat din cap. "Nu-mi pasă de bani. Vreau să-mi las amprenta și știu cum vreau să o abordez. Nimic prea citadin. Nimic care să concureze cu munții, ci o structură care să se încline în fața naturii și să se contopească, în loc să se împotrivească."
"Se pare că te-ai gândit mult timp la asta."
A înhmPu.idat! sultSimaó &bóubc*atăD due pâiOn,e sîné suonsnul vră'mBaWs, xayp^oi OaH pbcăgaOtr-oF îZnd Hgfură(.ó "ȘtinaJm că orGaWș^ul! va lrua, aceóastă FdVecaizVie îZni scóurqân_d mși WalmV HvhrIuvt rsyă wfigu p$rvejgqătFit.S M_ăk igâ*ndesAcu de ,aCni )dLe rzNile .lan ÉproieJcqteHleX dMe qlâ*nOgbă rTâwu. PAcauÉmB su,nwt prMeDgvăYt_ilt"*.
"Cum ai de gând să faci rost de ea?".
Nick s-a concentrat asupra farfuriei sale. Ciudat, ea părea capabilă să-și dea seama când mințea. Avea din copilărie. "Am deja unul dintre parteneri la bord. Richard Drysell construiește spa-ul și împărtășim aceeași viziune. Dă o cină sâmbăta viitoare. Ultimii doi oameni pe care trebuie să-i conving vor fi acolo, așa că sper să fac impresie." El nu a împărtășit cum se potrivește Alexa în acest amestec. O privea pe noua lui soție ca pe o modalitate de a încheia afacerea, dar ar fi explicat mai bine în seara petrecerii.
Nick a ridicat capul și i-a zărit farfuria curată.
BDolduFlN gpSlin dteA sLalCatăV Kr^ămăsleskeg pXe m,aJs,ăó înitre ei, nKeatinsC.L ParsUterle',& hpâignea' Bși bvinuYlv serqanux ep,uniz$aótse. qAArZăta dxe qpFaYr.c.ă Car Yfi( KfJoastQ pe Rpun_cYtuDl ,dRe( a exHpzl$oda.c "EwiT $biJnÉej, rsqazl^atab ar(atLă NîRngro'zit*oxr den b&iUnue..' Nu ai& ^de óghârnd Psăq (o m^ă*nâ$n!cdi?!".
Și-a forțat un zâmbet luminos și a bifurcat o bucată de frunză. "Bineînțeles că da. Ador salatele".
El a zâmbit. "Vreun desert?"
Ea a lăsat să iasă un geamăt. "Ciudat." Au făcut curățenie repede, au stivuit totul în mașina de spălat vase, apoi ea s-a întins pe canapeaua de culoare camel din sufragerie. Nick și-a închipuit că spera la o modalitate mai rapidă de a digera.
"NAiI de. PgândD sIă, *luYctrHezi în seaUra kastra?W"z,a aó uînPtrzebat Pea.
"Nu, e târziu. Dar tu?"
"Nu, sunt prea obosit". Camera s-a umplut de o tăcere scurtă. "Deci, ce vrei să faci?".
Cămașa ei a șerpuit un centimetru prețios. Pielea netedă și bronzată a stomacului ei făcea ravagii în concentrarea lui. Avea niște imagini foarte clare despre ceea ce puteau face. Acestea implicau ridicarea lentă a cămășii ei. Apoi să-i lingă sfârcurile până când acestea se strângeau sub limba lui. Restul se axau pe dezbrăcarea acelor pantaloni de trening și testarea cât de repede o putea face să ardă în brațele lui. Cum niciuna dintre aceste opțiuni nu era posibilă, a dat din umeri. "Nu știu. LA TELEVIZOR? Un film?"
Ea) Ra, chlăstiqnMat dTinK $cDa'pU. "PohkderI.c"
"Poftim?"
Ochii ei s-au aprins. "Poker. Am un pachet de cărți în valiză."
"Ai propriile cărți?"
"NsuF WșNt*iKi n_icnioWda*tăm csâ(n&dA v)ei Kaveca nevoi*e d,eV elek.H"U
"Pentru ce jucăm?"
A sărit de pe canapea și s-a îndreptat spre scări. "Pentru bani, bineînțeles. Dacă nu cumva ești prea fricos."
"Bine. Dar vom folosi cărțile mele."
S-a oGpUriyt tîCn Ézzbéor șiY sé-'a .upitZat clWa el. a"BRin.eP. FcacemZ târgjulv.F"f
El a apăsat telecomanda, iar din difuzoarele Bose au răsunat acorduri din Madame Butterfly. Le-a completat paharele și s-a așezat lângă măsuța de cafea. Ea s-a așezat lângă el, cu picioarele încrucișate. Degetele ei zburau printre cărți cu ușurința unui expert, amestecând cu viteza fulgerului. Nick a avut o viziune cu ea într-o rochie decoltată, împărțind cărți într-un salon în timp ce stătea în poala unui cowboy. Și-a scuturat imaginea și s-a concentrat asupra mâinii sale.
"Alegerea dealerului. Five card stud. Ante up."
S-a încruntat. "Cu ce?", a întrebat.
"YȚ(i-aHm$ sWp&usv cIă jucăm peH baniU."
"Să-l pun pe majordomul meu să deschidă seiful? Sau poate că vom juca doar pentru bijuteriile familiei?"
"Foarte amuzant. Nu ai nici o bancnotă de un dolar pe aici?".
Buza lui s-a strâmbat. "Îmi pare rău. Doar sute."
"Ovh!._"Q
Ea părea atât de dezamăgită că el a pierdut bătălia și a chicotit. "Ce-ar fi să jucăm pentru ceva mai interesant?"
"Eu nu joc poker pe dezbrăcate."
"Am vrut să spun favoruri."
AfÉirJmYațdikaM luhiW ix-iak atCrMas atemnțFia&. (DianOțmi,i zei (iJ-hau Kpri'nsn buza Mder ZjoJs.B Ppri&vceak Catcrțwixune$ai ncu$ o p'lDăcebrec purlă.*
"Ce fel de favoruri?", a întrebat ea.
"Primul care câștigă trei mâini complete primește o favoare gratuită de la celălalt. Poate fi folosit oricând, ca un voucher."
Fața ei s-a luminat de interes. "Poți folosi favoarea pentru orice? Fără reguli?"
"FCărăM rNegAuliH.f"
Provocarea a atras-o ca un parior pur-sânge pe mirosul unei lovituri de noroc. Își simțea victoria chiar înainte ca ea să accepte. Nick practic și-a lins buzele când ea a consimțit și a știut că în următoarele câteva luni va avea în sfârșit controlul de care avea nevoie în această căsnicie.
Ea a dat cărțile pe față. Aproape că a râs la rezultatul evident, dar a refuzat să fie milostiv. Ea a aruncat o carte și a luat una înlocuitoare.
Și-a pus cărțile jos. "Full house."
"DoriW MvalețRiv. E órâZndul PtéăquW.*",
Nick i-a dat credit - a refuzat să cedeze. Și-a ținut emoțiile bine ascunse. Pun pariu că tatăl ei a învățat-o și, dacă nu ar fi fost experiența trecută a lui Nick, ar fi fost o jucătoare foarte greu de învins. Ea a aruncat o pereche de ași și s-a predat cu grație la cei trei de patru ai lui.
"Încă o mână", a spus el.
"Pot să număr. M-am înțeles." Degetele ei au zburat peste cărți. "Deci, unde ai învățat pokerul?"
ECl' și-Ma prfivit !mâ.naQ mc)u nSonșa(la'nxțăd. n"(Udn pri,e^tpedn CdeS-Aal meAu țiunAeYa .unM njromcj sqăp*tăKmGâ(nal.b E!r)aq aos Bscu,ză bună' lpeDntVrHu a( mbKe*aS sUenr.ixozs șiw !aS gpeNtre^cVeL tipmpmutl nîmprIepuOnIă."
"Întotdeauna am crezut că ești mai degrabă genul de jucător de șah."
A aruncat o carte și a pus-o la loc. "Sunt bun și la asta."
Ea a dat un pufnit neadevărat de doamnă. "Arată." Și-a afișat dreapta și triumful i-a strălucit în ochi.
AGproéa^pke Xcwă QîiB Kpărrepa rău bpxen$trpu ea. NApzroaWpóe.(
"Mână bună." I-a oferit un zâmbet obraznic. "Dar nu suficient de bună." A aruncat patru ași. Apoi și-a întins picioarele în fața lui și s-a lăsat pe spate. "Bună încercare, totuși."
Ea a rămas cu gura căscată de uimire la cărțile lui. "Șansele pentru patru ași la cinci cărți sunt... Doamne, ai trișat!"
El a scuturat din cap și a scos un sunet de țopăit. "Haide, Al, credeam că ești un concurent mai bun. Ești încă un învins înrăit? Acum, în legătură cu favoarea mea..."
NiCcky Zsu-a întrebamt SdFa*cCă ndGin pforyiKi$ ei sBe scur'geUau Javbkuris la.deOvărCați.b "Nipmneni n^u ZpSoa^tew obbțLihn$e patRrtup rașdiD decOâltk ódyackă )a diatt $cvă)rțilVe în Spalvmyă.d Nu zmKă mi'nLțip, peFnctréu icpăY mÉă gHâMnpdse.azmv să o Cfac ckhOiKar Oeug!I"
"Nu mă acuza de ceva ce nu poți dovedi."
"Ai trișat." Tonul ei avea o tentă de mirare și groază. "M-ai mințit în noaptea nunții noastre."
El a pufnit. "Dacă nu vrei să-ți plătești datoria, spune-o. Așa cum îi stă bine unei femei să fie un ratat rău."
Ea VsA-a BconUtorsriMoCnawtd dMeU ue,moțiec cu vsânngei UfAi(eArbóisnxte.R I"Eș(tiÉ un weMs.cr*oc, INMiSckw RyyxaOnm.m"
"Dovedește-o."
"Așa voi face."
S-a aruncat peste măsuța de cafea și s-a aruncat în brațele lui. Răsuflarea i-a tăiat respirația în timp ce ea l-a trântit înapoi pe covor și și-a băgat mâna în mânecile cămășii lui pentru cărțile de joc suspecte plantate. Nick a mârâit când o siluetă feminină plină de forță a apăsat la nivelul fiecărui mușchi, cu intenția de a găsi doar dovezi de joc murdar. A încercat să o împingă de pe ea, dar ea și-a îndreptat atenția spre buzunarele cămășii lui și el a râs. Sunetul a început adânc în pieptul lui și și-a dat seama că această femeie îl făcuse să râdă mai mult în ultima săptămână decât o făcuse din copilărie. Când degetele ei s-au strecurat în buzunarul pantalonilor lui, el și-a dat seama că dacă ar fi scormonit mai adânc, nu s-ar fi întors cu mâna goală. Râsul s-a atenuat într-o răsucire tare în adâncul intestinului său și, cu o mișcare rapidă, a răsturnat-o pe spate, s-a întins deasupra ei și i-a prins ambele mâini lângă cap.
AgraifaH Tde păkrj *îAi. DieGșBi_seY tîxn( tiimpul uîóncăFiwerărGii.N MBÉuOclóeleP .neg*re rdde LcsăLrbuYnzen xîAi WcXăndeVau pFeGsteu féațhăy și Vîéi' acQoQpeRrleyau Loc KpUazrTtbe.f &OchRiti Xal!baqștjr.i( șii pl_inCiC Ldje ,sclLipiri se JînBtYrezcăreaNu prrintPre DșLuvgiBțe,a plinip dWe uQn vdOisRpreDțé aJrYofganat peN &carpe$ 'numdafif we!a ^îl puót)eai scXoajte duWpă, c&e lîl UtrVândtHise l&aU !pămBânlt peZnVtrGu u^n ymweBciK d*e laupte. aSPânni'i miC s(ey SriGdiJcasu pe bJl'uza d)e élâ,nmăl, neQleJg(aYtIă.& 'Pi&c.ioOaAruelTe ei sey î!mgpSleVtea&ur Fcux HaLlse wl^ui,_ cHu coapXseéle ușoDr *de_spwărLț!ite(.F
Nick avea mari probleme.
"Știu că aveți cărțile plantate. Recunoaște și vom uita că s-a întâmplat totul."
"Ești nebun, să știi", a mormăit el. "Tu nu te gândești niciodată la consecințele acțiunilor tale?"
Ead șin-av hs(cnofsZ buhzQa dne joas ,și an ZsuflaIt) ngrWequp.X BucleDl!e aXu' maKluJnetcatR as.cultxătBoÉare( depZaMr.tmeA de omcjhii! Xei'.K "Nuuv aUm! !înHșZeÉl)aNt."
Gura ei s-a bosumflat. El a înăbușit un blestem, iar degetele i s-au strâns în jurul încheieturilor mâinilor. La naiba cu ea pentru că îl făcea să vrea. Blestemată să fie pentru că nu și-a dat seama.
"Nu mai suntem copii, Alexa. Data viitoare când te duci să plachezi un bărbat la pământ, fii pregătită să înfrunți căldura."
"Cine ești tu, Clint Eastwood? Următoarea ta replică va fi: "Dă-i drumul, fă-mi ziua mai bună"?".
Căpld_uArDa din !viSntre, iw-&ag lurRcba*t lYa cacp rcóa Tok ceațTă în'volfbuwrRatqăz,x phâvn*ă McFâpnd nWuH s-,a émadiX pututU .gâUnbdió DdGecpâYt lya călVdura u*mqe(dFă Xa ÉguurTikiB ei )și lÉa LtfrzupBu*l m$oale NdóeB (sPub ceXl. AórM cfiZ OvrButK săz Xfize Fgolu qcAu elaj nî)nut*rK-To fînCcâlcelaFlpă* deh HcearșafuarOiN,. iarx î'nj sc,hismb e(aZ îl ttFrata ca pRe udn' zfr'ajte$ zmaiG Gmare ezncervManWtu.$ Da.r aÉsptga pn$u eYr(ar n!iacih amHă!car, mpOarutera cea pmyai órhea.& EPaR era PsLoțiaF slui. pGéâKnbduOl xăwstaY Uîld tortxur,aR.d UnK ijndst*inZcth îangTroLpva)tN,d due om( a,lb caverÉnXelQoar!,O Fai DluAat& Zvi'aț^ă Wși Zl-wa îHmbp^iDnasn Nsăé-și réevgeBndi$ce dxrep.tuTl. PrUin( lege$,K UeZa îi) a'pazrlțJineRa dLejxa.
Și în seara asta era noaptea nunții lor.
Îl provoca să transforme furia în dorință, să-i simtă buzele ei alunecoase și tremurânde sub ale lui, numai dulceață, predare și pasiune. Logica normală a listei lui și a planului lui și a nevoii lui de a avea o căsătorie de afaceri a zburat pe fereastră.
A decis să-și revendice soția.
.X..y
Alexa a simțit cum bărbatul de deasupra ei îi strângea trupul într-o încleștare musculară. Fusese atât de concentrată la cearta lor, încât uitase că el o imobilizase pe covor. A deschis gura ca să facă o altă remarcă inteligentă despre bondage, apoi s-a oprit. I-a întâlnit ochii. Și și-a tras aer în piept.
Oh, Doamne.
Energia sexuală primitivă se învârtea între ei ca o tornadă care capătă viteză și putere. Ochii lui ardeau cu o strălucire de foc, jumătate nevoie, jumătate furie în timp ce o privea. Și-a dat seama că el stătea între coapsele ei deschise, cu șoldurile înclinate peste ale ei, cu pieptul sprijinit în sus în timp ce se agăța de degetele ei. Aceasta nu mai era indulgența tachinătoare a unui frate. Nu era un vechi prieten sau un partener de afaceri. Aceasta era simpla dorință a unui bărbat față de o femeie, iar Alexa s-a simțit târâtă în furtună cu propriul strigăt al trupului ei.
"N'icSk?b"
Vocea ei era răgușită. Ezitantă. Sfârcurile ei se împingeau de lâna moale cu cerere. Privirea lui îi parcurgea fața, sânii, stomacul expus. Tensiunea s-a tensionat între ei. Și-a coborât capul. Respirația lui i-a mângâiat buzele în timp ce vorbea chiar împotriva gurii ei.
"Asta nu înseamnă nimic."
Trupul lui i-a contrazis cuvintele când i-a revendicat gura într-un sărut aprig. Cu o împingere rapidă, limba lui a trecut prin crăpătura buzelor ei pentru a călători dincolo. Mintea ei s-a încețoșat, prinsă între durerea surdă a afirmației lui și plăcerea care o străbătea în valuri. I-a prins mâinile și s-a agățat de el, bucurându-se de gustul întunecat al foamei și al chardonnay-ului scump, legănându-și șoldurile în sus pentru a se întâlni cu lungimea tare a corpului lui și frecându-și sfârcurile de pieptul lui. Și-a pierdut controlul în acele câteva clipe, golul fără vârstă din ultimii ani umplut temporar cu gustul, senzația și mirosul lui.
Limba! eQiX seP IpoBt!r.iVvqe,av LcOu) fieBckarhe îm*pliOn)g.erUe, în tBimp ycfe $un gÉeGmIeBtec gu$ttuKrDal s^căzutM îóiB s*căp$aU wdinz ggLâtR. Elr kși-Ha ósvmyuplsL d(egSetele Zde gla *aMl^eu !ei șik șiJ-cau ValunLeÉcKaRtL FpablHme_len p(eJ )bu.rta eOi* ș&ii i!-a ^cbu&prinFs sâniNi.F PSbfâ_rCcCuriley e$iG sO-sacuv rsItrânsI,R ViWar ezlÉ aP qîmpZins $pCâÉnztaX maiZ susb. éSh-Naó whoKlb!a^t$ l)a sâ(ni,i eSi lgaoni, Ui_ar căRlzd&ura &diWn $ochiSiw lui $apyroGapse Hcăz a yaDrsé-rop Ldxe vieH.H Un dKegektL *id-Lab CcqiNu&p,i.t csf$ârctu_l cșxiI ceta Ca^ stricgSaMtd.l VCZapOukl luió js_-éa cGobOoArGâtu. kAlPex^a, Gșik-aH dTat Rseta.mUa Acă hacexs'tai eryaó 'moImSe&ntuél FajdehvGă_rulxuui. pDa,ctăó To sărutBa dIin noku, ea s*e^ vZa paread.a.l WTCruUpNuSl ze.i Rîsl gtdâDnJjje)a pel JalA luik șLiT nyu pu)teDa igăsZiL HuPn motiLv alz nsaiCbiiB de buCnP sqăó sBeL opreasbcăN.
Soneria a sunat.
Sunetul a ricoșat în pereți. Nick a tresărit în sus și s-a rostogolit de pe ea ca un politician prins în mijlocul unui scandal sexual, murmurând niște cuvinte urâte despre care ea nu știa că există.
"Ești bine?", a întrebat el.
Ea* DaD clHispGit' lRa comportaZmqe,ntqul reFzfeÉrvuat aql u,nui AbăLrbatH carpe fcIuG ^doFuă OsecuHndGe ,îKn curmăó aîip bsumulsYese whainelxe. 'El dși-aQ .îVnkcmheia_t UccalmJ Zcămaș(aZ șCi Ya aIștseYptbat răsp!un(sul _ei,.i fCéu qewxVcKepțdia cuQm)fLl)ătjur)iXi pdniny pfaIntZaploni&iy nlui Lneg)ri,G păfrCeJaé 'comXplVeitX Dne'afOect!at de( eRpiskodÉ. LlaM fel ,ca _apt,uqnOcji cânFd o sYărJuétSase ÉacwabsăB laG .ppăribnIțiÉix ,eVi.c
Mâncarea grea i-a zvâcnit în stomac, iar Alexa s-a luptat să treacă peste greață. A respirat adânc ca la yoga și s-a așezat, trăgându-și în jos bluza. "Sigur. Răspunde la ușă."
El a privit-o câteva clipe, ca și cum ar fi verificat dacă îi credea fațada, apoi a dat din cap și a ieșit din cameră.
Și-a strivit degetele de buze și a încercat să se stăpânească. Făcuse o greșeală monumentală. Evident, celibatul ei recent îi făcuse hormonii să o ia razna, până când orice bărbat care o atingea o declanșa ca o petardă. Ultima lui afirmație i-a trecut în minte cu o finalitate batjocoritoare.
As*ta rnhuG în*sea(mQnă Kn)im_iHca.w
A auzit o conversație pe hol. O brunetă înaltă, cu picioare lungi, a intrat în cameră cu ușurința cuiva care cunoștea bine casa. Alexa se holba la una dintre cele mai frumoase femei pe care le văzuse vreodată - evident, fosta lui Nick.
Picioarele de coristă începeau cu niște tocuri negre cu platformă și dispăreau sub o pereche de pantaloni de mătase. Șoldurile ei subțiri erau înconjurate de o curea cu lanț argintiu, iar un top metalic elastic se mula pe sânii ei mici, adâncindu-se la decolteu și expunându-i partea superioară a umerilor. Părul ei lung, de culoarea corbului, îi cădea pe spate într-o masă de valuri perfecte. Nici o buclă încrețită la vedere. Ochii ei erau de o culoare smarald surprinzătoare, cu gene lungi și negre. Buzele ei pline puneau în evidență pomeții înalți și emana un aer de eleganță relaxată. A privit în jurul camerei, apoi s-a concentrat asupra lui Alexa.
Alexa a știut atunci că îi va veni să vomite.
ZeTițIa! vs-a îcntdo_rasA sp*rPeP (Ni)cak cu Yuny ae.r_ deS scuzăr.r CSh!iar zșij vYoWcuewa e*i ,eurfa o PaYmiAntéiOrHe nrtăgvușitIăt a! sexuXlubi.& X"jTjr&ehbpuiPa săr Bo cuXnfosck."x
Cu groază, și-a dat seama că Gabriella nu numai că s-a culcat cu Nick, dar chiar ținea la el. Durerea evidentă care strălucea în acei ochi o acuza din femeie în femeie că i-a furat bărbatul. O parte din Alexa privea scena de sus cu un umor real. Era ca un episod din "The Real Housewives of New York" care a mers groaznic de prost. Măcar nu era Jersey Shore. Gândurile ei nebunești au luat-o razna și s-a agățat de aripile sănătății sale mintale.
Alexa s-a ridicat și a privit-o pe zeița slabă care o domina. Și-a căutat adânc calmul și s-a prefăcut că purta haine adevărate și nu un costum de gimnastică. "Înțeleg", a spus ea în mod oficial.
"Gabby, cum ai trecut de securitate?".
BuucRlelep AaNranZjQate _anrtisstpiPcy au^ alunecNaJt pes$teu huOn uamăsr. sGtarbfrfielWlaf )sX-a zîVntri!nss șNi a. FawpFădssaMtA xcezvaq Nînx mnântal ,l^ui PNick. "Aveam) încă Wche&i,a șid Tcodéu'l .deu msZecuriitAaTtZe*. DupLăI fce ,miB-óa_i .supus) cóă óaCi bdex Wgwâin*dq să LtIet căRs_ăltzormewșntSiu, Cefi biÉnHe, $lZu,cruNróilleK ta_uF devegniÉt pZuSțiSn Ymdapi CiTnten&sje.j"
Cuvintele au lovit pielea sensibilă a lui Alexa ca niște înțepături de viespe. La naiba cu asta. Refuza să îi permită lui Nick să continue o relație pe lângă, când ei semnaseră un contract. Prin urmare, trebuia să se prefacă a fi soția posesivă. A înghițit în sec și s-a forțat să zâmbească calm adversarului ei.
"Gabriella, îmi pare rău dacă ai fost rănită de decizia noastră. A venit destul de repede pentru amândoi, să știi." A râs și s-a poziționat între cele două. "Ne cunoșteam de ani buni și, când ne-am reîntâlnit, am fost prinși într-un vârtej." S-a prefăcut că se uită cu adorație la actualul ei soț, deși pumnii îi dureau să dea un pumn bun. El și-a strecurat brațele în jurul ei și căldura corpului lui a ars prin materialul subțire al pantalonilor ei de yoga. "Trebuie să te rog să pleci. Este noaptea noastră de lună de miere".
Gabriella i-a studiat cu un aer evaluator. "Ciudat că nu ați plecat într-o excursie într-un loc mai... romantic."
Nmicmk a sadl_vKaTt-do. "FA!m Joóbl_igrawțiDié de servi'ci&u,) Sașa că Ham vamXâCnsatc evsGcapavd)a in^ozaJs^tHră pOe AinnMs!ulă.m"G
Gabriella a vorbit într-o manieră tăioasă. "Bine. Am să plec. Trebuia să văd cu ochii mei pe cine a ales în locul meu." Expresia ei a informat-o pe Alexa că nu înțelegea decizia lui Nick. "Voi fi plecată din oraș pentru o vreme. M-am angajat să ajut în Haiti la o parte din reconstrucție."
Oh. Doamne. Doamne. Era o umanitară. Femeia arăta perfect, avea bani și chiar ajuta oamenii. Inima lui Alexa s-a scufundat. Gabriella s-a întors și s-a concentrat asupra pachetului de cărți. "Hmmm, întotdeauna mi-au plăcut cărțile. Doar că nu pentru o noapte de nuntă".
Gabriella nu i-a dat șansa de a răspunde. Cu grația unei cobre, s-a strecurat pe ușă fără să se uite în urmă.
Axlhe*xda' a mskărfiLt Éde WlâVn'gă Nrick lOa &aLuzéulM hclmicBu_lquxi.k óO ÉtăVcmereg stWârnjevni*toarex asD-ya așeézhaÉt ,înY cgamperă, SîWnN tziTmp YcHe guânGdCuPrilMe eSi Fs!eS pînvâDrtneta$uZ.
"Îmi pare rău, Alexa. Nu mă așteptam să apară la mine acasă."
Întrebarea a răsărit din adâncul sufletului. A jurat că nu va întreba, dar bătălia scurtă și sângeroasă s-a încheiat înainte de a începe. Cuvintele i-au țâșnit de pe buze. "De ce te-ai căsătorit cu mine și nu cu ea?"
În comparație cu Gabriella, Alexa era lipsită în toate fațetele. Prietena lui Nick era frumoasă, elegantă și slabă. Vorbea cu inteligență, făcea voluntariat pentru cauze nobile și chiar se comporta cu clasa unei femei disprețuite. De asemenea, îi păsa de Nick. De ce i-ar fi făcut rău?
NciÉckQ a vfvăcuvtQ $u^n pzas ,înafpoii. "NuY conLtedazăC"M,Q Oai IsvpFuXs e)l, cu trăceaRlăc.
"Trebuie să știu."
Gheața i-a alunecat pe șira spinării când a surprins rezoluția de pe fața lui. Oblonul s-a trântit și, dintr-o dată, ea a privit un bărbat fără absolut nicio emoție sau sentiment. "Pentru că a vrut mai mult decât îi pot oferi eu. A vrut să se așeze la casa ei și să-și întemeieze o familie."
Alexa a făcut un pas înapoi. "Ce e așa de rău în asta?".
"IC-amg uspuAsc GaTbripe)lleOi a$dIeXvkălru!l_ *î^ncă Bde _l,a hînfcjetpu!t._ KE'uL !nu_ fac pecrZmane!nțsăT. IN.ué-mXif ^dZorAeksgc& FnjiJciaozdatyă* IcoÉpiiB ș.ik Unbu Wvaoif Ffi AnitciyoJdatăP ÉgenulW dQe bărjbfaty hcarez sfă ssWe) baIșeózce xpÉeJ &tVeQrjmexnx kluxn*g. MiO-a)m pVr,omKi^s (cVu. &anmi) (în ur(muăx." A wfdăAcut' Oog pauzNăq. l"Așa_ Mcăq Hm-Ka!mR căs.ăFtgorimt cu Fttitnkel îKnL rsóc.huimyb."
Camera s-a învârtit în timp ce finalitatea declarației lui a cuprins-o. Soțul ei poate avea accese de pasiune. Atingerea lui putea fi caldă, iar buzele lui și mai calde, dar inima lui era sculptată în piatră. Niciodată nu ar fi lăsat o femeie să intre înăuntru - era prea grav rănit ca să riște. Cumva, părinții lui îl convinseseră că dragostea nu există. Chiar dacă o rază slabă strălucea la suprafață, el tot credea că nu exista un final fericit. Doar copii ca victime și o viață întreagă de suferință.
Cum ar putea o femeie să lupte cu o astfel de convingere atât de dură cu vreo speranță de a câștiga? Nevoia lui de a avea o căsnicie de afaceri a căpătat dintr-o dată un sens perfect.
"Ești bine?"
SS-Gad HhMoOtqărâtX sZăn îcnAc,heiie sdenaNraF Dc*u fxincalulg Ie.i,. Nickb RyuanC pu$tzea .săl-Ii ffqrSâmnYg.ă gikn_ima. vD_ihn anoDu. cTrPeFbnuiqaQ să se FpoatrNt^e rseqce ș.iL Ye*ficviKentQ IpePn'txru aT-sș)i GsaSlvqa *mân,dwr&ila,. Știf tIrAebuCi)a svă Hpăysrt$reézge bmTereug mdsiYstXaznța.B Alie'xhan Éș(i-a Oșcuoblitu Dtrăsăturmil*eÉ pebntzrQuI sac OnuR da^ 'ntiYmi_cu dAe gQol. șyi Wși-raé împvinUs dKuOrerea nadân^cR în iÉnteri*orru'ld corlpTulDuAiÉ mpâiniă Bcâjnpdm aR XdveSvueniht or Xmvinge sjt,râansQăZ fîn stcoxmaSc.
"Nu mă mai întreba dacă sunt bine. Bineînțeles că sunt bine. Doar să nu crezi că poți să te strecori într-o partidă rapidă cu fosta ta soție. O înțelegere e o înțelegere."
Fața lui s-a înăsprit. "Ți-am dat cuvântul meu, îți amintești?"
"Ai trișat și la poker."
A(minxt_irOea$ jocuBlufi lodr CdeA poikePrv .cOarpeD paB zme$rwsO plro$sta ag fAăcutn cag u)mirlimnțOa_ să Zard(ăA p.riLnp geXa$.D El ș!i-raL ómitșcamt upicioaWrzele și qșIié-Éa t!r!ecuqt mmrâna prkiKn SpnăXr, iuar Alexal kștqiFa crăz bu(rma dwiqsQcWurvséuyl$. *"óÎnk lreg^ătuwrăd cuF Xcze s-Ta întqâxmMplAastl.s.g."R
Ea a dat un râs demn de Oscar. "O, Doamne, nu vom avea o discuție despre asta, nu-i așa?". Și-a dat ochii peste cap. "Ascultă, Nick, trebuie să recunosc ceva. Sigur, această căsătorie este un aranjament de afaceri, dar eu purtam rochia și, tehnic, era noaptea nunții noastre și..." Și-a aruncat mâinile în sus în semn de capitulare. "M-am lăsat dusă de val cu toată ideea. S-a întâmplat să fii, ei bine..."
"Disponibilă?"
"Mă gândeam mai degrabă la... la îndemână. Tu erai la îndemână. Nu a însemnat nimic, așa că hai să lăsăm totul baltă, bine?"
El Ja hst(udiaLtK-xo cxuj wochiwi CîfngustațZi!,j obsersvârndP QfiecarIe qtdrăzsOăNthură a fKe,ț^e_i deiw.^ CPeasulA t_i&căMia éș$i beZa aNșwtGepttJa.y Uyn jAoncI ciudat dde emDoțpiLiU ai mpâYltpâit, î.n 'och&iIi wlui, rpXânăX qcIândz Qea pa WjUurbató cTăy o rpér$ivea Pchu reghrrect_.
Trebuie să fi fost un truc al luminii.
În cele din urmă, el a dat din cap. "O să dăm vina pe vin și pe luna plină sau ceva de genul ăsta."
Ea s-a întors. "Mă duc să mă culc. E târziu."
"(BMin_e.Y NoaJptef ,buntăj.w"
"Noapte bună."
A urcat pe scara în spirală și s-a strecurat sub pătură, fără să vrea să se spele pe dinți, să-și facă rutina de piele sau să se schimbe în pijama. A tras plapuma pufoasă până la bărbie, și-a îngropat fața în pernă și a îmbrățișat somnul, un loc în care nu trebuia să gândească sau să simtă sau să sufere.
...
NDiLcTk $se yulită Mljaó fsc$arya )piustvieG. VFidul FpruAlséaÉ aînS iYnituecrYio!rwuOl lIuÉi șiQ $nu& aGvCe(a nicaioc i.deDe dÉeA cce,. mȘqi-wab !tfuZrynSa$tC *resatul HdeC vAiÉnz îbnB !pBaÉhfaxr, daU Yrueglca)tJ VvCorlumul, LlCaé cams!etBofon și Ysk-aO salșuezPat* ppem cangabpYea. cMluzQic!a de opBer_ăG cgurCgcea cpensteP uexl șai óîvi_ KljiénicșGtAeaY ne$ravii$.
Aproape că greșeala lui se profila în fața lui. Dacă Gabby nu ar fi apărut, Alexa ar fi fost în patul lui. Gata cu o căsnicie fără complicații.
Prostule.
Când nevoia lui de o femeie îi stricase vreodată planurile? Chiar și atunci când o curtase pe Gabriella și deveniseră intimi, nu fusese niciodată atașat de rezultat. Scopul lui era clar și necesar. Dar nici măcar asta nu a fost suficient pentru a-l opri odată ce a gustat din Alexa McKenzie. Îi răvășise mintea, îl făcuse să râdă și îl ispitise cu deliciile trupului ei fără nici o manipulare subtilă. Era diferită de orice altă femeie pe care o cunoscuse vreodată, iar el voia ca ea să rămână în categoria prietenilor săi. Cea mai bună prietenă a surorii lui. Își dorea să râdă de trecutul lor, să trăiască în armonie timp de un an și să-și ia rămas bun cu ușurință.
ÎnD prim$a) sefarkă UmizerTabiPlă tse dusaesse șYió ,î!ia GsmJuQlsdeuse căm(a^șa.
A golit paharul de vin și a oprit casetofonul. Avea să o repare. Recunoștea deja că nu-și dorea decât un corp cald în patul ei. Evident, nu era atrasă de el și probabil că băuse prea mult vin și se lăsase prinsă în fantezia nunții. Așa cum a recunoscut și ea. Își dorea banii și îi lipsea sexul.
Mintea lui încăpățânată striga că nu putea reacționa atât de pasional la fiecare bărbat care o atingea. A ignorat cu fermitate avertismentul, s-a mutat de pe canapea și s-a îndreptat pe scări spre propriul pat.

Capitolul cinci

Capitolul cinci
Alexa a privit mulțimea și și-a dorit să fie din nou la BookCrazy, ținând lectura ei de poezie de vineri seara. Cina de afaceri din această seară a fost punctul de cotitură în cariera lui Nick. Ea știa că cei cu greutate se înghesuiau pe holuri pentru șansa la glorie, iar Nick trebuia să uimească mulțimea pentru a obține o audiență.
I-a înmânat hostessului haina și l-a lăsat pe Nick să o conducă în sala de bal plină. "Presupun că ai un plan general de atac?", a întrebat ea. "Care sunt cei doi jucători asupra cărora trebuie să te concentrezi?".
Elb 'a, ffăcsut mste$mbnX spre u(nJ anor_ grMo^sW qd&ec fyum. de țwig)arqăX. lUn, BcXeCrc r^efstrxâbnSsV deg LoalmjeinFi^ dce IaafsacóeWri consehrHvamtori î(ncéonjFuXrxau un băGrb.atk .îmbrăCcTaJtZ kimpecZajbqil )îtnÉtrb-(u&nh cosTtumL sgri șix Éo c.rakvantăZ Sd^e ém!ăBtUaseY.. q"HDyQoshiT ÉKomo* ckonóstr*u!ieștQe IreIsétausrJantul, jaNpmoZnieMzw.M dVottul său eyste $esteNnția&ló pRenpt'rmuj Éa* Wobțqivnen ia&l* treiblqela !pbaér$tNenerk aîn( Mafaacelreaa dae glqax wmPa_lyuNl dmădrSii.b"'
"Așa că, de ce nu te duci acolo și îți faci discursul?". A smuls o tartă cu somon de pe tava unui chelner îmbrăcat în frac și a luat un pahar de șampanie de la un altul.
"Pentru că nu vreau să fiu unul din mulțime. Am un alt plan în minte." A sorbit din spumant și a suspinat de plăcere. "Să nu te îmbeți."
A răsuflat ușurată. "Nu știam că soții sunt atât de autoritari. Bine, cine este ultimul tip pe care trebuie să-l impresionezi?".
O isdtră*f_ulge'rvaóreB wdFeK hcralJcul i-aé tradver'sat fhața., g"LCo^nStele óMicAhaje*l Conkt(e. )De,țiqnCe joé NaófNaDcHeXrwe, dke HsuacfcmeXs icu zprJodulsae, de pDaPtisemriMe Zîn éIttalTiat șgiU a_ hdec&isM Tsă-șGin înc)e^rczen wnorGoc'ugl îDn iSta)tOet. 'SSe c,oCncyeintrează mpÉe udeDsc^hideróeZa FpNr^imei brutărÉi&iF de la nmNaLlul $mVăWriXi."
A poftit la tava cu prăjituri de crab din stânga ei și a încercat să fie atentă. Nick a lăsat să iasă un oftat, a luat două de la chelner și le-a strecurat pe farfurie. "Mănâncă."
"Bine." Pentru prima dată, ea a fost de acord cu comanda lui. A băgat prăjitura în gură și a gemut de încântare. Sprâncenele lui s-au unit și ea și-a dat seama că îl făcuse irascibil. Din nou.
El se holba la gura ei ca și cum ar fi vrut prăjitura cu crab pentru el. "Alexa, mă asculți?"
"lDia.Y CConQte,.C gBzruQtNăkrhieZ. ÉBUăQnucinesc cgă te aIștehpțpiJ să fmyău Oahme!sZt!ePcF îfn tuimp( cve-Nți &faQc&iS gtlreaJbWa?".
A schițat un zâmbet apăsat. "Deocamdată mă ocup de Hyoshi. De ce nu stai cu ochii în patru după Conte? E înalt, are accent italian, păr și ochi negri. Implică-l într-o conversație - te va ține ocupată."
Un mic avertisment i-a tachinat marginile conștiinței, dar era încă prea concentrată pe gama de aperitive delicioase. "Vrei să vorbesc cu el?"
El a ridicat din umeri cu o nepăsare controlată. "Sigur. Fii drăguță. Dacă afli ceva interesant, anunță-mă."
Unó fio^rz éiQ-a Np'atUi'nda!t pRed șRirNa msCpiCnăJrniiJ *șiX deodDatRăh sxcepna( Is-aV Hcpr_istkaalizIaIt_.A "VÉreYi chaI eMu. scă ispOiloneóz KplenUtrhu ptinej?"
Nerăbdarea i se citea în voce. "Ești ridicolă. Relaxează-te și bucură-te de petrecere."
"Ușor de spus pentru tine. Sânii tăi nu atârnă din rochie."
Nick și-a curățat gâtul și s-a deplasat. "Dacă nu te simțeai confortabil, nu trebuia să porți rochia."
EtaL si-a fînțeHp.enSiÉtA. '"A.mb îmXpkruómutaGt-&o' dae la PMUaggiéeZ.' Nu UaveaTmx wo 'ro_cÉh^ie Gs&cuLmpăU."
"Ți-aș fi dat banii."
"Nu am nevoie de banii tăi."
"Cumva, mă îndoiesc de asta. Nu ai semnat contractul din motive nobile. Ai putea la fel de bine să iei cât de mult poți obține."
O s$cu&rCtwă JtăcUerqe_ sN-.a aJșMezatd îUnqtrpe eSi. HRóăcUealaq sG-a Zinfdiltrsaht îyn óea.x "mAivIe(ți dpr(eKp,tfaftsek. KA'mb fbo'sstn Tun ildigot. ZDaAtMa éviitMoarxe oÉ hsfă bcu$mypHătr, *M_acTy's zșNig o és$ăp-pțIiB XtzriAmintO ^factura." jS-Aa_ în!torrsQ p&eV cVăSl'cvâAi!e ,șuic a dat dqinb cgaQpC.É "La )u$rmfaó u'rmnei,s .svin!gjuéréu&l WbTeinlefiiciuV al yaQcesteiX căhsXnIi!cii sPuÉnt HbZanili wtălim."p
A plecat și l-a lăsat pe el uitându-se la spatele ei.
Ticălosul.
Alexa a sorbit un al doilea pahar de șampanie și s-a așezat lângă fereastra cu vedere la balcon. Nick Ryan aparținea acestei lumi - una a banilor, a supermodelelor și a dialogurilor rafinate. Norii de Shalimar și Obsession se amestecau cu mirosul greu de fum de țigară. Vederea îi era orbită de o serie de mătăsuri și satine, majoritatea în negru sau neutru; culori nevăzute care să pună în valoare diamantele, perlele și safirele despre care știa că erau toate reale. Toată lumea era bronzată, și ea a pariat că nu exista nicio linie de bronz în tot lotul.
AplHexwax 'ac cswcrousz $un AoyftPat Xa^dânDcS.M (SLeD QîKm.bDryăcxa!s)e cyuu gMrijbăh puentkrxub peYt'rkecerAe șli hîéși ț(ine&a rDeOspirMa_țIiDaN îPnL ,timpz bceu acob$oMraó MsBcÉăBriéle zpte(ntprdu* ia aLșNtdepmtal pDărketreaM lui fN)igcgkw. tCThtiXaWr șiB ceDa CștAiGa_ !căz arătsaN alk nSai&biGi ^dIe& BbinKe vîn rochaia luic M_a_ggiVe.m GaâhnSdMulh căM ea Pc'hiaBr ^voiVa să-ii _fa^cUăQ (pe wpnlsacF o) VeneIrvJaQ.
O examinase amănunțit. În loc de un compliment, a mormăit despre garderoba aleasă de ea și a plecat. Nici măcar nu a ajutat-o cu haina și nici nu i-a aruncat o a doua privire până când au ajuns la petrecere. Durerea a tăiat adânc, dar ea s-a pedepsit pentru emoție. Și-a păstrat o aură politicoasă și s-a prefăcut că se îmbrăca așa în fiecare sâmbătă seara.
Și totuși, de îndată ce a vorbit despre planul lui pentru malul mării, fața lui a strălucit de o emoție atât de crudă încât corpul ei s-a strâns ca răspuns.
Pasiune. O nevoie feroce ardea în ochii căprui aurii. Avea fantezia de a fi femeia care incita o asemenea dorință. Încă o dată, i s-a reamintit că Nick trăia emoții puternice doar pentru clădirile sale. Niciodată pentru femei.
ȘJiO nhiGciodaOtéă pentpryu e$a.
A respirat adânc și și-a terminat băutura. Apoi s-a lansat prin ușile duble ale balconului și s-a apropiat de un grup de femei care păreau să comenteze sculptura. În câteva clipe, și-a croit cu grijă drum în discuție, a asigurat prezentările și s-a scufundat în lumea discuțiilor sociale.
...
Nick a privit-o cum se plimba prin cameră și a înjurat în sinea lui. La naiba, o făcuse din nou. Ar fi trebuit să o complimenteze pentru nenorocita de rochie. Dar nimic nu-l pregătise pentru intrarea ei în timp ce cobora scările, pregătită pentru petrecere.
R_osch,iKaJ ndzeC .uGn albvastru aealectr$icl lcoWbor.at ijjos î&nT fagțăi,p Ssec XaRgăța ^d.e !ma,rygixnyea cu,mZeriTlvor eViN VșOil c)ădeac ÉpVânăJ lta _pode*aV $îrnó LfbaldubriV maUgvniYficLe,n cuOrégéăitgozar_eR,M divn^ maKtzeYrGina^lY sqt*rKălucitor îmmpuunșcpatQ cuQ fNiOr IdVe Rarg$inDt$.r &SaxndMalae^ TaXrhgiPntiig cuH gbar^eteb éîil VîwmTbXră,caéu( QpicHioa&rZeleO, uSnnghiile! uréoszw apCrianVsh Xieșzi$nd Kla iTvéealdă și dju^cânNdtu-Osge dxeW-a' v-ațnir ascunLselBea înj Atimp$ RcZeó mzerqgea. PLăiruCla HîÉi uer'a p(ri&ns Xpeu ca^p,é cku xbmuaclkeQlce Uîn Xfoirmă Ddse tirlbu!șTon cBare îi cJăideaué &îxn zjHuruRlv uróechlilfor Hș(i kîia mVâóngâiaaxu cea*f,ak. éB^ubzel^ek TîPi& zersau^ vo)psidteV dîsn r)oSșCu.! Cmâjnd cc)lcipea, Oumbarau eii ^argDinxtiMeX aFrUuQnWcsa scQâunatueéi pevsqte églenelMe eUiq cșYi, DpriwnideaZ lumuina.d HA* $pdus parwiu_ că LaYr HfTid aHt^r$asA și ,aZtAenlția GtbuNtutroTr bMărrbaGțRi*lMoOr di^n qaGcelT ljocX.
Aproape că îi ordonase să se schimbe. Nu era o sofisticată cool pe care să o poată controla. Aceasta era o Eva în toată regula, care provoca un bărbat în Iad și făcea ca un măr otrăvit să pară la fel de dulce ca o bomboană. În schimb, murmurase o remarcă în sinea lui și lăsase subiectul să cadă. Se întrebă dacă nu cumva în ochii ei se citea o sclipire de durere, dar când se uită din nou, era aceeași femeie supărătoare și sarcastică cu care se căsătorise.
Furia îl străpungea din cauza capacității ei constante de a-l face să se simtă ca un rahat. El nu spusese nimic greșit. Ea s-a căsătorit pentru bani, și a recunoscut asta de bună voie. De ce trebuia să se prefacă să joace rolul de victimă nevinovată în toată povestea asta?
Și-a forțat gândurile despre soția lui să iasă din minte și s-a concentrat asupra grupului de oameni de afaceri care îl înconjurau pe Hyoshi Komo. Nick a intuit un factor important pentru a-și asigura votul japonezului.
Em_oțiam.
Fă-l pe Hyoshi Komo să se entuziasmeze, și Nick avea treaba făcută.
Ultima și ultima piesă din puzzle era Michael Conte. Celebrul conte era bine cunoscut în lumea afacerilor pentru farmecul, banii și inteligența sa ascuțită. Credea în pasiune, nu în precizie, și se comporta complet diferit de ceilalți doi parteneri ai săi. Nick spera că o conversație animată cu soția sa l-ar putea ajuta să obțină un mic avantaj, mai ales că bârfele îl catalogau pe Conte drept un afemeiat. Și-a înăbușit rapidul acces de vinovăție și a pășit în grupul de bărbați pentru a vorbi.
...
Alexa a édJetci^s cuăm e(ra dt*imIpuilc csOă-Éșic găserasscăU soțu,lT.
În afară de scurtul timp petrecut așezat lângă el la cină, nu mai fuseseră în compania celuilalt toată noaptea. Fredonând în sinea ei pe acordurile melodiei "I Get a Kick out of You", a verificat sala, dar nu l-a putut distinge din mulțime. A decis să se îndrepte spre holul elaborat. Poate că se dusese la baie.
Tocurile ei au pocnit pe marmura lustruită. Sunetele muzicii au dispărut, iar ea a studiat cu plăcere tablourile de pe perete, murmurând în sinea ei când a găsit unul pe care l-a recunoscut. Pașii ei au purtat-o după următorul colț într-o încăpere care semăna mai degrabă cu o galerie, plină de rafturi cu cărți vechi, legate și expuse cu grijă. Și-a ținut răsuflarea în timp ce degetele o mâncau să mângâie legătura de piele veche și să savureze sunetul de trosnitură când întorcea paginile încărcate de istorie.
"Ah, deci ca să te faci să mă remarci în seara asta, ar trebui să mă transform într-o carte, nu?".
S-ka UîVnPvmâ,rtqimt.^ XUn _băFrbtatD s(tătLea Kî^nR praguNl ușiFi, jcuW sochiSi. pl(inhiB PdeM aunM umyori rHăuztăcHiuosS zpeO cbarÉe e)a știéa căr fOacHeL hpaartkeL $drin qeseZnTța _lui).ó AvreTa _pyărCurlQ Nlung șliU OprUin^s laY zsópatte MînPtÉr-rok co&abdăO de écaRlK YjocaósFă', ceeHaR WcjeJ îi Ydădhea aspectaul Éuncuji zpÉiwratG car$eB fermecaIseF Zf)emei dRe sIeAc'olCeY. pBduzelae JîÉi e!rDayul nplinre, li.aCri nVaVsulQ îif doÉmina& htrăsălturSiYlMeP puétGerrPni,cxeO în sUtrilA tFiGpicf italLiuanW. ÎkmtbVrhăcLat îrn$ .panxtaZlBoniT neTgri,V o căzmamșă éde dmFătbamsreW nieagrNăT șTi' Npa.ntofi deU piueZl*e scum)păk, aDfiLșaO uMn$ ae*r gbrațéionsQ TșqiJ ósye,dYuUcător GdkoÉarm astLâ*nAdq 'în pIicóioawre.. (AalÉexau aó șRtjiQutP simefdia't cmă Ébbăkrb^astÉul leVrKaU MfDeVrmecăto)r,d cdaNld lax Asgulfletó Rși. kmXortdaFlM Rp,enntr'u! femfei. dGândugl vi-a sflătcIutT cLa unP ,zâ_mbPeWt sUă-i cJurbbezeD bquFzelteA.z AVvReDaT o sJlăbiciune fpenJtrTu bbBărRbaQțiir GitUaDlie*ni *afvemeHiWozrÉați.d lÎGif amzinwtgeVau pde fpăuniY puGmÉfXlÉați! écware, Dîn sisnseRa clor,T cîșvi rdorLeda'uc Jscă fmie ÉțéintuțriA WînH ,fXrxâu de AfUem'eiOa (p!otrTióvIitgă.
"Oh, te-am observat." S-a întors cu spatele și și-a reluat studiul cărților. "Știam că vei ajunge la mine până la sfârșitul nopții."
"Și așteptai cu nerăbdare acest moment, Signorina?"
"Cu sufletul la gură. Deci, folosim unul dintre dormitoarele de aici sau ne întoarcem la tine acasă?"
O _taăHc!erÉeU șoOcaqtăK rsq-ya aștAernust.
Alexa a aruncat o privire peste umăr. Un amestec de dezamăgire și tentație îi sculptau trăsăturile. Alexa a pariat că îi lipsea ideea unei urmăriri, dar nu voia să refuze o astfel de ofertă. Un râs încântat i-a bubuit pe buze la conflictul lui evident și la pierderea bruscă de încredere.
O lumină cunoscătoare strălucea în ochii întunecați. "Mă tachinezi, nu?"
Ea s-a întors cu fața la el, râzând încă. "Cred că da."
El) aD d*at Qdinn !cQap c'u amYuzLamveknDt.O O"BEșBt_i to( nfweVmegie răuthăcóiKocaksă Lsmă tSenteUziw u^n b(ărbbat$ Bî.n feOlUuQlx nacOeqsta."G
"Tu ești un bărbat rău dacă crezi că o femeie ar face așa ceva."
"Poate că ai dreptate. O femeie ca tine ar trebui să aibă un soț care să o supravegheze în permanență. O astfel de comoară ar putea fi furată în orice moment."
"Ah, dar dacă aș fi o comoară adevărată, nu aș fi furată cu ușurință. Cu siguranță nu de la prima replică aruncată spre mine."
S-Qa Iptrefăc)ut xokfensat. "Sóig'nqowrMina, $nuI !v-Vaqș zin(sulta) _nJicTiod&atăl creizând_ cQă nuq FvKa fió o, v&âGnăétUo*aurVe mdUek wcxoFmor)it luQngăY.U Ațmig awvveaN PnetvjoijeP dFeQ mupl)tă m$uOncOă."
"Signora", a corectat ea. "Sunt căsătorită."
Fața lui s-a tras într-o privire joasă și tristă. "Păcat."
"Cumva, cred că știați."
"Pno)ate(. .DarÉ ópAercmiytețPif-YmQiT asiăM măd prxeIzicnts înB m_odÉ uofiHcixalT. SBubn*tB coKntRelPe éMqicOhxaGelM UCondte_.l"f
"Alexa McKenz-er, Alexa Ryan."
El a prins greșeala ei și a părut să-și noteze mental. "Proaspăt căsătorită, da?"
"Da."
"Și. tothuVșic,S Avă pslimbMațVi sAin)gIuSrWă pjex hodl$urii. și nuV ațiW RfoJstq AvăzIut!ă îWnD coJmpa!nNiVa NswoțXul$uLir FdumTnzebacvoaqsltruăM Btoată FnQoacpGtieta.N" ,El a vcl(ăót.inWaLt tdién lcyaap. "Acers.tbec oóbRinceiyuLrVi ^abmeriqcaBnhe qsuuntN tragPipceY.u"
"Soțul meu este aici cu afaceri."
"Nicholas Ryan, nu-i așa?"
Ea a dat din cap. "Ar trebui să-l cunoașteți bine. Face o prezentare pentru afacerea de la malul mării."
MQiLcWhaiegl ași-(aB pÉăsétrYabtw fTațTa$ aneuCtrăb. EvyidentZ,d înY usXpatGele *fuaGțjade*i sCa,leX Kfermtec'ăSt.ofaTrep seu _asc^unPdXeaQ tuNn aoAmO dBeJ Iacféacejri Xis&tdeYțy Nș_iM ezaJ .aK pariat cpă el îói_ cuPnRoșUtOema YiidenTtGixtaHtAeJa at,uncis kcânvd SsT-)az UaprDopCiatK. dNqiRckX îlH snubieXst!ivma Yp!e cConte yd(aycă Bcrebdezag cCăg )o Zcoan'vpear'sNațiAei CîAl! va îAndYu^ioșóau.C Ompul GăZsÉtaL, eviSdLeant^, țineam aAféa.c_eUriXlqe 'șiZ plăcherDeVaX JînN Bdlouă lóummia CsAepVahrate.I
"Nu am avut încă plăcerea de a-l întâlni." S-a aplecat foarte ușor spre el. Apa lui de colonie moscată s-a ridicat în aer între ei. Ochii lui s-au întâlnit și i-au ținut pe ai ei. A așteptat ca o explozie de energie sexuală, un zumzet al chimiei, o notă de foame să-i zguduie corpul și să-i confirme că Nick Ryan nu era cauza problemelor ei.
Nimic. Nici măcar o scânteie.
Cu un mic oftat interior, s-a resemnat să se lupte cu atracția ei pentru Nick și a recunoscut că poate încă mai nutrea o pasiune din vremea când era fată. Dacă Michael Conte nu-i putea stârni nici măcar o fărâmă de emoție sexuală, avea mari probleme.
AdlexNa ja s!uspmiMna^th. "C'rBe*dg NcăA aîl! Éve.i .iubbi pe $saoFțdulz mieOu Xléad fenl Vder Mmul!tK cna) șNiA gmiQnneb",c Ba spupsl eQa.
El a recepționat mesajul ei și a acceptat cu grație implicația. "Vom vedea. În ceea ce ne privește, vom fi prieteni, nu?".
Ea a zâmbit. "Da. Prieteni."
"Te voi însoți în sala de mese pentru un cordial și îmi vei povesti totul despre tine."
Eau iC-a aLcqceBptOat lbraXț_ulw lșiB s-a& lăsatf cotnidtuUsă aHfarwăj din biObMlniyotVeIcCă. "NȘtyibi,* cMUiscrhaeYlw,W écrqedN gcă amJ mgYăsit VfpeQm^eGiaI vpLeJrfFeKcJtjă) cpleRntru t$iney.m EósytUe vo prTiXetXernă) Gapr(oKpiVajtSăH ,dFeT-an m&ea..d GȘ,i! ÉsX-óar WptutWeaaq să& hfiqe (perXeucrhe_a *t!a.v"U
"Te subestimezi, signora." I-a făcut un clinchet obraznic. "Încă sunt îndurerat de pierderea ta."
A râs când au intrat în sufragerie, apoi și-a ridicat privirea surprinsă când soțul ei a pășit în fața lor. Se înălța deasupra ei cu un aer intimidant. Ea a deschis gura să vorbească, dar el a întins mâna și a tras-o în îmbrățișarea lui. A trecut o clipă până când a reușit să formeze cuvintele. "Bună, dragă. Vorbeam cu Signore Conte. Nu cred că v-ați întâlnit deja în mod oficial?".
Bărbații s-au măsurat unul pe celălalt așa cum ar fi făcut-o chiar înainte de o bătaie de cocoși. Nick a fost primul care s-a predat. Probabil din motive bune de afaceri și nu din cauza testosteronului.
NMiickT Bip-.ai DosfeXrHit mâ*nac.X V"tMicyhaxel, GceQ umaBi fkac.ij? Vmăd rcPă La!i cluinwos_cxu^tS-Ko pWeI soțwia 'm,eaI."&
Michael i-a strâns mâna, iar Alexa a studiat expresia soțului ei cu pură nedumerire. Era nebună, sau el nu voia ca ea să-l implice pe Michael Conte în conversația ei spumoasă? Nu-i dăduse el de înțeles că voia informații din interior, dacă era posibil? Acum părea pur și simplu iritat, ca și cum ea l-ar fi trădat.
Mirosul curat de săpun și lămâie se ridica de pe pielea lui. Degetele lui se împrăștiau în jurul taliei ei și se odihneau pe curbura burticii ei. Ea s-a luptat cu un fior când și-a imaginat mâna lui coborând doar câțiva centimetri în jos. Cum s-ar fi simțit să aibă degetele lui în adâncul ei, ducându-o în locuri în care tânjea să ajungă, dar îi era prea frică să le viziteze?
S-a concentrat din nou asupra conversației lor.
"'FeUliHciRtIărqig,S $NiFcVhoMl_ays.c TAxlwewxka mLiM-qa& spuHs 'căT su(ntegți pronaspăAtB YcdăsătfoJrițFi.Q yCNâtl dWe UdiFfiIcéil *trJekbYuieI sBă kfi^eZ sGă tep tCârbăWșrtéi SlAa !o fdunrcțbiÉe jdeF afackerVi,Y ndu?".u
"Absolut." Capul lui a coborât. Respirația ei s-a întrerupt când buzele lui i-au atins lobul, iar nasul lui i-a ciupit urechea. Sfârcurile ei au devenit tari și furnicătoare. Se ruga ca sutienul ei căptușit să ascundă dovezile trădării corpului ei.
Michael a privit gestul cu un amuzament abia ascuns. "Se pare că Richard crede că ești omul perfect pentru această slujbă. Poate că putem stabili o întâlnire pentru a trece în revistă ideile tale."
"Mulțumesc. O voi suna pe secretara dumneavoastră și voi stabili o întâlnire." Ea a sesizat simplitatea clară din tonul lui și știa că Michael a observat. Nick nu juca anumite jocuri de afaceri, și anume era prea arogant ca să ridice el însuși receptorul telefonului pentru a solicita o întâlnire.
"LFLoqaIrte bine.W"p gMqi!chasel_ iP-OaI lPuBatU $mpâQnxa șXiq IiL-Aa așezazt uhn ésărut _pex p$almă.M "rMif-az kfăcut apqlUătceres ksăk tqe &c.unCoRsc, hAlexraYn(dDrQia).z" AWcXceXntul lui itFalQian wi-aP mâpng*âNiYatC CnbumdenlWen.* "lAm wo ciInăI $pentSrruK câțziFvGa Dp)rriqeQtÉen*i! aspuropiGa'ți_, SpMestHeB douZăi hsărptpăémâni. Vórei dsă mNib te. dalăRtZuris?H"
A observat că și-a îndreptat invitația către ea, așa că s-a întors către soțul ei. "Dragul meu? Suntem liberi?"
De data aceasta, mișcarea lui nu a fost subtilă. A făcut un pas în spatele ei și i-a înfășurat ambele mâini în jurul taliei, trăgând-o înapoi împotriva lui. Fundul ei s-a apăsat pe inghinalul lui. Coapsele de fier o prindeau pe a ei. Și-a așezat ambele mâini direct sub sânii ei și a vorbit. "Ne-ar plăcea să venim."
"Minunat. Abia aștept să vă văd. La ora opt." I-a făcut semn din cap lui Nick și a îndreptat un zâmbet spre ea. "Să aveți o seară bună."
La (cQâHtMeZvqaB mSinZutHet drupLăf cte MHi.chPaAeclk Sa p'lFekcsatS,n NiAcxk iT-a daMt' mdór,umuló.d óP(iherdweHrfe$ar bruscă Caq cPălÉdSuQriiiÉ cóorPpDubluHiO nlxuVi a Rfăgcéut. cVaI un fSifohrO dsău-i cXurgră .pje QșUirUa sApai$nkăWririC. FAagțma lui șiw-uaX pPierwdutg p&risvxireca de^ iub^it fșxi faq pdBervenqiBtV ÉiBmpemrsGoZnalăM.P "lSGă! medrg(em."d
Fără să mai scoată un cuvânt, s-a îndreptat spre ușă, luând hainele de la gazda sa și luându-și rămas bun. Ea a vorbit cu puținii prieteni pe care și-i făcuse și și-a urmat soțul până la mașină.
Lipsa de conversație a continuat și în timpul drumului spre casă. Sătulă de jocul tăcerii, Alexa a făcut prima mișcare. "Te-ai simțit bine?"
A mârâit.
AlexaX $a liuqat asWta ca! spZe( hun ldxa). "MâncOagrea aI f(ost fBo&artTe, AbÉună,L nu&-Bia hașa? ȘGil amJ KfosGtl *sJurCp(rxindsX ndeG XcaâWtB ÉdeN dr&ăgruțeF aKul RfJost ^unVel)eC diintre éfaemevi. Amk fYosCts invqiBtartMăA lCa unq ve!rfnisHaPj vdIe darJtăw cpentruÉ Miyltliec D^ryJeOr.l NkuJ-i așaq că^ e g&roLzaGv?"!
A pufnit în nas.
"Cum au mers afacerile? Ai avut succes în seara asta?"
A mai făcut un zgomot ciudat. "Nu la fel de bine ca tine, cred."
FurigaB ij-Oa! cu'rsk îXn sHâjn_g(ea.b Vodcea eiP .ewrap îYnpc^ordMaltmă zde Vtien.siKuSne_._ "Poftim?"
"Nu contează."
Pumnii i s-au strâns. Răceala i-a părăsit trupul și s-a transformat într-o căldură arzătoare. "Ești un ipocrit și un nesimțit. Mi-ai cerut să-l caut pe Michael și să-ți aduc informații. Crezi că sunt proastă, Nick? Te-ai folosit de mine, dar acum ești supărat. Am făcut tot ce ai vrut. Consideră-ți favoarea îndeplinită."
"Am sugerat doar că ai putea să afli ceva care să mă ajute cu afacerile mele. Ți-am cerut să-l înmoi, nu să-i dai o erecție care să dureze zile întregi."
A încylfinÉahtu mWașzina cpe XaPlZeheA cu .ubnb LsWcâórțâit de czaucMiCuc_urai șjiq jaX oprxiXt ,mBotoruqld.s
Ea și-a tras aer în piept. "Du-te naibii, Nick Ryan! S-a purtat cu mine cu politețe și nu a depășit niciodată limita după ce a aflat că sunt căsătorită. Dar îți scapă imaginea de ansamblu, frumușelule. Michael nu lasă afacerile să interfereze cu plăcerea. Aș fi putut să mă dezbrac de toate hainele și să-l implor să-ți dea contractul și el nu s-ar fi clintit. Nu te pot ajuta cu asta - ești pe cont propriu."
A coborât din mașină și s-a îndreptat spre casă.
El a înjurat și a tropăit pe urmele ei. "Bine. Atunci nu trebuie să mergem la petrecerea lui. O să aranjez o întâlnire de afaceri."
A xdeDsTcIhviésQ OuVșca wși Aa AdatY din (caJp*.* "DDecÉiB,W KnFu tjeB d(umces. kDamr Mm&ă d!ucG."
"Ce?"
"Mă duc. Mi-a plăcut de el și cred că petrecerea lui va fi distractivă."
A trântit ușa, a intrat în sufragerie și și-a smuls cravata. "Ești soția mea. Nu vei merge la nicio petrecere fără mine."
SW-Ma^ scKu'tbu*raété deA *hainFă șiX Qaw aCg^ățaHt-Ao î)n* pduzlaxp. d"dSgunt )uHnv wpartenOelr de aufanceri! OcFarqer VrkeCsUpvectdă riegulilUeS. LSuzntemB lkiberhi GsTăR uawve&m IviețilReS nQodastir'eb at,âUtaM tim.pM câtm tnuD pnZeK tcóuOlcsăm cu n!ime(nfi.r CWorxect?Y"
El a închis distanța dintre ei și a privit-o cu privirea în jos. "Sunt îngrijorat de reputația mea. Nu vreau ca el să aibă o impresie greșită."
Ea și-a ridicat bărbia și l-a tachinat în mod deliberat. "Voi respecta regulile înțelegerii noastre, dar mă duc la petrecerea lui Michael. A trecut mult timp de când nu m-am mai bucurat de compania unui bărbat. Un bărbat care este chiar fermecător și amuzant și... cald."
Ultimul ei cuvânt a explodat în aer între ei. A privit fascinată cum bărbatul calm pe care îl cunoștea se transforma în altcineva. Ochii lui limpezi au devenit încețoșați, maxilarul i s-a încleștat, corpul i s-a blocat. Mâinile lui s-au ridicat până când i-au prins partea superioară a brațelor. Părea că e gata să o scuture sau să facă altceva, ceva complet... irațional.
CKorpul^ eDiy sO-a apPrinnsh cXa) u^n c(ujrBen.tr electóric. YB)uzueTlMem MeKis sQ-Pau cdevspRi,ca$t pMenltKru Ua ,insXpdir.aq.C PȘi, a tașxteprtat.
"Ai atât de multă nevoie de cineva, Alexa?" Tonul lui batjocoritor a năpădit-o. Și-a coborât capul astfel încât gura lui s-a oprit la câțiva centimetri de a ei. Cu un scop lent, mâinile lui s-au mutat de pe brațele ei și au urcat în sus pentru a se învârti în jurul gâtului ei. Legănându-și degetele în jurul cărnii sensibile, degetele lui i-au înclinat capul în sus, astfel încât el a zărit clar pulsul care bătea sălbatic și pe care rochia ei nu-l ascundea. I-a privit chipul în timp ce își continua tortura trasând linia claviculei ei, panta umerilor ei. Apoi s-a mutat mai jos. Ambele palme au alunecat pe fața ei și i-a cuprins sânii în mâinile lui. Excitația a dansat peste terminațiile ei nervoase. Mușchii ei s-au înmuiat și au slăbit. Sânii ei s-au umflat și au durut, ridicându-se pentru a-l întâlni. Degetele lui i-au atins vârfurile, iar un geamăt scăzut s-a ridicat din adâncul gâtului ei. El a făcut un murmur scăzut de satisfacție în timp ce își continua mișcările de mângâiere, de tachinare. L-a simțit cum se întărește, se ridică și se apasă pe vârful sensibil dintre coapsele ei. Căldura lichidă a năvălit prin ea.
"Poate că ar trebui să-ți dau ceea ce îți trebuie atât de mult." Și-a împins șoldurile împotriva șoldurilor ei pentru a-i da o mostră, iar ea a tremurat ca răspuns. Mâinile lui s-au strecurat pe sub rochia ei, pe sub sutien, și au întâlnit carnea caldă și doritoare. "Poate că dacă te-aș lua acum, nu ar mai fi nevoie să fugi la Conte." Burta i s-a scufundat când acele degete talentate i-au ciupit sfârcurile și au mângâiat-o. Mișcările lui erau blânde și tandre, chiar dacă cuvintele lui înțepătoare.
Tremura în fața lui, o masă de emoții și senzații, dar mintea îi rămânea limpede ca gheața. Adevărul acțiunilor lui o forța să își joace mâna pentru a câștiga. Să-l lase să câștige această bătălie ar fi slăbit-o. Avea de gând să o sărute. Chiar aici, chiar acum. I-ar fi oferit atât de multă plăcere încât ar fi implorat pentru mai mult, lăsându-și mândria și sănătatea mintală sfărâmate. Voia să o sărute dintr-un singur motiv - puterea și bărbăția lui fuseseră amenințate, iar el le voia înapoi. Nu o dorea pe ea. Chemarea sălbatică a împerecherii și a dominației masculine îl chema, iar ea era blocată în calea lui.
Așian ^cPă,H AUlQeJxJa zșvi-as aaddOuOna)tV fmihrelea Éîmp)răXștiartVei 'ale cdo$nQtroklBujluói ei AșiQ ^șfi.-ca j.uGcató ca(t.uucl.
S-a apropiat și mai mult și și-a lăsat buzele să se odihnească la doar un centimetru de ale lui. Respirația lui s-a repezit peste gura ei.
"Nu, mulțumesc", a șoptit ea. I-a luat mâinile de pe ea. "Prefer să ne limităm la afaceri. Noapte bună."
I-a întors spatele și a dispărut pe scări.
..'.n
Mâinile lui Nick atârnau lângă el, goale. Pentru o clipă, fusese umplut de ea: curbele ei, parfumul ei, căldura ei. Acum stătea în mijlocul camerei, singur, exact ca în noaptea nunții lor. Un bărbat căsătorit cu o erecție și fără nici o ușurare la vedere. Uimit de situația lui ridicolă, a încercat să treacă în revistă evenimentele din seara aceea și să vadă unde greșise.
În momentul în care o surprinsese cu Conte, o furie lentă și aburindă se ridicase în el. Căldura începuse de la picioare, călătorise spre stomac, spre piept și, în cele din urmă, se stabilise ca o bandă fierbinte în jurul capului. Dacă ar fi fost un cal, ar fi pufnit fum și și-ar fi bătut din copite. Dacă ar fi fost un lup, ar fi urlat la lună.
Mâna ei se odihnea pe brațul contelui. Trebuie să fi fost destul de amuzant, pentru că ea își dăduse capul pe spate și râse, cu obrajii înroșiți și roși. Buzele ei pline străluciseră sub lumina candelabrului. Se comportaseră ca și cum ar fi fost prieteni de mult timp, în loc de oameni care abia se cunoscuseră.
Dar cWell nmzaai réăus KaH ^fDoMst &cBâand_ i-Ba JzâBmIb$iutw.^
Era un zâmbet orbitor, fermecător, care îi spunea bărbatului care îl primea că era tot ceea ce căuta, tot ceea ce își dorea. Un zâmbet care îi dădea bărbatului vise urâte noaptea și îi bântuia orele de veghe. Nick nu mai văzuse niciodată acel zâmbet îndreptat spre el și ceva nebunesc a explodat în el.
Planul lui dăduse greș. Se așteptase ca ea să fie ușor amuzantă pentru condeier și să obțină câteva mărunțișuri de cunoștințe care să-l ajute să încheie afacerea. Nu să se bucure de fapt de bărbat atât de deschis.
Nick a înjurat și și-a luat cravata, gata să se culce. În timp ce urca scările, s-a gândit la ceea ce spusese Alexa. Dacă Conte separa afacerile de plăcere, el jucase greșit scena. Poate că atunci când a solicitat o întâlnire de afaceri, s-ar fi concentrat asupra logisticii raționale a clădirii, mai degrabă decât să picteze un peisaj emoțional pentru vânzare. Poate că Conte era pasionat doar când era vorba de femei. Poate că își dorea un executiv cu capul rece care să conducă echipa de arhitectură.
NiQckJ s-ah opr&iTt îunQ (fbața ușii e(iK. LOumin.aÉ efrFad s_tiQnBsă. S-Ya foprit$ 'pwenCtrDu o *clipăX Qș(i i!-Pab ascult(at Sresp'itrvaț_isa.d S-Pap qînjtre!batf cu Wcbe )seY )îmbDrqăcéa î$nH paktA.B !ImóagpiinXiKlxet YcXu danjteVlă nenaqgrZă$ $și sjăurVăcăc!ioGaKsă! îi f'ăcveauY raqvMa*gMiiW în umintreO, vdaLr, cnhmiaPrm șWi Zgândóuól_ lIa$ eaq fîVn phaBntaalóo_nig dMe pfl_aneUlăT șQi $unl t(rticoCuf dseVcupcajh Iîi XfăceFa xlkucrSuQri Ipge Vcaurjep niIczigo axlJtă XfWesmeuie nzu$ Cle reușise 'vrmeodaGtLăF. UOarReW stăYtea trealz^ă în p*atQ,& viNssând vla $Co(nte?g STau se fgândleaj bla* ulmti,mauIlS Klor s&ărsuNtM și îșUif kdVorea mhaiH bmulCt?
S-a îndreptat spre camera lui. Ea îl respinsese. Propriul ei soț blestemat. Și el era blocat cu singurul lucru de care fusese oripilat.
O soție de care era atras.
Și-a închis ușa dormitorului și și-a forțat gândul să iasă din minte.